Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Când doi se ceartă, toți ceilalți pierd

Cristian BANU

Când se ceartă premierul cu președintele, cei care pierd sunt contribuabilii. Ei au ales o administrație care nu-și face datoria, fiind prea preocupată de jocurile de culise. Recenta întâlnire a coaliției, încheiată printr-un comunicat pacifist, ascunde adâncirea prăpastiei care-i desparte acum pe liberali de democrați. Pe la spate, deja fiecare partid își face propriile strategii și scenarii. Liberalii sunt primii care au anunțat (deși nu oficial) că se pregătesc de alegeri pe liste separate. Care sunt opțiunile?



Cred că în momentul de față timpul acționează în favoarea lui Tăriceanu. Strategia sa de imagine este clară: el este omul onest, civilizat, care vrea să lucreze, dar este împiedicat de un președinte excesiv, care caută scandal cu lumânarea.

De partea cealaltă, Traian Băsescu devine din ce în ce mai izolat pe scena politică. Ieșirile tot mai puțin gândite din ultima vreme ne fac să credem că a devenit extrem de nervos. Mai ales ieșirea de la începutul lunii august ne arată un președinte lipsit de caracter (cum adică, te întâlnești cu un om la un șpriț seara și a doua zi dimineața ieși pe stradă și-l beștelești în public?...), care iese pe piață cu acuzații pe care nu le susține și nu le dovedește (Ce este cu ziaristul care l-a șantajat? De ce nu este arestat? E șantajat în continuare, e vulnerabil, îi e frică, ce se întâmplă? Totuși, asta este o problemă peste care nu se poate trece chiar așa!), face acuzații penibile pe baza unor bârfe...

Traian Băsescu este incapabil de o strategie coerentă. El este adeptul tacticii, al momentului. Numai că aceasta merge pe termen scurt. Până acum, lumea a gustat "show-ul" creat de președinte și s-a amuzat teribil când i-o "trăgea" unuia sau altuia. Mă îndoiesc că pe termen lung își va păstra același succes. Deja a devenit previzibil și începe să-și piardă farmecul. Este de ajuns să ne uităm la succesul pe care îl mai au astăzi câțiva showmen-i care au ținut prima pagină prin scandaluri, gen Vadim Tudor, Mitică Dragomir sau Jiji Becali, toți aflați acum în declin.

Partea proastă pentru Traian Băsescu este nu doar că nu are o echipă serioasă de consilieri - pe care oricum, mă îndoiesc că ar asculta-o dacă ar avea-o -, dar nu dispune nici de un partid serios în spate. Înainte de alegeri, PD-ul se definea prin opoziție la PSD. Emil Boc, Maria Petre erau printre cei mai activi deputați. Acum, Boc este doar o portavoce a Cotrocenilor, gata să facă infarct ori de câte ori schimbarea subită de umoare a președintelui îl prinde pe picior greșit. Clujenii peste care a ajuns primar i-au dat nota 4. Partidul însuși nu face altceva decât să execute cuminte comenzile tătucului. Atâta vreme cât Traian Băsescu este popular este OK. Dar ce se va întâmpla după? Deocamdată au plecat din Internaționala Socialistă, însă nu există nici un semnal că vor fi acceptați la populari.

Nici de partea cealaltă nu găsim o mare bogăție de resurse umane, numai că, cel puțin, PNL dă semne că este un partid viu, în care oamenii se mai și ceartă, în care Călin Popescu Tăriceanu este departe de a fi stăpânul absolut. Dacă liberalii vor participa singuri pe liste la viitoarele alegeri (anticipate sau nu), vor da o lovitură puternică celor de la PD, care ar rămâne complet izolați.

Problema este că, în momentul de față, alegerile anticipate nu ar rezolva nimic. Ar rezulta tot o majoritate fragilă, obligată să negocieze cu PSD. Asta în cazul în care rezultatul nu va fi cumva defavorabil Alianței, lucru perfect posibil dacă alegerile vor fi organizate după publicarea raportului de țară. Iar în condițiile în care cele două partide ar candida separat, nici nu se va mai pune problema. În cazul în care guvernarea ar însemna coabitarea cu Traian Băsescu, nu cred că ea mai constituie o tentație pentru PNL sau PSD.

Deocamdată, în bătălia dintre palate se pare că Tăriceanu reușește să pareze și să evite atacurile lui Traian Băsescu și ale PD-ului, în așteptarea inversării trendurilor de imagine. Partea proastă este că asta le ocupă tot timpul și țara este neguvernată.(C. B.)

Publicat în : Tehnologie  de la numărul 29

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: