Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Anul BCR și CEC

Mihnea GRAUR

La începutul lunii iunie, agenția de rating Moody's a dat publicității un raport privind starea sistemului bancar din România. Mass-media de la noi aproape l-a ignorat. Raportul, deși ia în calcul și scenarii pesimiste, cum ar fi cel al deprecierii leului, transmite un mesaj clar: "Sistemul bancar românesc este stabil și reflectă creșterea puternică a afacerilor din România". Acest mesaj apare în perioada importantă a lansării privatizării BCR și CEC.



La începutul anilor '90 o delegație oficială japoneză își preciza uimirea cu privire la dorința României de privatizare rapidă. Opinau că tocmai, având în vedere decalajul tehnologic, ar fi bine ca statul român mai întâi să investească în întreprinderi, pentru ca ulterior acestea să fie vândute pe bani frumoși. Cam în aceeași perioadă tinerii liberali Patriciu, Cataramă, Tăriceanu, dar și Ion Țiriac susțineau privatizarea "pe un leu" în virtutea ideii ca patronatul să investească masiv în vederea rentabilizării acestora și, implicit, a creșterii economice.

Adevărul s-a dovedit a fi undeva la mijloc. De multe ori deciziile au fost luate greșit fie din incompetență, fie datorită intereselor personale. Privatizările de succes sunt puține, de cele mai multe ori din vina reprezentanților statului român prin FPS și toți "urmașii săi". Alteori și din pricina investitorilor.

 

Modele de succes

 

Privatizarea BRD reprezintă un succes. Banca a crescut, are imagine pozitivă, iar trendul de asemenea. Indicele BET, calculat pe baza evoluției celor mai lichizi emitenți, s-a situat pe grafic mai mereu sub BRD. În plus, începând cu 15 martie 2005 acțiunile BRD au fost incluse în indicele ROTX lansat la bursa de valori vieneză, confirmare a importanței băncii în zona est-europeană.

Privatizarea Bancpost reprezintă de asemenea un succes, evoluția sa în 2004 fiind un exemplu în acest sens.

Așadar, privind prin prisma evoluțiilor post-privatizare, vedem că se poate și așteptările sunt mari. Atât BCR, cât și CEC sunt două nume importante pe piață, au active impresionante, rețele importante și nu doar că nu pot fi vândute oricum și oricui, dar trebuie să mențină sau chiar accelereze ritmul de creștere. O altfel de evoluție ulterioară s-ar chema un eșec lamentabil.

 

Pro și contra privatizare

 

Nu știm exact cât de insistent cer organismele internaționale privatizarea celor două societăți bancare, dar știm că argumentul este folosit de fiecare dată când subiectul este adus în prim-plan.

Pe de o parte, este clar că orice agent privat poate aduce beneficii mai mari unei economii decât dacă aparține statului. Competitivitate, corectitudine sau interesul acționariatului sunt doar câteva explicații simple, dar logice. Dar în același timp este imposibil să nu te întrebi cine și de ce ar vinde una dintre cele mai rentabile firme? Există și voci care plusează - este indicat ca pe piață să rămână o bancă cu capital majoritar românesc, dacă nu cumva chiar a statului, având în vedere slăbiciunea economiei naționale.

Adevărul este că România nu posedă instrumentele țărilor din G7 (G8) de apărare a capitalurilor autohtone în sistemul bancar național. Dar la fel de adevărat este că trebuie continuat pe drumul pe care a pornit România. Personal cred ca privatizarea reprezintă o mare șansă pentru ambele bănci. Probabil că idealul ar fi ca măcar una din ele să fie cumpărată de un investitor român, dar cel puțin în cazul BCR aceasta reprezintă doar o utopie.

Important este ca prețul să fie cel corect. Unii analiști afirmă că un preț mare la vânzarea BCR atrage după sine șansele unui preț ridicat la CEC. Este adevărat că un investitor înfrânt la prima rundă poate forța nota un pic la cea de-a doua, dar niciodată nu va supralicita peste limite. Discutăm de privatizări de care se pot apropia - sau cel puțin așa trebuie! - doar bănci mari, nu de duzină. Independent de motivație, se pare că ordinea aceasta va fi.

 

Întâi BCR...

 

Anul 2005 stă sub semnul zodiacal al BCR. Bancă ce deține circa 30% din piața serviciilor bancare din România, Banca Comercială Română este port-drapelul multor semnale date de către BNR privind politica de dobânzi. Cu toate că imaginea sa a avut de suferit uneori, iar în ultimii ani au apărut concurenți serioși pe piață, BCR rămâne premiantul cu coroniță. Ca dovadă, președintele AVAS Gabriel Zbârcea pomenea cu doar câteva zile înainte de lansarea privatizării de cinci nume importante care și-au declarat interesul: Deutsche Bank, Intesa, Unicredit, HVB și BNP Paribas, iar în perioada următoare sunt posibile anunțuri din partea Fortis, Citi sau Commerzbank.

Banca Mondială, prin divizia sa de investiții financiare IFC, a cumpărat în anul 2003 un sfert din acțiuni pentru 222 de milioane de dolari deoarece APAPS nu a găsit un investitor pe măsură la acea vreme. O afacere reușită, se pare. Astăzi statul român deține împreună cu BERD și IFC 62% din acțiuni. Proiectul de privatizare prevede vânzarea fie a 50% plus o acțiune, fie a 62%. Gabriel Zbârcea susține că se va încuraja a doua variantă.

 

... apoi CEC

 

CEC este un simbol pentru români. Are "respectabila" vârstă de 141 de ani. Deși a fost erodată în ultimii ani, în special datorită legării numelui de scandalul FNI, încrederea este mare. Pe scurt e cea mai de încredere bancă pentru populația sceptică și/sau neinformată.

CEC a manifestat tendința de a transmite în piață politica de dobânzi a Băncii Naționale, așa cum spuneam și despre BCR. Chiar mai mult decât aceasta, CEC a încurajat creditele în lei.

Totodată CEC deține cea mai largă rețea de sucursale în întreaga țară, iar în mediul urban este de departe campion absolut.

Deși situația financiară nu este la fel de roză ca a BCR, CEC are atuuri importante de partea sa. Parcă special pentru a aduce acum un minus la imagine, începutul lunii iunie a adus un conflict fără precedent în instituție între sindicate și patronat în urma neînțelegerilor survenite în timpul negocierilor contractului colectiv de muncă.

 

Mișcarea pieței

 

În fapt, în acest an se privatizeză locul întâi și locul al patrulea pe piață în anul 2004. Topul anului 2005 va fi cu siguranță complet diferit. Deja a avut loc o modificare la vârful ierarhiei, HVB fuzionând cu Banca Țiriac, o urcare a austriecilor de la Bank Austria Creditanstalt pe poziția a patra. Cel puțin deocamdată ei rămân în afara podiumului, dar este posibil - având în vedere interesul manifestat pentru BCR și CEC - să înainteze, depășind BRD și Raiffeisen, adică locurile 2-3.

Se pare că este foarte posibil să asistăm la repetarea "scenariului austriac" al achizițiilor de societăți de asigurare și în cazul societăților bancare.

 

Cu cărțile pe față

 

Așa cum precizam într-un articol din urmă cu câteva luni, deși este una dintre cele mai transparente metode, privatizarea la bursă a fost evitată de toate guvernele ultimilor 15 ani. Anul 2005 este un an important în ceea ce privește privatizările în general, dar în special cele din sistemul bancar.

Negocierile purtate direct cu fiecare investitor doritor pot avea unele avantaje, dar alegerea privatizării celor două bănci prin BVB trebuie privită a fi soluția adecvată.

În primul rând, astfel dispare orice urmă de neîncredere care ar putea plana - întemeiat sau nu - asupra câștigătorului. Asupra privatizării Dacia au planat tot felul de suspiciuni, vorbindu-se că ar fi fost interesate și alte firme (Volkswagen, Hyundai, Fiat etc.), care chipurile ar fi putut face mai mult. Iată că Renault a reușit, saltul realizat de uzina piteșteană fiind considerabil, iar vorbele - deși au afectat inițial imaginea constructorului auto francez - au rămas în urmă. Așadar, o lovitură de imagine extrem de importantă țării în așteptarea altor privatizări importante ale acestui an.

În al doilea rând, măsura se impune față de bursă. După loviturile succesive primite în această primăvară, de cele mai multe ori grație puterii actuale, bursa trebuie să renască într-un an important și pentru ea. Să nu uităm că în acest an sunt anunțate să intre pe BVB mai multe nume importante, printre care și câteva bănci cum ar fi Mindbank sau Romexterra.

Pe tabla de șah a economiei românești, BCR este un câmp strategic. Privatizarea sa nu poate surprinde dacă este folosită și cu motivație politică - toate guvernele au avut aceasta abordare! -, dar este esențial ca argumentele financiare să rămână în prim-plan. Așadar, evitarea privatizării BCR la bursă poate avea explicații - nu scuze! - având în vedere importanța sa.

Cu CEC este altceva. Și aici vorbim de o privatizare importantă, dar nu de una strategică. La argumentele de mai sus putem adăuga în cazul CEC și siguranța obținerii prețului corect.

Cotarea BCR și CEC la bursă pe lângă băncile deja existente sau în curs de devenire - BRD, Transilvania, Carpatica, Mindbank, Romexterra - trebuie să fie un obiectiv pentru guvernanți, o asemenea măsură întărind dintr-un foc atât piața bancară, cât și pe cea bursieră. Mai ales că nu mai departe de aprilie a fost liberalizat contul de capital. Ar fi un semn de coerență, de logică economică. Va fi oare?

Publicat în : Economie  de la numărul 27

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: