Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Diplomația publică

Virginia MIRCEA

Deși termenul de "diplomație publică" este folosit de aproape o jumătate de secol, atât practicanții, cât și teoreticienii continuă să se contrazică în ceea ce privește definiția sa exactă. Ce înseamnă a practica "diplomația publică"? Ce deosebește diplomația publică de relațiile diplomatice oficiale?



Diplomația publică și diplomația tradițională

 

Majoritatea cercetătorilor atribuie prima utilizare a termenului "diplomație publică" lui Edmund Guillion, în 1965. Diplomatul de carieră a folosit sintagma în legătură cu înființarea Centrului Edward R. Murrow în cadrul Universității Tuft, Facultatea de Drept și Diplomație. Primul anunț referitor la Centrul Murrow descria practica diplomației publice ca fiind "influențarea atitudinilor publice asupra stabilirii și realizării politicii externe..."

Diplomația publică diferă de cea tradițională prin faptul că diplomația publică se ocupă nu doar de guverne, cât mai ales de indivizi și organizații non-guvernamentale. Mai mult, activitățile de diplomație publică prezintă adesea viziuni diferite, reprezentând nu doar pozițiile guvernelor, ci și pe cele ale cetățenilor, angajând diverse și numeroase elemente non-guvernamentale ale unei societăți .

Pentru a fi eficientă, diplomația publică trebuie văzută ca o stradă cu două sensuri. Ea implică nu doar elaborarea mesajelor pe care o țară dorește să le prezinte în afara granițelor proprii, ci și analiza și înțelegerea modurilor în care mesajul este interpretat de diverse societăți și dezvoltarea instrumentelor de ascultare și conversație, ca și a instrumentelor de persuasiune. Utilizarea mediilor de comunicare, filmul, muzica, sporturile, jocurile video și alte activități sociale și culturale reprezintă modalități prin care cetățeni diferiți se pot înțelege unii pe ceilalți. Acestea pot fi văzute ca părți integrate ale înțelegerii culturale internaționale pe care o strategie de diplomație publică modernă trebuie să încerce să o sprijine. Organizarea de programme de schimburi de studenți, găzduirea de seminarii și întâlniri cu lideri economici și din mediul universitar reprezintă toate elemente de diplomație publică.

 

Bin Laden și diplomația publică

 

Utilizarea mijloacelor media este unul dintre cele mai eficiente instrumente de promovare a diplomației publice. Pentru cineva care a disprețuit modernitatea și globalizarea, căutând adăpost într-un stat islamic în care televiziunea este interzisă, bin Laden a dovedit un talent remarcabil în domeniul diplomației publice. În urma atentatelor din 11 septembrie, bin Laden a recurs la televiziunea al Jazeera pentru a-și comunica mesajul către două categorii de public cu o importanță deosebită pentru planurile sale - mediile de comunicare occidentale și publicul larg din lumea arabă. Necenzurat și nerestricționat în nici una din țările în care era recepționat, semnalul prin satelit al postului al Jazeera a transmis pledoariile lui bin Laden direct celor aproximativ 34 milioane de potențiali telespectatori din Orientul Mijlociu, nordul Africii și Europa. Americanii priveau stupefiați cum exclusivitatea postului pentru materiale despre bin Laden și liderii al Qaeda în Afganistan îi asigura acestuia superioritatea în media față de brusc neputincioasele media occidentale.

 

Diplomația publică, poarta spre democrație

 

Experiențele din Europa de Est sugerează că sprijinirea mediilor locale independente are un rol vital în promovarea libertății și democrației. Când puterea sovietică s-a prăbușit, la sfârșitul anilor 1980, posturi pirat locale au ocupat frecvențe, transmițând adesea programe fără licență, sau piratând programe de pe sateliți occidentali sau chiar difuzând casete obținute prin contrabandă. În 1989 primul post pirat, Kanal X, în Leipzig, Germania de Est, a început să transmită printr-un emițător plasat pe acoperișul biroului Freedom House, după încetarea programului televiziunii de stat. O dată cu dezintegrarea Uniunii Sovietice, zeci și sute de posturi pirat au apărut în subsoluri, hale industriale sau apartamente de bloc, în statele est-europene sau fostele republici sovietice. Revoluția media începuse. O organizație media non-guvernamentală, Internews, s-a implicat în bătălie, creând o rețea de șase televiziuni independente în Rusia.

Ajutorul guvenului american pentru mass-media independente a venit în urma prăbușirii Uniunii Sovietice și a Pactului de la Varșovia, și a sporit considerabil în anii 1990. Peste 1.600 de posturi și peste 30.000 jurnaliști și profesioniști media au beneficiat de programe de asistență tehnică și instruire finanțate de SUA. Mai mult de 12 rețele naționale de televiziune au fost înființate în urma acestor eforturi, totalizând peste 200 milioane de telespectatori. Ca rezultat, cetățenii din fiecare oraș din fosta Uniune Sovietică au acum o diversitate de posturi TV din care să aleagă. În Iugoslavia, unde ocuparea de către Slobodan Miloșevici a emițătorilor din jurul orașului Sarajevo a precipitat războiul civil din Bosnia, posturile independente de radio și televiziune sprijinite de Fundația Soros, USAID, guvernele europene și alții au jucat un rol esențial pentru supraviețuirea opoziției democratice. Posturile de radio au rezistat hărțuielilor permanente la care au fost supuse, prezentând opinii alternative și știri din afara regiunii, făcând astfel imposibil ca Miloșevici să controleze informațiile - și, astfel, țara.

 

Mass-media și Islamul

 

Mass-media locale independente ar putea contribui la deschiderea societăților închise din lumea islamică față de cultura democratică. Faptul că majoritatea lumii musulmane se opune multor aspecte ale politicii americane nu-i împiedică pe acești oameni să dorească, în același timp, medii de comunicare mai independente și pluraliste, bazate pe jurnalismul obiectiv de tip occidental. În numeroase țări musulmane, globalizarea și revoluția mijloacelor de comunicare deschid noi oportunități pentru mediile independente, pe care jurnaliștii și întreprinzătorii locali sunt nerăbdători să le folosească. Chiar guvernelor represive le va fi dificil să reziste acestei presiuni, deoarece mediile moderne sunt porți esențiale de comunicare cu economia globalizată.

Mediile de comunicare sunt și ele direct implicate în relația zbuciumată dintre Orientul Mijlociu și SUA. Tinerii mai ales - și majoritatea populației din Egipt, Arabia Saudită, Siria, Iran și Irak este sub 25 de ani - sunt deopotrivă seduși și oripilați de cultura americană. Cel mai popular program al MBC este "Vrei sa fii milionar?" Aceiași tineri care strigă "Moarte Americii!" merg acasă și citesc copii piratate ale revistelor hollywoodiene. Ceea ce filosoful iranian Daryush Shayegan denumește "schizofrenia culturală" a Islamului - lupta dintre tradiție și modernitatea laică occidentală, dintre fundamentalism și globalizare - macină sufletele multor musulmani.

Iran

Iran, o țară încă dominată de clericii fundamentaliști, în care sistemul judiciar conservator a suspendat cel puțin 52 de publicații și i-a trimis în închisoare pe cei mai direcți editorialiști din 1997 până azi, oferă un exemplu grăitor privind cererea crescândă de medii deschise. Această cerere pentru mai multă diversitate media nu poate decât să sporească în întreg Orientul Mijlociu și în sudul Asiei, pe măsură ce canalele regionale de radio și televiziune prin satelit vor continua să pătrundă în spațiul suveran țărilor musulmane.

Diplomația publică prin utilizarea mijloacelor de comunicare media poate fi modalitatea prin care SUA și-ar putea atrage simpatia, prin sprijinirea acelor forțe din interiorul comunității musulmane care se străduiesc să creeze democrații moderne și să instituționalizeze state de drept. Faptul că majoritatea lumii musulmane se opune multor aspecte ale politicii americane nu-i împiedică pe acești oameni să dorească, în același timp, medii de comunicare mai independente și pluraliste, bazate pe jurnalismul obiectiv de tip occidental.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 29

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: