Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Un nou dialog al surzilor

Roxana IONICI

Mult-asteptata rundă de negocieri dintre premierul israelian, Ariel Sharon, și omologul sau palestinian, Mahmud Abbas, a fost sortită eșecului. Deși, cu mai puțin de două luni înainte de planificata retragere israeliană din Fâșia Gaza, cei doi aveau numeroase subiecte pe agenda de lucru, cadrul reuniunii a fost marcat, însă, de o nouă escaladare a violenței.



Întâlnirea a debutat și s-a desfășurat într-o atmosferă total neprielnică, umbrită de seria atentatelor comise de extremiștii palestinieni în ultimul timp, evenimente care și-au pus amprenta în mod evident atât asupra desfășurării, cât și asupra rezultatului final al reuniunii. Dialogul între cei doi a fost, practic, inexistent. Ariel Sharon a cerut reprimarea militanților palestinieni, iar Mahmud Abbas a solicitat măsuri concrete pentru a ușura palestinienilor povara ocupației israeliene. Dar noul val de violență a dovedit că ceea ce putea fi o oportunitate istorică a fost încă o dată ratată; iar marile probleme, ce trebuiau discutate - pacea și stabilitatea în regiune - au fost din nou amânate, poate până după retragerea din Fâșia Gaza.

Reuniunea celor doi a urmat vizitei în zonă a secretarului de stat american, Condoleezza Rice, care a îndemnat ambele părți să-și intensifice cooperarea în vederea asigurării unei retrageri fără incidente și repercusiuni. Unii analiști politici israelieni sunt de părere că Sharon nu face decât să ponteze o fișă de prezență. Washingtonul a insistat ca întâlnirea să aibă loc, Sharon s-a conformat, însă acest fapt nu va putea schimba cu ceva realitatea. După o serie de atacuri teroriste, armata israeliană a declanșat o amplă operațiune de arestări în masă a membrilor Jihadului islamic. În timpul unui incident de acestfel, o palestiniancă a fost arestată după ce a încercat să se arunce în aer la unul dintre principalele puncte de trecere dintre Fâșia Gaza și Israel. Ea avea asupra sa un permis de intrare în Israel pentru a urma un tratament medical. Femeia a declarat unui reporter israelian că visul ei era să devină martir și că fusese recrutată de una dintre facțiunile disidente, desprinse din gruparea Fatah.

După summit-ul din februarie de la Sharm el-Sheikh, nu se poate spune că Israelul a dat dovadă de prea multă însuflețire pentru a îndeplini angajamentele de eliberare a deținuților palestinieni, de predare a controlului orașelor din Cisiordania sau de îndepărtare a obstacolelor care restricționează libera circulație în teritorii. Autoritățile israeliene au ținut tot timpul să sublinieze că progresele evidente depind de eficiența măsurilor palestiniene de reprimare a extremiștilor și, în această privință, i-au acordat lui Mahmud Abbas notele cele mai slabe. Din punctul său de vedere, Abbas a crezut că este mult mai bine să aleagă drept cea mai bună metodă de rezolvare a problemelor sale stringente politica de convingere cu binișorul a principalei organizații rivale, Hamas, dar Israelul o denunță ca fiind naivă și sortită eșecului. Mai mult, Ierusalimul consideră că încercarea lui Abbas acordă câștig de cauză organizației Hamas, care, astfel, câștigă timp, pe care îl folosește pentru a se regrupa, reînarma și a-i reantrena pe militanți. Un oficial israelian a afirmat că Sharon nu are nici o intenție de a-i oferi lui Abbas alte măsuri de sporire a încrederii, decât în condițiile în care liderul palestinian va lua măsuri foarte dure împotriva militanților. La rândul lor, liderii palestinieni consideră că au dreptul de a-și alege politica față de Hamas, iar Israelul are el însuși destule păcate, precum continuarea expansiunii coloniilor și construcția așa-numitei bariere de securitate. Dacă începi să reprimi, să întemnițezi, să împuști și să ucizi, atunci ajungi la război civil, este de părere deputata palestiniană Hannan Ashrawi.

La reuniune Sharon s-a concentrat asupra măsurilor de securitate. El i-a cerut lui Abbas să explice cum intenționează Autoritatea Palestiniană să prevină atacarea coloniștilor și soldaților israelieni în timpul evacuării Fâșiei Gaza. Palestinienii au prezentat deja o listă de cerințe pentru perioada de după evacuare: accesul populației din Gaza în Cisiordania, construcția unui aeroport și a unui port în orașul Gaza și controlul asupra porțiunii de graniță cu Egiptul.

 

Opoziția oferă soluții

 

Intransigența premierului Ariel Sharon față de liderul palestinian, Mahmud Abbas, a fost denunțată de Partidul Muncii, dar apreciată de Likud. Liderul fracțiunii parlamentare de stânga, Efraim Sneh, l-a acuzat pe Sharon că a refuzat deliberat să întărească autoritatea lui Abbas, rămânând surd la cererile formulate de acesta, îndeosebi cele privind eliberarea de deținuți și transferul controlului altor orașe din Cisiordania. Sneh susține că Sharon nu are nici o intenție să facă progrese în procesul de pace după retragerea din Fâșia Gaza și de aceea nici nu ține ca Mahmud Abbas să rămână la putere. Opoziția israeliană, prin vocea lui Sneh, crede că, dacă Israelul nu răspunde cererilor lui Abbas, poziția sa se va deteriora mult în comparație cu cea a Hamas. Mai degrabă Abbas trebuie ajutat, nu să i se dea lecții - a declarat Efraim Sneh postului național de radio. În schimb, Dany Naveh, membru al Likud și ministru al sănătății, a spus că palestinienii trebuie să înceteze lamentările. Ei nu încetează să facă cereri cu privire la eliberarea deținuților și transferul de orașe. Reprezentantul Likud susține că, dacă li se vor face concesii atâta timp cât atentatele continuă, nu poziția lui Abbas se va întări, ci mai mult - cea a terorismului.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 27

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: