Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Drama Sudanului

Gabriel SOPANDA

Se poate afirma că întreaga populație a Sudanului trăiește într-o criză perpetuă: de la crearea statului modern, în 1956, după recunoașterea independenței față de Marea Britanie, și până în prezent, sudanezii se află într-un permanent război civil, punctat de fragile acorduri de încetare a focului.



Conflictul își are originea în dominația economică, socială și politică pe care nordul o exercită asupra sudului, a cărui populație nu este nici musulmană, și nici arabă. Principalele grupuri etnice sunt negrii (52%) și arabii (39%), iar în ceea ce privește orientarea religioasă, musulmanii sunniți reprezintă majoritatea (70%), în timp ce 25% din populație îmbrățișează credințe locale, iar 5% sunt creștini.

Urmare a unui puci organizat în 1989, conducerea țării este exercitată de un regim militar, condus de generalul Hassan Ahmed al-Beshir. Forul legislativ este dominat de Frontul Islamic Național.

Principalul conflict intern este cel între nord și sud. Rebelii din sud sunt însă sprijiniți și de partide politice aflate în opoziție.

Războiul civil, seceta și situația economică precară au determinat apariția unei grave crize umanitare: se apreciază că din 1983 au murit 2 milioane de oameni, iar alte 4 milioane sunt refugiați în interiorul și exteriorul țării (în Ciad, Uganda, Etiopia, Kenya, Republica Centrafricană și Republica Democratică Congo). Permeabilitatea frontierelor determină deplasarea liberă a populației afectate de criză, dar și a milițiilor locale: Sudanul acuză Eritreea de susținerea rebelilor sudanezi. Acordurile încheiate între guvern și rebelii din sud au fost fragilizate datorită decesului liderului rebelilor, John Garang, într-un accident de elicopter, la începutul lunii august a.c.

Comunitatea internațională a reacționat la situația din Sudan: ONU, UE și NATO s-au implicat în soluționarea conflictului și acordarea de asistență umanitară populației afectate.

ONU este prezent în Sudan de câteva decenii. Mandatul său este de a salva vieți și de a reduce suferința, asigurând servicii sociale de bază, sprijinind și consolidând capacitățile naționale. De asemenea, ONU susține crearea instituțiilor și mecanismelor de realizare a păcii. Pe teritoriul Sudanului funcționează în prezent 11 agenții specializate ale ONU, dar activitatea lor este grav afectată de lipsa unei finanțări adecvate. Într-un comunicat difuzat la 15 august a.c., consilierul regional al UNWFP (United Nations World Food Program) declara că dispune doar de jumătate din bugetul necesar asigurării hranei pentru refugiați.

UE și NATO, spre deosebire de ONU, sunt implicate în principal în acordarea de asistență AU (African Union), în demersul de stabilizare a situației din Darfur-. Atât UE, cât și NATO au decis să nu se implice direct în teren, ci să sprijine acțiunile AU. Aceasta are în derulare operațiunea AMIS II (African Union Mission in Sudan), cu două componente: militară și de poliție. Poziția de pe care acționează UE și NATO este una prudentă, cele două organizații optând pentru un sprijin din exterior, evitând astfel să fie percepute ca forțe de ocupație sau colonizatoare.

UE și statele membre au început să lucreze cu AU din ianuarie 2004, prin acordarea de asistență financiară, personal calificat, sprijin politic pentru procesul de negociere de la Abuja și Comisia de încetare a focului. În același timp, succesiv, UE a susținut financiar și tehnic planificarea și executarea AMIS I și AMIS II.

NATO s-a implicat în soluționarea crizei începând cu 1 iulie 2005, ca urmare a solicitării președintelui Comisiei Uniunii Africane, Alpha Konare, adresată secretarului general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer. Mandatul NATO este de a asigura transport aerian strategic pentru trupele de menținere a păcii ale UA și de a pregăti forțele UA în coordonarea unui stat major multinațional.

Toate aceste demersuri ale comunității internaționale sunt, fără îndoială, de apreciat, dar ele nu au adus nici la încetarea conflictelor între guvern și rebeli sau între milițiile locale, nici la soluționarea crizei refugiaților. Foametea și bolile continuă să facă victime în rândul populației sudaneze. Situația din teren s-a îmbunătățit, dar este încă departe de normalitate.

Intențiile organizațiilor internaționale implicate în Sudan sunt orientate către soluționarea conflictelor interne și acordarea de asistență populației, însă mecanismele și maniera prin care se acționează nu sunt cele mai rapide. De asemenea, fondurile alocate sunt adesea insuficiente, iar mijloacele puse la dispoziție nu sunt cele mai adecvate. Astfel, pentru rotația trupelor în teren statele membre UE au pus la dispoziție 4 aeronave: 2 C212 și 2 AN2. Ambele sunt de mici dimensiuni, cel de-al doilea tip fiind folosit încă în unele state din fostul bloc comunist pentru ierbicidare. Atenția comunității internaționale este îndreptată cu precădere spre lupta împotriva terorismului, Irak sau Afganistan, și mai puțin către soluționarea crizelor umanitare.

De altfel, prezenta implicare simultană a ONU, UE și NATO în Africa reprezintă o premieră.

În contextul intervenției NATO împotriva forțelor sârbe din Kosovo, pentru protejarea albanezilor kosovari, în literatura de specialitate se vorbea despre o modificare a Cartei ONU, în sensul autorizării unei intervenții militare în scopul opririi unei catastrofe umanitare sau genocid. Ulterior, subiectul nu a mai prezentat interes. Astfel, în cazul Sudanului, intervenția comunității internaționale este una "soft", de asistență a organizațiilor locale și regionale. Pacificarea regiunii și stabilizarea situației ar fi fost probabil mai repede realizate printr-o acțiune în forță, urmată de trimiterea în teren a unor trupe internaționale de meținere a păcii. În aceste condiții, reîntoarcerea refugiaților și reintegrarea lor s-ar putea realiza ușor.

Conflictul intern din Sudan și drama populației sunt cunoscute, comunitatea internațională este prezentă în teren, dar rezultatele sunt încă modeste: continuă luptele armate între diferite miliții locale sau între forțele guvernamentale și rebeli, refugiații nu dispun de resurse minime pentru supraviețuire, foametea și bolile reprezintă încă un pericol pentru populație. Modalitățile de susținere a populației, de stimulare a negocierilor între părțile combatante nu au determinat soluționarea rapidă și de o manieră satisfăcătoare a conflictului.

Din păcate pentru milioanele de persoane afectate de crize, în Sudan sau alte regiuni ale globului, pe termen scurt și mediu organizațiile regionale sau internaționale nu sunt pregătite să realizeze o reformă radicală a mecanismelor și procedurilor de intervenție în cazul unei crize umanitare.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 29

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: