Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Multiculturalism veritabil sau de import?

Simina RADU-BUCURENCI

Să trăiești alături de Celălalt nu a fost niciodată ușor. Soluțiile actuale se numesc multiculturalism, drepturi pentru minorități și discriminare pozitivă. Cât de eficiente sunt aceste soluții pentru societățile în care ele au fost aplicate? Avem oare vreo șansă în a căuta soluții alternative, eventual chiar în tradiția muticulturală a Europei Centrale și de Est?



Multiculturalismul este cu siguranță un subiect la modă. El a devenit un subiect important de discuție, la nivel european, o dată cu imigrațiile masive din ultimele decenii care au transformat unele zone europene în teritorii cu adevărat multietnice. Cu toate acestea, situația nu este deloc inedită. Europa Centrală este, istoric, o zonă multietnică. Oricât de dificilă a fost dintotdeauna găsirea unei definiții pentru Europa Centrală, această definiție a inclus mereu multiculturalismul, fascinanta diversitate etnică a acestei zone.

 

Tradiția multietnică a Europei Centrale

 

Defunctul Imperiu Austro-Ungar era, la urma-urmei, un stat multietnic. Și, chiar dacă la nivel macro se vorbea despre imperiu, uneori justificat, ca despre o ,,închisoare a popoarelor", la nivel micro se găseau exemple incredibile, azi, de multiculturalism asumat și valorificat, de toleranță, pe vremea când aceste cuvinte nici nu existau în dicționare. Exemplul unui simplu sat din Banat este grăitoare. Înainte de primul război mondial în acest sat numit, după caz, Weisskirchen, Bela Crkva sau Biserica Albă trăiau 6000 de germani, 2000 de sârbi, 1800 de români, 1200 de unguri, 300 de cehi și 42 de țigani. 250 dintre ei, unguri sau nemți, erau de religie mozaică. Trasarea granițelor ,,naționale" (măcar în acest caz putem folosi ghilimelele) de după primul război mondial s-a confruntat, nu numai în Banat, cu numeroase cazuri de acest gen. Rezolvarea: schimburi de populație sau asimiliare forțată. Foarte convenabile pentru state, tragice pentru oameni.

 

Polonia: de la multi- la monoetnic

 

Un alt exemplu de distrugere a diversității etnice este Polonia. Înainte de cel de-al doilea război mondial, în Polonia minoritățile reprezentau 35% din populație: 16% erau ucraineni, 10% evrei, 6% bieloruși, 2% germani și 1% lituanieni și ruși. Astăzi, Polonia este considerată, practic, un stat monoetnic. Polonezii reprezintă aproape 98% din populația actuală a țării. Această situație este un efect al celui de-al doilea război mondial: Holocaustul, retrasarea granițelor Poloniei și schimburile de populație ce au urmat, precum și emigrarea evreilor, câți mai rămăseseră, ,,înlesnită" de statul polonez în anii '50-'60. Interesant este că astăzi, turismul în creștere al Poloniei se bazează în mare parte pe valorificarea moștenirii evreiești a țării: nu numai fostele lagăre de concentrare sunt obiective turistice, ci și cultura iudaică și zonele locuite odată de evrei sunt promovate de instituțiile poloneze ca obiective turistice. Oficiile de turism și centrele culturale poloneze prezintă, alături de hărți și informații despre Polonia, ghiduri ca Locuri evreiești în Varșovia.

 

Multiculturalismul - înaintare în trecut

 

Exemplele pot continua, dar acestea sunt de ajuns pentru a înțelege o afirmație a lui Timothy Garton Ash, ziarist și analist al realităților est și central-europene. ,,A propune multiculturalismul în Europa Centrală" , susține el, ,,înseamnă a sugera efectiv înaintarea în trecut." Nu este vorba nicidecum de sensul peiorativ pe care îl acordăm îndeobște sintagmei ,,înaintare în trecut". Nu este vorba de o întoarcere în trecut, ci de o încercare de a salva acele lucruri care ne mai pot fi de folos și astăzi. Cum a fost posibilă menținerea diversității etnice în această parte a Europei, până către începutul secolului XX, în absența unei politici de protecție a minorităților, în absența discriminării pozitive și a tuturor celorlalte elemente pe care demnitarii europeni se străduiesc acum să le creeze?

De altfel, chiar și în Europa, ideea multiculturalismului este pusă sub semnul întrebării. Avocații ei susțin că diversitatea etnică trebuie păstrată cu orice preț, chiar prin intermediul discriminării pozitive. Adversarii lor spun că o astfel de poziție pornește de la premisa, chestionabilă, că entitățile etnice ar avea o existență cvasi-biologică care trebuie protejată. Și că, în virtutea acestei asumpții, se dorește reintroducerea unui set de legi speciale, care să se substituie statutului uniform, egal, al cetățeniei, ceea ce este echivalent cu întoarcerea în perioada pre-iluministă. Ei îi acuză pe multiculturaliști nu că reinventează roata, ci că au uitat de ce roata a fost inventată și vor să se întoarcă la sanie.

 

Dimensiunea imorală a toleranței

 

Dar chiar și acolo unde politici ale diferenței, cum mai sunt cunoscute politicile care promovează multiculturalismul, au fost aplicate, ele au dat naștere unor efecte contrare. În manualele școlare germane există lecții întregi despre toleranță. Ele cuprind poezioare scurte de felul:

 

Mântuitorul tău este evreu

Mașina ta este japoneză

Pizza ta este italienească

Cafeaua ta este braziliană

Vacanța ta este turcească

Scrisul tău este latin

... și vecinul tău

încă un STRĂIN?

 

Cercetătorii germani care au analizat felul în care multiculturalismul este promovat în școli au ajuns la concluzia că, pe lângă mesajele pozitive, de felul celui de mai sus, pe care reușesc să le promoveze, există și activități care nu fac decât să accentueze diferența. Copiii emigranților turci, de exemplu, sunt invitați să vorbească despre țara și cultura lor. Numai că mulți dintre ei sunt născuți deja în Germania, nu au fost niciodată în Turcia și știu prea puține despre cultura turcă. Cu alte cuvinte, acești copii, care se simt germani prin naștere și cultură, sunt obligați să redevină turci, în ochii lor și în ochii colegilor, devenind cu toții, brusc, conștienți de diferențe. Astfel politica toleranței, care dorește, teoretic, depășirea diferențelor, nu reușește decât să le accentueze, la rigoare chiar să le creeze. Chiar termenul ,,tolerant" include, trebuie să recunoaștem, o doză de condescendență față de cel pe care îl ,,tolerăm".

 

O posibilă soluție central-europeană?

 

Europa Centrală și de Est este și ea în plin proces de implementare a acestor legislații. Preluate așa cum sunt, este foarte posibil să producă și aici aceleași efecte nedorite pe care vecinii noștri vestici le cunosc deja. Țări precum Ungaria și Polonia, din cauza structurii lor cvasi-monoetnice, sunt mai ferite de aceste efecte. De aceea, Ungaria a fost prima țară est-europeană care a adoptat o legislație politically corect pentru minorități (minorități, practic, inexistente). Rămâne de văzut dacă nu se pot găsi și alte soluții la problema diversității etnice decât mult-abuzata ,,toleranță" sau discriminarea pozitivă. Fără a reinventa roata sau a reveni la sanie, am putea căuta chiar în istoria multietnică a Europei ,,noastre".(S. R. B.)

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 27

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: