Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Acordurile comerciale pe piața agricolă

Raluca ȘERBĂNESCU

Acordurile comerciale au un impact semnificativ asupra vieții producătorilor agricoli din toate țările. Una dintre principalele priorități ale organizațiilor producătorilor agricoli din întreaga lume este de a atrage atenția negociatorilor guvernamentali asupra realităților vieții fermierilor și asupra efectelor diverselor regimuri comerciale asupra acestora.



 

Organizațiile din țările industrializate sunt de regulă bine pregătite pentru realizarea activităților de lobby pe lângă guvernele proprii și pentru a se asigura că părerile producătorilor agricoli sunt auzite. Lucrurile sunt însă diferite în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare. Asociațiile producătorilor agricoli din aceste state sunt adesea lipsite de posibilitatea de a se asigura că membrii lor sunt luați în considerare atunci când se încheie acordurile comerciale.

Înainte de înființarea Organizației Mondiale a Comerțului în 1995, agricultura era unul dintre domeniile insuficient reglementate la nivel multilateral. Începând din anii 1980, numeroase state s-au angajat într-o serie de măsuri unilaterale de liberalizare, în cadrul programelor de ajustare structurală (SAP) - reducere a tarifelor, eliminare a subvențiilor, eliminarea controlului asupra prețurilor etc. - în Africa și America Latină. Pe lângă aceste inițiative unilaterale, negocierile în domeniul agriculturii din cadrul Rundei Uruguay, încheiate prin semnarea Acordului de la Marracech în 1995 au fost singurele momente în care domeniul agricol a fost liberalizat la nivel internațional.

Aceste procese de liberalizare au afectat viața și activitatea producătorilor agricoli în mod diferit în diverse regiuni ale lumii. Din 1995, procesul de liberalizare al agriculturii a continuat în cadrul OMC, prin runda de dezvoltare DOHA. În plus, au fost încheiate la nivel regional numeroase acorduri în vederea creării de zone de liber schimb în agricultură, continuând integrarea în regiunile cuprinzând state în curs de dezvoltare din America Latină, Africa și Asia. S-au realizat acorduri între statele dezvoltate și cele în curs de dezvoltare din aceeași regiune: SUA și țări din America Latină sau din regiuni diferite UE-ACP, UE și America Latină, UE - Euromed.

Toate aceste negocieri vor afecta și ele producătorii agricoli din întreaga lume. Producătorii, îndeosebi cei din țările în curs de dezvoltare, trebuie să-și sporească participarea la aceste procese.

 

Acorduri la nivel internațional

 

La 1 august 2004, Consiliul General al Organizației Mondiale a Comerțului a adoptat "Acordul-Cadru din Iulie" care oferă recomandări negociatorilor privind modul în care trebuie să redacteze "modalitățile" în cadrul angajamentelor din runda respectivă.

Această rundă de negocieri în cadrul OMC reprezintă de fapt o "Rundă de dezvoltare DOHA". Liderii sectorului agricol din statele în curs de dezvoltare trebuie să se asigure de aceea că rezultatul negocierilor se ridică la nivelul promisiunilor de a asigura anumite beneficii producătorilor agricoli din țările în curs de dezvoltare. Țările în curs de dezvoltare se bucură deja de un anumit "tratament special și diferențiat" (TSD), conform regulilor OMC, ceea ce înseamnă că au angajat reduceri mai mici ale tarifelor de import decât statele industrializate și beneficiază de perioade mai îndelungate pentru implementarea acestor reduceri, 10 ani în loc de 5 pentru statele industrializate. Statele slab dezvoltate nu trebuie să angajeze nici o reducere a tarifelor agricole. În cadrul acestei runde speciale de dezvoltare, producătorii agricoli din țările în curs de dezvoltare se așteaptă să obțină avantaje care să depășească măsurile TSD din runda anterioară.

Țările slab dezvoltate nu vor fi obligate să angajeze nici un fel de măsuri de acces pe piață. Acordul final urmează să fie semnat în cadrul Conferinței Ministeriale a OMC din decembrie 2005 din Hing Kong.

 

De la Lome la Cotonou

 

Uniunea Europeană este cel mai important partener comercial pentru 77 țări africane și din zona Caraibe și Pacific (state ACP), absorbind peste 30 la sută din exporturile lor totale în 2002. Începând cu anul 2002, relațiile comerciale dintre cele două grupuri au fost guvernate de Convențiile Lome și de sistemul lor de preferințe comerciale nereciproce. UE a acordat acces aproape liber marii majorități a produselor. Acest regim diferențiat era menit să stimuleze creșterea exporturilor și să faciliteze diversificarea economică a economiilor APC. Cu toate acestea, după mai mult de 25 de ani, rezultatele nu se ridică la înălțimea așteptărilor. În termeni globali, regimul Lome nu a reușit nici să pună capăt marginalizării țărilor ACP în comerțul internațional, nici să conducă la o diversificare semnificativă a exporturilor acestora. Contribuția exporturilor ACP la totalul importurilor UE a scăzut de la 6,7% în 1976 la mai puțin de 3% în 2003. În plus, exporturile ACP au rămas concentrate într-un număr mic de mărfuri. Mai mult, sistemul Lome a fost obiectul câtorva procese intentate la Organizația Mondială a Comerțului.În aceste condiții, UE și ACP au decis, prin Acordul Cotonou semnat în iunie 2000, negocierea unor acorduri de liber schimb, denumite Acorduri de Parteneriat Economic (APE) care să înlocuiască vechiul sistem de preferințe non-reciproce Lome, incompatibil cu regulamentele OMC.

 

Ce este APE?

 

Negocierile oficiale ale APE au fost inițiate în septembrie 2002. După o primă fază de discuții la nivelul tuturor statelor ACP privind subiecte de interes comun, negocierile la nivel regional au început în octombrie 2003. Au fost definite trei grupări economice de negociere pe baza inițiativelor de integrare regională existente. Noile acorduri comerciale sunt prevăzute să intre în vigoare până la 1 ianuarie 2008 și să fie implementate progresiv pe o perioadă de cel puțin 10-12 ani. Una din modificările cele mai importante este introducerea reciprocității în relațiile comerciale dintre ACP și UE. Aceasta înseamnă că ACP vor trebui să-și deschidă treptat piețele pentru importurile din UE, inclusiv produse agricole. Procesul de liberalizare va fi ghidat de principiile asimetriei și flexibilității în ceea ce privește acoperirea produsului și perioadele de eliminare a tarifelor. Mai mult, APE-urile vor include aspecte legate de comerț, cum ar fi barierele tehnice în calea comerțului, măsuri sanitare și fitosanitare (SPS). Sunt prevăzute de asemenea negocieri asupra unor subiecte mai controversate, cum ar fi facilitarea comerțului, politica de concurență, achizițiile guvernamentale, investițiile și drepturile de proprietate intelectuală, care, susține UE, vor contribui la adâncirea integrării regionale a ACP. Principalul punct nevralgic până în acest moment a fost faptul că ACP a solicitat resurse financiare suplimentare pentru a compensa costurile liberalizării comerțului, în timp ce UE consideră că fondurile actuale, acordate în cadrul Fondului European de Dezvoltare, sunt suficiente. Deși ACP și UE au decis să înceapă negocierea APE-urilor, Acordul Cotonou stipulează posibilitatea participanților de a renunța la acestea. Într-adevăr, oricare stat ACP este liber, în principiu, să nu participe la un acord regional de liber schimb cu UE și să recurgă în schimb la mecanisme alternative. Singura alternativă compatibilă cu regulamentele OMC identificată până acum este mai puțin generosul Sistem Generalizat de Preferințe al UE sau inițiativa "Totul în afară de arme" (EBA) pentru statele slab dezvoltate. Este important de menționat că Acordul Cotonou prevede explicit implicarea actorilor non-statali (NSA), inclusiv a sectorului privat și a organizațiilor producătorilor agricoli, în toate ariile de cooperare UE-ACP.

 

Continuare în numărul următor

Publicat în : Economie  de la numărul 29

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: