Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Ofensiva economică chineză

Cătălin BARBU

Până și cei mai îndoctrinați membri ai Congresului chinez par să fi înțeles că singurele companii de succes în ziua de azi sunt cele globale și trebuie să facă achiziții peste hotare. În acest sens, încă de acum doi ani, Comisia de Administrare și Supervizare a Bunurilor de Stat a făcut public planul său de globalizare prin care se permite unui număr între 30 și 50 de companii chineze să devină de sine stătătoare pe plan internațional până la sfârșitul deceniului.



Conflicte majore de interese

 

Numai că ofensiva chineză nu este pe placul principalilor competitori, care nu sunt deloc interesați să renunțe la interesele lor mai mult sau mai puțin economice.

Primele semne de conflict cu puterile existente, în special cu Statele Unite, au fost atunci când gigantul chinez Lenovo a încercat să cumpere divizia de PC-uri de la IBM, stârnind proteste importante în Congresul american. Recent, scenariul s-a repetat în cazul tentativei de achiziție a Unocal de către CNOOC, în condițiile în care Unocal este mai mult decât o simplă companie americană, este una globală, cu multe interese în zona asiatică, făcând deci perfect justificată dorința chinezilor. Iar, din punct de vedere economic, interesul acționarilor Unocal era cel mai bine servit de oferta chinezilor, cu 2 miliarde de dolari mai mare decât a celuilalt ofertant, Chevron.

Așa cum spunea un analist economic mai cinic, este greu să alegi între un guvern care controlează corporațiile (guvernul comunist chinez) și un guvern controlat de corporații (cum este guvernul american).

În mod paradoxal, răspunsul american la expansiunea chineză ar trebui să fie unul pozitiv, devreme ce economiile celor două țări sunt atât de intrinsec legate. În momentul de față, guvernul de la Beijing are investite în moneda americană sute de miliarde de dolari, la fel ca în bonuri de trezorerie, ceea ce face din China cel mai mare creditor al Americii în momentul de față, având un rol important în menținerea pe linia de plutire a monedei americane. Pe de altă parte însă, dacă guvernul chinez ar încerca să vândă activele deținute în dolari sau bonduri, ar ruina ambele țări.

 

Reevaluarea monedei

 

Unul din punctele de dispută continuă între Beijing și Washington a fost rata fixă de schimb dintre cele două monede, care afectează grav exporturile americane. Deocamdată, legea introdusă la Senat de Charles Schummer, prin care produselor chinezești li se va impune o taxă de 27% dacă Beijingul nu-și reevaluează moneda, tocmai a fost amânată. Senatorul Schummer a fost de acord să amâne legea în urma unei discuții cu Alan Greenspan și John Snow, care l-au asigurat că o schimbare în politica monetară chineză este iminentă.

Această mișcare are toate semnele unei deschideri într-un joc de șah cu mize uriașe, un fel de târguială în urma căreia guvernul de la Beijing va introduce din septembrie un regim monetar mai flexibil. De ce septembrie? Fiindcă atunci este programată o vizită la Washington a președintelui chinez Hu Jintao.

China și simpatizanții săi s-au plâns întotdeauna de faptul că tonul vehement și belicos pe care americanii au cerut o politică monetară mai flexibilă a fost cel care i-a determinat pe chinezi să procedeze exact invers decât li se spunea să o facă. Este posibil ca China să fi realizat această măsură mai din timp, însă mândria lor i-a împiedicat s-o facă. De alfel, oficialii chinezi, în frunte cu premierul Wen Jibao, au declarat de mai multe ori că China va decide singură când, cum și în ce ritm va introduce schimbările, indiferent de ce spun ceilalți. Ceea ce este normal și logic. Numai că normal și logic este ca nici ceilalți să nu stea cu mâinile în sân atunci când deficitele comerciale bilaterale se adâncesc și economia chineză crește atât de mult.

Pe de altă parte însă, o lege ca aceea a lui Schummer este pur și simplu o prostie. Și este posibil ca, de fapt, tocmai succesul ei să-l fi făcut în cele din urmă să renunțe la ea, devreme ce o mulțime de congresmeni amenințaseră că o vor vota. Fiindcă primul efect al legii ar fi fost că cetățenii americani ar fi trebuit să plătească 27% în plus pentru aproape toate produsele pe care le achiziționează de la supermarket. Și nici un politician cu capul pe umeri care dorește să mai fie reales nu riscă să declanșeze așa ceva. Iar întâlnirea cu Greenspan și Snow să fie doar un pretext pentru a-și salva onoarea.

Până la urmă însă, chiar dacă legea dispare, nu dispar problemele dintre SUA și China. Cu o astfel de atmosferă la Washington, nici că se putea un moment mai prielnic pentru Jintao să anunțe o relaxare a politicii monetare chiar înainte de a sosi la Casa Albă...

Scenariul este perfect plauzibil, devreme ce Banca Populară a Chinei a declarat că este gata să pună în practică mișcarea.

 

Fiesta chineză

 

Dacă despre îmbunătățirea relațiilor dintre China și India am mai scris (o nouă rundă de discuții, la care a participat și Rusia având loc recent la Vladivostock, fiind comentată de colegul meu Laurențiu Constantiniu), trebuie să amintim câte ceva despre ofensiva chineză pe continentul sud-american.

În căutare de petrol, China a lansat o ofensivă diplomatică subtilă în America Latină și zona Caraibilor, pentru a obține petrol din Venezuela (spre marea enervare a SUA), Brazilia, Columbia, Ecuador și Peru. În afară de petrol, China dorește și orice alte materii prime poate obține pentru a-și hrăni voracea economie. Și asta tocmai în tradiționala sferă de influență (din păcate mereu neglijată) a Statelor Unite. Anul trecut, președintele chinez a petrecut mai mult timp în America de Sud decât președintele Bush și nu a venit cu mâna goală.

La reuniunea de cooperare economică Asia-Pacific din noiembrie anul trecut, ținută în Chile, președintele chinez a promis investiții de 100 miliarde dolari în regiune în următorii 10 ani, dintre care 20 de miliarde numai în Argentina.

Scopul acțiunilor chineze este unul evident. Pe lângă nevoia acută de resurse, este încă un pas în bătălia pentru putere cu Washingtonul, autoritățile chineze vrând să spele imaginea de amenințare creată de SUA, și, din contră, prezentându-se ca o forță pozitivă, concentrată pe cooperare pașnică economică și diplomatică.

Faptul că SUA au neglijat America de Sud concentrându-se pe războiul contra terorismului, și asta exact într-un moment de avânt al economiilor din zonă, care tocmai acum au nevoie de parteneri de dezvoltare și cooperare, a fost sesizat imediat ca o oportunitate de către guvernul chinez. Până în 2005, China va ajunge să importe 50% din petrolul de care are nevoie și este cert că o parte din el va proveni din Venezuela, o țară care exportă în SUA 60% din petrolul său (contribuind astfel cu 15% la consumul total al Americii).

Schimburile bilaterale au crescut foarte mult în ultimii cinci ani. Astfel importurile din America Latină au crescut de la 3 miliarde dolari în 1999 la 21 de miliarde în 2004, în vreme ce exporturile - de la 5 miliarde la 18,3 miliarde dolari. Numai în ultimele trei luni, China și țările Americii Latine au semnat nu mai puțin de 400 de acorduri economice. Deja Venezuela a făcut prima livrare de 1,8 milioane barili de petrol pe 17 iunie, ca parte a unui contract de 30.000 de barili de petrol pe zi semnat încă din ianuarie. Deja China investește masiv în infrastructura din Brazilia.

Dar nu se rezumă totul la petrol. Cu Brazilia sunt prevăzute cooperări în domeniul construcțiilor de mașini, computerelor și chiar al sateliților. Se preconizează parteneriate China-Cuba pentru exploatarea nichelului în valoare de sute de milioane, dacă nu chiar miliarde de dolari. Cu Chile va exploata cupru. Profitând de returnarea Canalului Panama, China va construi în zonă porturi și facilități pentru a transporta mai ușor bunurile dinspre și către America Latină.

Uitate de Washington, statele din America Latină au găsit în China un partener puternic, oferindu-i acestuia recunoașterea oficială de mare putere pe care atât Washingtonul, cât și UE o refuză,adoptând o politică a ușilor deschise benefică ambelor părți.

Publicat în : Economie  de la numărul 29

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: