Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Concurența, o piatră de încercare pentru România

Roxana MAZILU

Alături de Justiție și Afaceri Interne, Concurența este un domeniu sensibil în România, a cărui neglijare poate determina Comisia Europeană să recomande amânarea cu un an a aderării. Concurența este și un domeniu cu impact major asupra funcționării economiei de piață, în general și a drepturilor consumatorilor, în particular.



Spre deosebire de alte aspecte sensibile ale dosarului de aderare, acesta este insuficient explicat publicului larg. Distorsionarea mediului concurențial este cauza multor tare economice, de la inflație până la lipsa investițiilor străine directe. Iar, dacă mai există dubii în privința importanței unei politici concurențiale sănătoase, acest subiect a fost prezent neîncetat în discursurile oficialilor europeni. În Tratatul de aderare au fost precizate patru clauze la acest capitol și, în lipsa aplicării acquis-ului,poate fi un motiv de poticnire în drumul României spre Europa.

 

Politica de concurență

 

Concurența este un concept global care determină trendul spre calitate al producției și al produselor de pe piață. Scopul politicii de concurență comune europene nu este doar de curățare a economiei de firmele necompetitive, de asigurarea unui mediu economic cu șanse cât mai egale sau crearea de locuri de muncă stabile, ci mai ales protejarea intereselor consumatorului care trebuie să aibă acces la produse și servicii de calitate și la un preț cât mai mic. Concurența între firme favorizează inovația, reduce cheltuielile de producție, crește eficiența economică.

Din aceste motive, principalele domenii vizate de politica concurențială a Uniunii Europene sunt reglementările antitrust, liberalizarea sectoarelor monopoliste (telecomunicații, gaze, electricitate, transporturi feroviare) și monitorizarea ajutoarelor de stat. Acest ultim capitol este foarte sensibil în UE ca și în România, dar acquis-ul concurențial consideră benefice ajutoarele pentru dezvoltare regională, IMM-uri, întreprinderi aflate în dificultate, cercetare-dezvoltare, mediu și instruirea personalului.

Punând în oglindă felul în care România a înteles până acum politica în domeniul concurenței și felul în care este aceasta aplicată în UE, avem de-a face cu două mentalități care provin din practicarea îndelungată a două modele economice foarte diferite: capitalism liberal versus economie planificată.

Dacă, în lipsa unei culturi a concurenței, cetățenii mai au nelămuriri și pot face confuzii, instituțiile statului nu pot fi scuzate că au tolerat practicarea unor măsuri anacronice în economia de piață: ajutoarele de stat pentru sectoarele falimentare acordate pe criterii clientelare, menținerea monopolurilor, formarea trusturilor și abuzul de poziție dominantă, neaplicarea legislației în domeniu și lipsa de sancționare a abuzurilor. Amenințată cu activarea clauzei de salvgardare, România trebuie să dovedească, înainte de a deveni membră, că a înțeles acest sistem în care statele comunitare formează o piață unică, cu reguli unice, în cadrul căreia agenții economici trebuie să aibă șanse cât mai egale.

 

Marile deficiențe

 

Cele patru clauze care au fost atașate încheierii Capitolului 6 - Concurența se referă la întărirea controlului ajutoarelor se stat de către Consiliul Concurenței și creșterea capacității sale administrative, aplicarea legislației în domeniile ajutorului de stat și antitrust, restructurarea industriei siderurgice prin sistarea ajutoarelor până în 2008, nivel de ajutor fix pentru restructurare și reducerea capacităților pentru produsele finite.

Încălcarea regulilor concurenței este asociată în primul rând cu ajutoarele de stat acordate pe criterii clientelare unor sectoare falimentare și cuprinse de scleroză. Uniunea Europeană, prin vocea Comisiei Europene, a tras numeroase semnale de alarmă incriminând practicile de favorizare a anumitor întreprinderi, care pot afecta comerțul intern al UE, menționând că statele membre nu vor accepta o asemenea situație. Prima avertizare a fost transmisă Guvernului român în luna iunie 2005, în care erau semnalate restanțe la aplicarea acquis-ului,carențe în evidența ajutoarelor de stat, nerespectarea legislației de către ministerele finanțatoare, probleme în inițierea investigațiilor din oficiu și a recuperării de către Consiliul Concurenței a ajutoarelor acordate în trecut pentru siderurgie.

De 15 ani subvențiile bugetare neglijează domenii ca cercetarea, mediul sau educația pentru a susține sectoare economice neproductive și muribunde din industria grea. În acest timp au fost risipite aproximativ 17 miliarde de euro, ceea ce dezvăluie o situație dramatică: economia românească în evoluția ei postcomunistă pare să nu poată funcționa fără intervenția statului. În disonanță cu UE care acordă în medie 0,5-1% din PIB pentru subvenții, iar acest procent este alocat cercetării, dezvoltării regionale sau mediului, România a alocat constant 4-5% pentru restructurarea întreprinderilor. În plus, deși tendința ar fi trebuit să fie descendentă, în 2004 nivelul ajutoarelor a crescut, timp în care Capitolul Concurență se negocia. Astfel capitolul a fost închis printre ultimele și s-au acordat perioade de tranziție pentru zonele libere și defavorizate și pentru restructurarea siderurgiei unde consecințele negative asupra angajaților nu pot fi neglijate.

Pe lângă practica anticoncurențială a acordării ajutoarelor de stat, multe alte fenomene afectează piața românească și necesită o reglementare mai strictă. Este vorba despre concurența neloială care se manifestă prin: concurență parazitară (imitarea metodelor publicitare ale concurenței, referiri la mărci celebre etc.), deturnarea clientelei prin imitarea numelor și semnelor distinctive ale unei mărci, ceea ce creează confuzie consumatorului, presiuni pentru dislocarea forței de muncă și a clienților, înțelegerea secretă (cartel) și abuzul de poziție dominantă. În acest ultim domeniu Consiliul Concurenței a dat un număr foarte mic de decizii de sancționare.Aceste fenomene au caracterizat și mai caracterizează economia românească și de altfel toate economiile lumii, chiar pe cele ale statelor dezvoltate. Diferența este însă între tolerarea și amendarea lor.

Rezultatele acestor încălcări ale legii concurenței afectează direct creșterea economiei, interesele consumatorilor și imaginea României, îndepărtând investitorii, care se văd discriminați, și distrugând încrederea acordată de Comisia Europeană prin angajamentele pe care statul român si le-a luat la sfârșitul anului trecut.

Tratatul de aderare precizează că ineficiența Consiliului în controlul ajutoarelor de stat sau continuarea acordării acestor subvenții pentru siderurgie în perioada 2005-2008 va duce la activarea clauzei de salvgardare. Consiliul Concurenței este o instituție-cheie, dar nu este unica structură responsabilă. În ianuarie 2005 au fost sistate ajutoarele de stat în siderurgie, în afara întreprinderilor cuprinse în perioada de tranziție, iar Consiliul Concurenței a adoptat în premieră o serie de măsuri de control și investigație a celor care au primit ajutoare de la buget.

 

O nouă cultură a dezvoltării

 

Ajutoarele de la buget nu sunt inexistente în statele Uniunii Europene, ele sunt chiar necesare în sectoarele cu potențial de creștere și care sunt vitale pentru o dezvoltare economică durabilă. În prezent există o dezbatere la nivelul UEcare se confruntă cu dileme în ceea ce privește viitorul politicii de concurență în special între opțiunea de a susține sectoarele tradiționale sau de a încurajara inovația și cercetarea. Premierul britanic Tony Blair a provocat cu ocazia votării bugetului UE și a lansării președinției britanice a Uniunii o dezbatere aprinsă subliniind necesitatea ca ajutoarele de la buget să-și schimbe direcția dinspre agricultură, industrie și probleme sociale spre cercetare și dezvoltare. Olandeza Neelie Kroes, comisar pentru Concurență, a inițiat deja reforma ajutoarelor de stat pentru a înlocui vechiul sistem de ajutoare pe criterii regionale, în care statele și întreprinderile bogate erau favorizate, mutând prioritatea asupra noilor țări-membre și a sectoarelor cercetare-inovare. Așadar, această dilemă este de actualitate și în interiorul Uniunii.

România, în conformitate cu prevederile din Tratatul de aderare, poate să acorde până în 2008 ajutoare financiare temporare pentru restructurarea industriei siderurgice (ISPAT-SIDEX Galați, Siderurgica Hunedoara, COS Târgoviște, CS Reșița, IS Câmpia Turzii și Donasid Călărași), ca și pentru zonele defavorizate (Valea Jiului, Apuseni, Copșa Mică, etc.). Dacă pentru aceste domenii se găsesc bani, pentru cercetare-dezvoltare și mediu par să nu existe niciodată fonduri. Schimbarea de viziune ar trebui să atingă și România care neglijează de ani buni sectoarele vitale ale dezvoltării ei durabile, în timp ce solicitările de ajutor financiar ale instituțiilor de cercetare zac uitate la Consiliul Concurenței, iar sediile și dotările materiale se degradează.

Dacă acum instituțiile românești par să nu înțeleagă valoarea angajamentului și necesitatea obiectivă a reformei, după aderare reglementarea sectorului Concurență va fi unul din domeniile exclusive ale Comisiei Europene. Ceea ce înseamnă că numărul ajutoarelor de stat va scădea drastic, subvențiile își vor schimba destinația și vor trebui bine motivate pentru a fi aprobate, iar încălcarea legislației comunitare va atrage sancțiuni din partea Curții Europene de Justiție.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 29

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: