Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Pomacii: o populație uitată

Simina RADU-BUCURENCI

Cine sunt pomacii? Bulgari islamizați sau turci slavizați? Sau poate greci slavofoni islamizați? Ei se declară, simplu, musulmani, dar de-a lungul secolului al XX-lea, statele naționale au încercat să-i convingă de faptul că trebuie să fie și altceva.

 



Se vorbește destul de puțin despre minoritățile musulmane din Balcani. Există totuși un grup de aproape 500.000 de oameni care se declară musulmani și atât. Uneori mai adaugă: ,,Ni se spune pomaci." Trăiesc pe teritoriul a cinci țări: Bulgaria, Grecia, Macedonia, Serbia și Turcia, dar jumătate din ei sunt concentrați în Rodopii Centrali, pe teritoriul actual al Bulgariei. Pomacii vorbesc limbi slave, un fel de dialect al bulgarei, în afară de cei din Serbia care vorbesc sârbo-croata.

 

Povestea unui pomac

 

Povestea tipică a unui pomac bulgar născut în perioada interbelică este că a primit la naștere numele de Hasan, dar a fost apoi obligat, în anii '30, în cadrul campaniei de ,,recâștigare a numelor bulgare", să și-l schimbe în Dragan. După război, regimul comunist a declarat această politică ca fiind ,,fascistă" și i-a permis lui Dragan să-și reia oficial numele de Hasan. Nu pentru multă vreme. Începând cu anii '60, campanii succesive și violent coercitive ale statului comunist bulgar l-au obligat pe Hasan să redevină Dragan. După 1989, musulmanului Dragan i s-a permis să revină la vechiul nume. Ceea ce a și făcut. În definitiv, nu era decât a patra oară când își schimba numele. Iar tatăl lui, dacă încă trăia, era la a șasea schimbare a numelui, căci prima campanie de bulgarizare a numelor datează din 1912-1913.

Dar cine sunt pomacii? Ce cred ei că sunt, dar, mai ales, ce spun cei din jur că sunt? Studiile antropologice realizate în satele de pomaci se lovesc de două răspunsuri tipice: ,,Suntem musulmani" sau ,,Ni se spune pomaci." Nici una din variantele de identitate etnică care le-au fost propuse nu i-a mulțumit. O populație pentru care secolul al XIX-lea, secolul națiunilor, pare să nu fi existat. Altfel cum ți-ar putea răspunde atât de firesc: ,,Suntem musulmani. De ce trebuie să fim bulgari sau turci?"

Și nu puține eforturi au fost făcute ca să li se explice că în secolul al XX-lea trebuie să fii ceva. Toate statele pe teritoriul cărora trăiesc pomacii susțin că aceștia aparțin, din punct de vedere etnic, propriei națiuni. Bulgarii spun că pomacii sunt bulgari islamizați, sârbii și macedonenii îi consideră sârbi și macedoneni deveniți musulmani, albanezii îi cred albanezi slavizați. Grecii, care nu recunosc nici o minoritate națională pe teritoriul lor, îi numesc greci-slavofoni-islamizați. Iar turcii le spun turci-pomaci.

 

Ce cred ceilalți despre pomaci

 

Bulgarii consideră că termenul "pomac" vine din limba bulgară, de la "mak" care înseamnă violență, tulburare. Pomac l-ar desemna, așadar, pe cel care a fost islamizat cu forța. Deși studiile istorice au arătat că otomanii nu au dus niciodată o politică sistematică de islamizare forțată, mitul trecerii forțate la islamism a pomacilor a fost folosit de fiecare dată când a fost nevoie să se justifice o politică, cu adevărat forțată, de această dată de re-bulgarizare.

Mediile academice și politice grecești încearcă să acrediteze ideea că pomacii sunt descendenți ai tracilor care și-au pierdut nu numai religia, ci și limba. Termenul "pomac" ar deriva în acest caz de a grecescul "pomagam", adică cei care i-au ajutat pe turci. Pomacii sunt acuzați, atât de bulgari cât și de greci, că ar fi facilitat penetrarea otomană în Balcani.

Turcii au și ei varianta lor, argumentată istoric. Pomacii ar trebui să fie descendenți ai cumanilor, neam turcic ajuns în Europa din nordul Chinei în secolele X-XI. Cumanii s-ar fi așezat mai întâi pe teritoriul de azi al Ucrainei de unde au coborât, prin România, în Munții Rodopi din sudul Bulgariei. În decursul acestei călătorii, limba lor a fost puternic influențată de limbile slave, continuând însă să rămână, la bază, o limbă turcică. Numele de "pomaci" ar veni de la pecenegi, neam înrudit cu cumanii și ajunși în Europa cam în aceeași perioadă.

Majoritatea acestor teorii, puternic divergente, dar susținute cu tărie și astăzi de fiecare dintre părți, s-au născut la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolul al XX-lea. Miza era, evident, teritoriul locuit de pomaci și revendicat de fiecare din aceste state în parte. După ce granițele au fost trasate, mai mult sau mai puțin după granițele etnice, fiecare stat a tratat problema pomacilor în felul său.

 

Pomacii în secolul al XX-lea

 

În Grecia sunt între 15.000 și 35.000 de pomaci. Numărul lor este foarte greu de stabilit pentru că Grecia nu recunoaște minoritățile etnice, ci numai pe cele religioase. Astfel, recensămintele grecești ne pot indica numărul total de musulmani, dar, cum nu toți musulmanii din Grecia sunt pomaci, numărul exact al acestora din urmă rămâne un mister. Iar, pentru că Grecia este, formal, o țară care respectă drepturile minorităților (totul e o chestiune de definiție până la urmă), pomacilor li s-a organizat, ca minoritate musulmană, școlarizarea în limba turcă. Numai că limba maternă a pomacilor nu este turca, ci bulgara, sau un dialect al ei. În afara acestei hilare griji a statului grec pentru școlarizare în limba maternă, pomacii sunt mai degrabă ignorați și marginalizați în Grecia.

Nu același lucru s-a întâmplat cu pomacii din Bulgaria, care au devenit în repetate rânduri un subiect fierbinte de dezbatere națională. După cum am schițat la începutul articolului, politica bulgară față de pomaci s-a bazat mai ales pe schimbarea numelui și interzicerea portului tradițional musulman. Ultima fază a procesului de ,,renaștere" bulgară a pomacilor a avut loc nu mai departe de anii '80 ai secolului trecut. Statisticile bulgare înregistrează un număr de 370.000 de pomaci în 1982, număr care ajunge la 268.000 în 1989!

Schimbarea forțată a numelor nu i-a afectat de această dată numai pe pomaci, ci și pe etnicii turci de pe teritoriul Bulgariei. Președintele comunist al Bulgariei Todor Jivkov a declarat atunci că ,,nu mai există turci în Bulgaria." În vara lui 1989, înainte ca Turcia să închidă granița, 300.000 de oameni trecuseră deja frontiera de teama represaliilor poliției bulgare. Politica guvernului comunist bulgar față de pomaci a făcut ca printre primele manifestații anticomuniste în Bulgaria să fie cele ale pomacilor care cereau redarea numelor și a libertății religioase.

După 1989, o parte din ei au început să se declare la recensământ turci. Dar nici această identitate nu este foarte larg împărtășită. Pomacii din regiunile muntoase mai înalte, care au rămas musulmani tradiționali, resping categoric identitatea turcă. Ei spun că turcii nu sunt musulmani adevărați pentru că mănâncă porc și nu postesc în timpul Ramadanului.

 

Numai să nu-mi spui pomac!

 

Numeroasele divergențe și conflicte în jurul identității pomacilor i-au făcut pe aceștia extrem de reticenți față de orice afiliere, în afară de cea religioasă. Chiar numele de "pomaci" a rămas un termen folosit mai ales în mediul academic, căci în limbajul cotidian a devenit peiorativ. Pomacul este, pentru majoritatea ortodoxă, cel care și-a trădat credința islamizându-se. Pentru turci, pomacii sunt musulmani doar pe jumătate. Bulgarii folosesc în limbajul comun termenul de "pomac" pentru o persoană foarte simplă, oarecum înapoiată. Nu este de mirare, așadar, că pomacii găsesc că este jignitor să fie numiți astfel. Și, dacă nici ei nu mai sunt pomaci, atunci cine sunt pomacii?

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 29

Comentarii

Comentariul nr.1 - ümid arda a spus în 07.07.2008 19:17:00:
Bunicul meu au venit cu mama sa in anul 1890. Și noi știm ca suntem Pomaci. Dar dupa parera mea și dupa ce am nascut și trait intra ele. Noi suntem nationul, care s a venit din Slava. Și toti noi eram creștini ca Bulgari or Greci.Dar și eram bogomolisti.Dincauza lor Papalor. Pt ca poporul nostru au fost muntean și sarac. Și ne au folosit sute de anii ca scalavi acest Biserici Ortodoxa și de Vatican. Poporul nostru au hotarit ca trebuie sa schimb sectalor. Ca sa nu ne comandeaza Ortodoxi
Dar nici nu a merget și așa .In sfartșit Poporul au lat religie Musulmanilor.Ca sa a pus o perete dintra ele și Ortodoxi.Ca sa ele pot sa trai mai ușor mai libera pe muntele ei. Daca vedeti același stuatii dintre Bosniaci și Sarbi. İnteradevar Ele sunt acelaș nation cu Sarbi, cumie Pomaci cu Bulgari sau Makedoni sau Toti Slavi.

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: