Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Contribuțiile la asigurările sociale

Cristian BANU

Recent, a apărut în discuție posibilitatea reducerii cu 3-5 procente a CAS-ului, o măsură salutară numai că, în locul unor discuții despre ce, cum și cât se reduce, ar trebui să se discute mult mai serios despre identificarea unor modalități de gestionare eficientă. Pentru companii, reducerea cu 80% a birocrației aferente muncii ar fi echivalentă cu o reducere de câteva procente a CAS-ului.



Pe de altă parte, scăderea veniturilor bugetare ar fi semnificativă, cu atât mai mult cu cât în anul 2004 încasările din CAS au reprezentat 9,6% din PIB, mai mari decât cele provenind din TVA (7,1% din PIB), din impozitul pe venit (3% din PIB) sau din impozitul pe profit (2,8% din PIB). Există însă cel puțin o zonă unde aceste contribuții pot fi reduse fără probleme. Este vorba de contribuțiile pentru asigurările de șomaj în valoare de 4% (1% angajatul, 3% compania), fond care alimentează un buget excedentar de multă vreme. O reducere de 2% din contribuția angajatorului ar ajuta foarte mult companiile și nu s-ar simți.

Cred însă că problema contribuțiilor la asigurările sociale este abordată eronat. Din punct de vedere al fiscalității, în această zonă România se înscrie în media regiunii - deși, cu 52,25%, este pe primul loc -, singura țară mai liberală în acest sens fiind Slovenia cu 38,4%.

Pe de-o parte, în România salariile s-au negociat întotdeauna în sume nete. Pe angajat nu l-a interesat ce plătește compania pentru salariul lui și el nu avea nici un stimulent pentru a presa compania să-i treacă întregul salariu pe cartea de muncă. Asta până la apariția sistemelor de plată în rate care au avut o contribuție însemnată la "albirea" veniturilor. Numai că asta nu a ridicat "awarness-ul" în ceea ce privește fiscalitatea asupra muncii, aceasta fiind în continuare văzută ca apăsând asupra companiei, nu asupra individului.

Realitatea însă este că 17% din cota de asigurări sociale plătită de firmă este a angajatului. În Slovacia, presiunea CAS asupra angajatorilor (40,35%) este mai mare decât în România, dar contribuțiile angajaților sunt mult mai mici (13,5%). Niveluri similare cu ale României ale presiunilor sociale asupra angajatorilor se întâlnesc în Ungaria, ușor mai ridicate în Cehia, dar mai mici în Polonia. Slovenia reprezintă un adevărat paradis în regiune din acest punct de vedere (16,2%), dar cu o presiune mai mare asupra angajaților (22,2%).

Vestea bună a și venit: încasările în primele trei luni de la introducerea noului sistem de impozitare au fost cu aproape 2% mai mari decât în perioada similară a anului precedent. Per total, fondurile sociale aprobate pentru a fi cheltuite în anul curent sunt cu 4% mai mari decât în anul trecut, adică aproape 258.000 miliarde lei în 2005.

Este de văzut în ce măsură reducerile la CAS vor provoca dezechilibre bugetare, deoarece este știut că orice reducere de impozit este urmată de o creștere a încasărilor ca urmare a creșterii gradului de conformare voluntară. Însă gestionarea mai eficientă și reglarea întregului mecanism al sistemului de asigurări sociale constituie sursa mai multor soluții pentru compensarea acestor deficite.

În fond, o pondere de circa 30% din activitatea economică nu este supusă impozitării. Nu în ultimul rând, apelăm la perpetua soluție care vizează îmbunătățirea disciplinei financiare, prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, cu alte cuvinte fiscalizarea economiei ascunse, estimată la circa 17% din PIB.

Problema pentru statul român este că, de fapt, rentabilitatea celor 52,25% este mai mică decât cele 46% din Ungaria. Asta înseamnă că după ce încasează echivalentul a 52,25 % din fondul de salarii de la firme și plătește la rândul lui cheltuielile cu gestionarea acestor fonduri, cu strângerea acestora, statului român îi rămân mai puțin decât în țările vecine, care au un management mai bun al acestor fonduri.

Un exemplu de gestiune ineficientă: urmărirea contribuțiilor se face prin intermediul a cinci instituții: ANAF, Direcția de Muncă, Casa de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări Sociale și Agenția de Șomaj. Toate primesc input-uri foarte asemănătoare sau chiar identice și profund inutile, deoarece nu se verifică și practic dacă acești bani au fost plătiți. Asta înseamnă că, în loc să fie un singur set de funcționari publici care să proceseze un set de documente și să gestioneze un singur set de informații, pe care să le distribuie potrivit necesităților celorlalte instituții din administrația publică, sunt cinci. Aceste cinci instituții paralele costă mai mult decât 5 % din contravaloarea contribuțiilor încasate.

Așa că, în locul unor discuții sterile despre ce, cum și cât se reduce, ar trebui să se discute mult mai serios despre identificarea unor modalități de gestionare eficientă. Pentru companii, reducerea cu 80% a birocrației aferente muncii ar fi echivalentă cu o reducere de câteva procente a CAS-ului.(C. B.)

Publicat în : Economie  de la numărul 27

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: