Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

O politică falimentară

Florin CONSTANTINIU



Potrivit datelor furnizate de Centrul național contra terorismului (SUA), în anul 2004, numărul atentatelor pe glob s-a triplat: de la 175 în 2003, la 655 în 2004 ("Le Monde", 4 august 2005, p. 13). În acest val de terorism, Irakul ocupă un loc "privilegiat": mașini-capcană, atentatori sinucigași, atacuri ale unor grupuri de insurgenți, răpiri etc. se petrec aproape zilnic. Ele pun în lumină eșecul intervenției SUA și a aliaților lor, care nu numai că nu au pacificat țara după răsturnarea regimului lui Saddam Hussein, dar au făcut din Irak un spațiu de instabilitate și violență, primejdios pentru întreg Orientul Mijlociu și, așa cum au dovedit-o atentatele de la Madrid și Londra, pentru țări aflate în afara zonei de conflict, dar implicate în el din miopia conducătorilor lor.

De ce miopie? Astăzi se știe că președintele Bush intenționa să atace Irakul înainte de atentatele de la 11 septembrie 2001. Era atras acolo de importantele resurse de petrol ale țării, care, intrate sub controlul SUA, ar fi permis hiperputerii americane să poată dirija mai mult decât până acum economia mondială. Până la invadarea Kuweitului, Saddam Hussein fusese privit cu bunăvoință de Casa Albă, din cauza războiului său cu Iranul. Dovada cea mai concludentă a acestei bunăvoințe a fost acceptarea de către Washington a folosirii gazelor toxice de către regimul Saddam Hussein împotriva populației kurde. Dacă SUA ar fi fost, realmente, atașate valorilor invocate pentru a interveni în Afganistan și Irak, ar fi trebuit să sesizeze ONU și să acționeze în vederea aplicării de sancțiuni Bagdadului pentru crimă de genocid. Liderii americani au preferat să închidă ochii.

Când gruparea conservatoare, care deține puterea în prezent în SUA și al cărei instrument este George W. Bush, a decis să transforme Irakul într-un satelit al SUA, ea a invocat existența unei amenințări irakiene la adresa securității SUA prin prezența armelor de distrugere în masă pe teritoriul acestei țări. Niciodată amintitele arme nu au putut fi găsite, după cucerirea Irakului de către forțele americane.

O dată cu înstăpânirea în Irak, americanii s-au aflat în situația ucenicului vrăjitor, care a dezlănțuit forțe scăpate apoi de sub control, gata să-l răpună. Cu o ignoranță desăvârșită asupra realităților irakiene, ei s-au lovit de un val de ostilitate neașteptat de "eliberatori": credeau că vor fi întâmpinați cu flori și au fost primiți cu bombe.

Autoritățile americane au anunțat, rând pe rând, că, după capturarea/uciderea fiilor lui Saddam Hussein, violențele vor înceta; nu s-a întâmplat așa. Apoi că, după alegeri, situația se va normaliza; nu s-a întâmplat așa. Acum, ni se spune că pacea va reveni după redactarea Constituției. Deocamdată, seria atacurilor continuă.

Folosind atentatele de al 11 septembrie 2001, SUA s-au prezentat drept campionul luptei împotriva terorismului internațional. În realitate, SUA au fost lovite nu pentru că fundamentaliștii islamici vor să distrugă civilizația și democrația occidentală, așa cum susține Bush și ecoul său britanic, Tony Blair. SUA au fost lovite pentru că s-au implicat în conflictul din Orientul Mijlociu, au devenit parte în acest conflict și sunt percepute într-un întins segment al lumii arabe ca un adversar primejdios.

Între segmentul ostil americanilor și SUA se desfășoară un conflict asimetric: disproporția de forțe între acești arabi și forța militară a SUA este uriașă. De când există conflicte asimetrice, partea slabă recurge la mijloace de luptă neconvenționale. Terorismul este o formă neconvențională de purtare a războiului asimetric de către partea aflată în inferioritate.

Fundamentaliștii islamici lovesc SUA și pe aliații lor - mai exact, sateliții lor - nu pentru că sunt țări democratice. Este democrată Arabia Saudită? Loviturile țintesc SUA și pe cei care li se asociază pentru că sunt considerați adversari în conflictul din Orientul Mijlociu. Dacă teroriștii ar viza democrația și "modul de viață occidental", ar lovi și țări precum Brazilia sau Argentina.

Nu există, așadar, o confruntare între democrație și terorism, ci un război asimetric între SUA, secondate de un șir de țări, și un segment al lumii islamice, care încearcă să-și compenseze slăbiciunea prin recurgerea la o formă neconvențională de luptă: terorismul.

Pentru a căpăta sprijin internațional cât mai larg, SUA auprezentat interesele lor din Orientul Mijlociu drept cauză a întregii lumi libere amenințate, chipurile, de terorism. Din diverse motive, unele țări li s-au alăturat: Marea Britanie, în speranța că prin relația specială cu SUA ar mai putea însemna ceva pe scena internațională; România pentru că fosta și actuala putere au crezut că-și consolidează autoritatea prin "bătăile pe umăr" ale lui Bush (și - mai adaug ca istoric - în virtutea unei vechi tradiții de servilism față de puternicii zilei: Sublima Poartă, Rusia etc.). Identificându-se cu interesele americane, aceste țări sacrifică - în realitate - propriile interese. Când vor înțelege, s-ar putea să fie prea târziu.

Odată înlăturată dictatura lui Saddam Hussein, viitorul Irakului este problema irakienilor și numai a lor. Ei au de ales între stabilitate politică și război civil. Prezența trupelor de ocupație - căci aceasta este, în realitate, funcția militarilor americani și a aliaților lor - generează în permanență tensiune și violență. Retragerea lor și reglementarea conflictului din Orientul Mijlociu vor duce la dispariția terorismului. Altă cale nu există; ea este lungă, dar trebuie parcursă.

Publicat în : Editorial  de la numărul 29

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: