Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Cât costă partidele politice în Rusia?

Laurențiu CONSTANTINIU

A face politică cu bani puțini sau deloc nu se mai poartă. Această realitate a devenit valabilă nu numai în țări cu o solidă tradiție democratică, unde controlul societății civile și al instituțiilor financiare este foarte strict (amintim doar că ultimele alegeri prezidențiale americane au fost cele mai scumpe din istoria Statelor Unite), iar "ingineriile financiare" sunt foarte greu de realizat, ci și în statele din fostul lagăr comunist.



Din acest punct de vedere, Rusia nu face excepție, în pofida stării ei economice. Într-o țară a cărei economie amintește de anii zastoiei (stagnării) brejneviste, sistemul politic pare să fie o întreprindere de succes.

 

Partide bogate, partide sărace

 

Recent, Servicul Federal de Evidență de pe lângă Ministerul de Justiție al Federației Ruse a dat publicității un raport privind situația financiară pe anul financiar trecut și pe cel în curs a partidelor politice și organizațiilor de masă care activează pe scena politică rusă. Raportul a fost publicat ca urmare a faptului că zece formațiuni politice fuseseră regulat avertizate ca urmare a faptului că nu comunicaseră la timp informații legate de situația lor financiar-contabilă.

Concluzia care se desprinde din raportul întocmit de instituția sus-amintită este că, în ultimul an și jumătate, formațiunile politice rusești au cam pierdut din greutatea lor... financiară. Evident, ca de fiecare dată, există și excepții, în cazul de față aceasta numindu-se Partidul "Rusia Unită" (Edinaia Rosia) - sau partidul puterii, care în accepțiunea occidentală a termenului ar fi partidul de guvernământ -, al cărui buget în perioada 2004-2005 fost de 915 milioane de ruble (31,5 milioane de dolari), cu puțin mai mic decât cel din 2003-2004 (1,17 miliarde de ruble, adică 40,3 milioane de dolari). Partidele de orientare liberală se pare că au sărăcit cel mai mult. Uniunea Forțelor de Dreapta (Soiuz Pravâh Sil), condusă de Boris Nemțov, a avut un buget de numai 49 milioane de ruble (1,6 milioane de dolari), în timp ce "averea" formațiunii lui Grigori Iavlinski, "Mărul" (Iabloko), a fost de 42 milioane de ruble (1,4 milioane de ruble). Nu atât de sărace ca reprezentantele dreptei ruse, dar mult mai puțin bogate decât partidul președintelui Putin sunt fostul Partid Comunist al Federației Ruse (Kommunisticeskaia Partia Rosiskoi Federații), condus de Ghenadi Ziuganov, care, anul trecut, a avut în vistierie 73,7 milioane de ruble (2,5 milioane de dolari), și Partidul Liberal-Democrat al Rusiei (Liberal Democraticeskaia Partia Rosi), condus de Vladimir Jirinovski, care s-a dovedit a fi un pic mai bogat decât Partidul Comunist cu cele 91 milioane de ruble (3,13 milioane de dolari) din "pușculița" sa. Un caz aparte îl constituie, după părerea noastră, Partidul Vieții (Partia Jizni), condus de actualul președinte al Consiliului Federației (Camera superioară a Parlamentului rus), Serghei Mironov, care, fără să fie unul din partidele cu greutate din viața politică rusă, se numără printre cele bogate, devansând bine Partidul Comunist (a doua mare forță politică a Rusiei) și Partidul Liberal-Democrat (care la ultimele alegeri a ocupat locul 3, adunând 7,5% din voturi). Averea sa este de 136 milioane de ruble (4,6 milioane de dolari). Evident că, pe lângă partidele mai sus amintite, există și formațiuni politice cu bugete arhimodeste. Este cazul Partidului Muncii (Partia Truda), care a reușit să supraviețuiască cu numai 360.000 de ruble (12.413 dolari).

 

Donații de la Fundația "Coarnele și copitele"

 

Sursa de finanțare a partidelor politice rusești o reprezintă nu atât finanțarea venită din partea statului sau sumele strânse din cotizațiile membrilor de partid, ci donațiile provenite de la cetățeni și diverse organizații. Singurul partid care se abate de la această regulă este Partidul Comunist, care, pe lângă cele 8 milioane de ruble (275.862 dolari) primite de la stat, a mai strâns din cotizații 24,6 milioane de ruble (848.275 dolari). Suma cumulată, primită de la bugetul de stat și provenită din cotizații, o depășește pe cea adunată de partidul lui Ghenadi Ziuganov din donații: 26,4 milioane de ruble, adică 910.344 dolari. Felul în care se fac donații este destul de curios: ele sunt constituite, în marea lor majoritate, din totalitatea depunerilor cu o valoare cuprinsă între 50-100 de ruble (1,7-3,44 dolari), deși au existat persoane care s-au arătat dispuse să doneze și 1 milion de ruble (34.482 dolari). Evident, partidul puterii, Edinaia Rosia, care a avut cei mai mulți astfel de donatori, a avut și câștigurile cele mai mari: 157 milioane de ruble (5,41 milioane dolari). În schimb, de la persoane juridice, Edinaia Rosia a adunat 713 milioane de ruble (24,58 milioane dolari).

Toate partidele își declară destul de vag sursele de finanțare: în calitate de donatori apar tot felul de fundații și organizații, cele mai multe dintre ele special create pentru aceasta (un caz curios și pentru cetățenii ruși și care s-a constituit într-o excelentă sursă de inspirație pentru umoriștii și caricaturiștii ruși este Fundația "Roga i kopâta"/"Coarnele și copitele"), precum și companii. În acest fel e mai simplu deoarece donațiile individuale sunt limitate la 1 milion de ruble, în timp ce o persoană juridică poate aduce în vistieria partidului 10 milioane ruble (344.827 dolari). De exemplu, partidul lui Grigori Iavlinski recurge la serviciile unor organizații al căror obiect de activitate merge de la "apărarea pădurilor de incendii" până la "instruirea profesională a tinerilor specialiști". Colegul de eșichier politic al lui G. Iavlinski, Boris Nemțov, preferă finanțarea provenită de la fundații, în special cele care se ocupă de inițiativele democratice. Finanțări provenite de la companii sau firme reale se întâlnesc destul de rar. Este cazul Băncii Peresvet, care a donat partidului puterii 10 milioane de ruble, și al companiei Rostelekom, ce a finanțat Partidul Vieții cu 6 milioane de ruble. Oricum, dintre toate partidele existente în Rusia, doar Edinaia Rosia beneficiază de o rețea de colectare de fonduri la nivel federal: partidul condus de speakerul Dumei de Stat, Boris Grâzlov, având, în fiecare regiune, câte o fundație pentru susținerea partidului, prin intermediul cărora trec toate sumele primite de la diverșii donatori. În privința originii acestor sume, legea electorală rusă nu prevede explicații clare.

 

Firma "Partidul"

 

Cheltuielile partidelor oferă o imagine destul de interesantă. De exemplu, Partidul Liberal-Democrat (Vladimir Jirinovski) a cheltuit cea mai mare parte a fondurilor pentru campania electorală și pentru propagandă. Pentru salariile conducerii de partid s-au cheltuit doar 672.000 de ruble (23.172 de dolari), iar pentru manifestările organizate de partid (doar două conferințe), suma este, realmente, derizorie: 800 de ruble (27 de dolari). În schimb, în prezidențiabilul partidului, Viktor Malâșkin, au fost investite nici mai mult, nici mai puțin de 20 de milioane de ruble (689.655 de dolari), bani care l-au ajutat să dobândească doar 2,5% din voturi. Spre comparație, Serghei Mironov a cheltuit de două ori mai puțin, iar Nikolai Haritonov (prezidențiabilul Partidului Comunist) cu mult mai puțin (1 milion de ruble). În același timp, Edinaia Rosia a cheltuit pentru conducerea partidului 209 milioane de ruble (7.206.896 de dolari), de zece ori mai mult decât pentru pregătirea și desfășurarea alegerilor. În pofida sumei mici cheltuite pentru alegerile parlamentare, acest lucru nu a împiedicat partidul să obțină o majoritate mai mult decât confortabilă.

Potrivit situațiilor contabile prezentate de partidele politice rusești, relațiile lor cu donatorii se înscriu în limitele legii. În pofida faptului că nici una dintre formațiunile politice nu are datorii, ne putem permite să concluzionăm că viața politică rusă este, de departe, alături de industria petrolieră și cea energetică, unul din sectoarele rusești cele mai profitabile.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 29

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: