Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Kremlinul și "politica de cadre"

Laurențiu CONSTANTINIU

Au trecut doar trei luni de când s-au împlinit cinci ani de când președintele Vladimir Putin este președintele Federației Ruse. Despre performanțele sau neîmplinirile economice și politice ale Rusiei din perioada Putin s-a scris foarte mult. Mai puțin cunoscută este însă, în opinia noastră, evoluția elitei politice ruse în toată această perioadă. Mai ales că, din 2000 și până acum, au apărut premise care-i permit actualului președinte să rămână șeful statului și după 2008, când, potrivit constituției rusești, nu mai are acest drept.



"Soviet-light elite"

 

Elita politică rusă s-a schimbat radical în perioada 2000-2004, când, sub conducerea lui V. Putin, a devenit mult mai "sistematizată" și... brutală. În urma unei analize sumare se face remarcat numărul mic al femeilor, al oamenilor cu formație umanistă, deținători de grade științifice, iar numărul militarilor și al celor proveniți din structurile de putere (cei din cadrul Ministerului Apărării, Serviciului Federal de Securitate, Ministerului de Interne sau al Procuraturii, adică așa-numiții silovici) a crescut foarte mult. Începând din 2004, procesul de schimbare a elitei s-a stabilizat, iar în acest moment are loc schimbarea configurației clasei politice. Este vorba nu atât despre schimbarea componenței ei, cât despre schimbări care sunt provocate de modificările intervenite la nivelul arhitecturii statale: relațiile dintre diversele instituții ale statului, regruparea persoanelor din cadrul așa-numitelor clanuri sau grupări, care, de facto, sunt principalele deținătoare ale puterii în Rusia.

În privința acestora din urmă, de obicei, specialiștii sunt unanimi când susțin existența a două grupări în cadrul Administrației prezidențiale: cea al "silovicilor" și cea "liberală". În linii mari, este adevărat, însă, lucrurile trebuie nuanțate. O caracteristică generală a membrilor celor două clanuri este că toți sunt adepții unei statalități puternice și, de aceea, toate demersurile lor au în vedere crearea unei structuri statale puternice, care se înscrie perfect în tradiția istorică a Rusiei. Între membrii celor două grupuri nu există contradicții pe marginea problemelor politice de bază. Ele apar doar atunci când sunt abordate probleme economice, iar aceste dispute sunt, uneori, foarte dure. Este vorba, mai exact, despre ponderea statului în economie, relația stat-comunitatea oamenilor de afaceri, precum și cea a acordării licențelor pentru foraj.

Din punctul nostru de vedere, liderul grupării "liberale" este actualul șef al Administrației prezidențiale, Dmitri Medvedev, în timp ce concurentul său este Igor Secin, unul dintre adjuncții săi. În spatele fiecăruia dintre ei se află oameni din Administrația prezidențială, guvern, parlament și partide politice. Fiecare dintre cei doi "șefi de grup" are propriile interese economice. De aceea, conflictele care apar între ei nu au la bază atât probleme legate de alegerea direcțiilor strategice de dezvoltare ale țării, cât cele legate de lupta pentru influență sau, altfel spus, de lupta pentru putere. Cine are mai multă "trecere" la președinte, acela dobândește și cele mai multe resurse financiare și logistice. Astfel, în condițiile în care influența uneia dintre grupe slăbește, sporește puterea celeilalte. Or, ținând cont de acest factor, evoluția politicii interne ruse poate fi înțeleasă mult mai ușor. De exemplu, clanul care anul trecut l-a susținut la alegerile prezidențiale pe fostul premier ucrainean, Viktor Ianukovici, a pierdut din influență, trecând pe planul doi în grațiile prezidențiale. De aceea, toate demersurile lui V. Putin de după "momentul Ucraina" trebuie analizate ținându-se cont de această realitate ("Afacerea Yukos", de exemplu). Aceasta nu înseamnă însă că reprezentanții silovicilor vor dispărea de pe culoarele Kremlinului. Pur și simplu, președintele face - dacă ne este permisă formula - o echilibristică între cele două grupuri, el nedorind să facă o alegere clară.

Din acest motiv, nu se poate spune cu exactitate care dintre cele două grupuri deține cele mai multe pârghii de influență asupra președintelui, mai ales că stilul de lucru al acestuia din urmă este unul foarte original. Lui Vladimir Putin nu îi plac întâlnirile protocolare, el preferând să lucreze cu grupuri mici de oameni. Președintele nu s-a întâlnit aproape niciodată cu guvernul în totalitatea sa. În fiecare luni, la Kremlin, au loc ședințe săptămânale, la care sunt invitați doar câțiva dintre membrii cabinetului, în timp ce în fiecare sâmbătă președintele se întâlnește cu șefii "ministerelor de forță" (numărul participanților variind între 5 și 8), care sunt, totodată, și membri ai Consiliului de Securitate al Federației Ruse. În aceste condiții, putem afirma că, în cei cinci ani de când se află la conducerea statului, V. Putin și-a format un cerc foarte restrâns de persoane, cu ajutorul cărora sunt luate principalele decizii în plan politic și economic. În perioada țaristă/imperială, acest grup de oameni se numea Consiliul Statului (Gosudarstvennâi Sovet), iar în cea comunistă Birou Politic (sau, între 1952 și 1964, Prezidiul Comitetului Central). Analizând componența "biroului politic" al lui V. Putin se poate obține o reprezentare a "tabelului rangurilor" de la nivelul elitei ruse și, în consecință, a influenței pe care deținătorii acestor ranguri o au asupra președintelui.

Și în privințaprofilului psihologic al noii elite au survenit modificări. Dacă în perioada Elțin ea era mult mai "deschisă", în sensul că la conducere puteau fi văzuți și oameni care ajunseseră acolo întâmplător, fără o prea mare experiență de conducere, în timpul lui Putin funcționarii (cinovniki) au dobândit influență. Prin însăși definiția sa, un astfel de om este devotat cauzei, el preferând anonimatul în locul publicității. În acest context, aspectul exterior al clasei politice s-a schimbat și el, locul "politicienilor de salon", de tipul Boris Nemțov sau Anatoli Ciubais, a fost luat de cei obișnuiți să îndeplinească o muncă de rutină.

În fine, au avut loc shimbări și la nivelul "stilisticii puterii". Potrivit unei reputate experte ruse, sociologul Olga Krâștanovskaia, actuala elită politică rusă are trăsăturile celei sovietice, dar mai soft. Altfel spus, este un fel de "soviet-light elite" pentru că-i lipsește ortodoxismul ideologiei proletare. Este o elită tradiționalistă, caracteristică Rusiei, concentrată în jurul unei "mâini puternice", fără să fie purtătoare a unei ideologii. Dimpotrivă, actuala elită rusă este una foarte pragmatică și eclectică, considerându-se deținătoarea celor mai importante secrete. Ea a adoptat foarte rapid stilul de viață occidental, reprezentanții ei vorbind limbi străine, îmbrăcându-se cu haine scumpe și circulând în mașini pe măsura rangului lor, fiind iubitoare de noutăți în materie de gadget-uri tehnice, care fac viața omului mai ușoară, și adepta unui stil de viață "ecologic" (case în afara aglomerărilor urbane, sport, mâncare puțin bogată în calorii, abonamente la săli de fitness).

 

Who's next?

 

În acest context, problema alegerilor prezidențiale din 2008 este de o importanță capitală. Mai ales că, în Rusia, a pierde puterea era/este sinonim cu pierderea libertății sau, în trecut, chiar a vieții. Din acest motiv, alegerile libere nu reprezintă o modalitate certă de asigurare a continuității la putere. Astfel, V. Putin devine prizonierul elitei politice, care dorește menținerea la putere și păstrarea avantajelor economice, mai ales pentru că în Rusia puterea și marea proprietate sunt nedespărțite.

Un prim scenariu este cel potrivit căruia V. Putin devine șeful celui mai puternic partid politic, câștigă alegerile și devine prim-ministru. Pentru a fi însă un premier puternic trebuie aduse amendamente Constituției, astfel încât acele ministere de forță să treacă în subordinea premierului. Singurul risc este cel reprezentat de președintele ales de Parlament, care ar putea fi "ispitit" și el de putere, tentație care va fi cu atât mai mare cu cât exemplul dat de "revoluțiile portocalii" va fi încă viu în memoria opiniei publice ruse. De aceea, credem că o astfel de variantă nu va fi aleasă.

Al doilea scenariu - mai verosimil, în opinia noastră - privind menținerea la putere a actualului președinte este schimbarea Constituției în direcția adoptării modelului politic german, cu al său tandem președinte (cu rol mai mult decorativ) / cancelar(principala figură a scenei politice). În acest caz, președintele ar urma să fie ales de o adunare specială, formată din trei "compartimente": cele două Camere ale Parlamentului și o adunare a "celor mai buni oameni ai țării", care, în cazul Rusiei, a și fost creată anul trecut (după criza ostaticilor de la Beslan): Camera Obștească (Obșestvennaia palata).

Din acest punct de vedere, sistemul politic în care premierul (cancelarul) este principala figură a vieții politice este deja verificat: Helmut Kohl a fost cancelar timp de 17 ani, iar Margaret Thatcher, 18 ani. Un astfel de sistem i-ar oferi lui V. Putin posibilitatea să-și continue a sa "revoluție de sus", începută cu cinci ani în urmă. Nici în această privință președintele rus nu vine cu ceva nou, el situându-se în descendența altor înaintași ai săi celebri, care au reformat societatea rusă de la vârf spre bază: Petru cel Mare și Stalin.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 27

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: