Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Comportamentul social și genetica

Marina HERGHELEGIU

Geneticienii comportamentali susțin că întregul comportament uman stă înscris în materialul genetic al fiecărui individ. Este evident că personalitatea și modul de reacție al unui individ depind de mulți factori. Cu toate acestea, se pare că baza felului nostru de a fi ne este dată prin naștere. Tot ceea ce putem face în această privință este să nuanțăm trăsăturile noastre fundamentale prin educație și experiență de viață.



Genetică comportamentală

 

Dean Hamer, cel mai cunoscut cercetător american în domeniu, preciza încă din 1993 că genele nu dictează viitorul unei persoane deoarece ele interacționează cu mediul înconjurător, primind și alte influențe. De asemenea, preciza că, deși genetica comportamentală pare să dea impresia că destinul poate fi citit în gene, realitatea diferă mult de această imagine. Genetica, la fel ca orice altă ramură a biologiei, nu este o știință matematică, relația dintre materialul genetic și comportamentul uman nefiind una de tip cauză-efect.

O anume genă nu determină oamenii să facă anumite lucruri. Ea nu codifică emoții sau gânduri. Genele nu pot nici măcar să stabilească singure când și dacă să se exprime sau nu. Ele trebuie să primească instrucțiuni specifice în acest sens. O anumită genă poate însă să declanșeze o cascadă de evenimente biochimice și să interacționeze cu mediul înconjurător și dezvoltarea organismului. În acest fel, împreună cu acestea, genele cresc probabilitatea ca un individ să se comporte mai degrabă într-un anumit fel decât în altul.

 

Ne naștem buni sau răi?

 

La începutul acestui an, cercetătorul J. Phillipe Rushton, de la catedra de psihologie a Universității din Ohio de Vest, SUA, a dat publicității rezultatele unui studiu realizat între anii 1982 și 2004, privind o posibilă relație între gene și responsabilitatea socială, incluzând acțiunile pozitive, voluntariatul, simțul civic, plata taxelor etc. Studiul s-a realizat pe bază de chestionare și a comparat aproape 200de perechi de gemeni identici (monozigoți) și circa 150 de perechi de gemeni diferiți (heterozigoți) .

Prelucrarea statistică a datelor a demonstrat că genele au o mare influență asupra comportamentului fiecăruia. Genele suntrăspunzătoare de aproape jumătate (43%) din diferențele comportamentale între gemenii heterozigoți, cealaltă jumătate fiind împărțită aproape egal între educație (23%) și experiență personală. Bărbații sunt mai mult influențați genetic (50%), decât femeile (40%), pentru care educația este mult mai importantă (40% față de 0%). Semnificația acestor date însă este legată mai degrabă de tratarea diferită în familie a copiilor, părinții fiind mai atenți de obicei cu educația fetelor. De asemenea, femeile și vârstnicii par să fie mai responsabili social.

Relația dintre gene și comportamentul social pozitiv a fost tema a doar patru studii până în prezent, iar rezultatele au variat în limite foarte largi (0 și 72%).

 

Genetica și tipul de personalitate

 

O descoperiere publicată recent sugerează că împărțirea jungiană a oamenilor în introvertiți și extrovertiți ar putea avea un fundament genetic. Surprinzător este și faptul că tipul de ADN (acid dezoxiribonucleic) implicat era considerat până acum fără valoare ("junk" ADN).

Se știe că materialul genetic uman este abundent, genomul conținând circa trei miliardede perchi de baze (care însumează aproximativ 1 metru lungime de ADN în nucleul fiecărei celule). Cu toate acestea, doar 10% din materialul nostru genetic este funcțional, 90% fiind inactiv genetic.

Cercetătorii de la Centrul de Sănătate al Universității Emory (Atlanta, SUA) susțin că trăsăturile de comportament social, ca timiditatea și îndrăzneala, par să fie codificate tocmai de această parte din ADN, denumit uneori gene nefuncționale (secvențe redundante sau "junk genes"). Studiul, publicat în revista "Science" în luna iunie a acestui an, este primul care arată o posibilă asociere între "junk genes", cunoscute și sub denumirea de ADN microsatelit, și comportamentul social al diverselor specii.

Se știe că ADN-ul microsatelit este o caracteristică a fiecărei specii. De exemplu, speciile monogame au o variantă mai lungă a acestui ADN decât cele poligame. Există însă diferențe și între indivizii aceleiași specii. Se pare că această variabilitate este răspunzătoare de diversitatea trăsăturilor de caracter social al diverselor personalități umane. Așa se explică de ce unele persoane sunt timide în societate pe când altele sunt de-a dreptul gregare. Descoperirea poate aduce o nouă perspectivă asupra înțelegerii atât a comportamentului social uman, cât și asupra unor boli de relaționare socială cum este autismul.

Studiul s-a realizat pe o specie de rozătoare, șoarecii de prerie. Cercetări anterioare evidențiau un foarte bun comportament social al masculilor din această specie. Ei realizează relații de viață cu un partener și împart sarcinile parentale cu femelele. S-a mai observat că masculii dintr-o specie foarte strâns înrudită cu aceasta reacționează exact invers și par indiferenți social. Au fost comparate două grupuri de șoareci de prerie, unul cu varianta lungă și altul cu varianta scurtă a ADN-ului microsatelit. S-a constatat că lungimea acestuia determină modele genetice cerebrale diferite care corespund diferențelor de comportament social. Cercetătorii au constatat mai întâi că ADN-ul redundant influențează exprimarea genelor care codifică receptorii cerebrali pentru vasopresină. Adulții cu versiunea lungă au mai mulți receptori de acest tip în aria cerebrală implicată în comportamentul social (bulbul olfactiv și septul lateral). Prin aceasta ei adulmecă femelele și străinii mai rapid, fiind în același timp mai apți pentru a forma perechi și a-și îngriji puii. Astfel, masculii cu variantă lungă a ADN-ului microsatelit sunt predispuși la relații sociale cu alți indivizi din aceeași specie și petrec mai mult timp cu descendenții decât cei cu varianta scurtă.

Departe deci de a fi nefuncțional, ADN-ul tip "junk", cu o mare predispoziție spre mutații genetice rapide, poate influența diferențele interindividuale și sociale printr-un complex de interacțiuni cu alte gene. Proporția mare de ADN redundant din genomul uman, ca și tendința sa ridicată de a se extinde sau contrage în timp fac ca această parte a materialului genetic să reprezinte un factor necunoscut anterior de determinare a diversității sociale.

 

Scurt istoric

 

Genetica comportamentală, ramură a științelor comportamentale relativ recent apărută (de mai puțin de 20 de ani), încearcă să explice comportamentul uman din perspectiva interrelaționării geneticii cu mediul. Primele studii realizate sistematic în acest sens datează însă de dinaintea apariției termenului "genetică" (1909). Ele se datoreazăantropologului englez Sir Francisc Galton (1822-1911). Din păcate, cercetările și concluziile studiilor sale au fost deformate și folosite eronat în scopuri politice de diverse grupări cu ideologie rasistă. Ulterior, scăpată de spectrul implicării politice și bazată pe progresele remarcabile ale celor două științe la granița cărora se află, genetica comportamentală s-a constituit ca știință de sine stătătoare.

Ultimii 15 ani au permis obținerea unor rezultate importante în acest domeniu. Datorită importanței sociale pe care o prezintă, câteva dintre ariile de studiu s-au bucurat de o cercetare mai susținută .

În 1990, psihiatrul Ernest Nobel de la UCLA și farmacistul Kenneth Blum, de la Universitatea din Texas, susțineau o asociere puternică între alcoolism și o variantă (A1) a genei care codifică receptorul dopaminergic D2. Concluzia este infirmată șase luni mai târziu de un alt studiu, dar deschide studiul relaționării comportamentului dependent de anumite gene. Rezultatele au arătat în ultimii ani influența eredității asupra comportamentului compulsiv al consumului de cocaină și a obezității.

Vara lui 1993 aduce cu sine publicarea cercetărilor lui Dean Hamer asupra genei homosexualității. Numită Xq28, ea reprezintă o porțiune a cromozomului X pe care Hamer a găsit-o în proporție mult mai mare la perechile de frați homosexuali studiați decât la cei heterosexuali. Confirmată și infirmată succesiv de alte studii, criticată intens de diverse medii sau folosită ca argument științific în lupta împotriva discriminării homosexualilor, descoperirea din 1993 a făcut carieră și a schimbat încadrarea acestei orientări sexuale din boală în variantă a normalului.

Anii 1996 și 1998 au fost cei în care s-a descoperit existența genelorpersonalității normale (numită D4DR) și a comportamentului violent și chiar a criminalității.

Din anul 2000 s-au asociat anumite gene diverselor boli psihice (depresie, schizofrenie etc.) sau trăsăturilor de personalitate(timiditate, îndrăzneală etc.).

Din păcate, nici unul dintre rezultatele obținute nu este în afara controverselor și nu și-a găsit încă o confirmare definitivă. Timpul și cercetările ulterioare le vor confirma sau infirma. Dar tot ce s-a obținut până acum este de natură să schimbe (și în unele cazuri a făcut-o deja) perspectiva asupra subiectelor în discuție.

Publicat în : Sanatate  de la numărul 27

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: