Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Al patrulea război mondial

Dragoº TÃBÃRAN

Statele Unite s-au angajat la 11 septembrie într-un război de tip nou, de o asemenea amploare încât poate fi considerat un război mondial. Nu este însă unul obișnuit. Toate resursele Americii - economice, politice, militare - sunt puse în joc în vederea atingerii unui obiectiv strategic deosebit: asigurarea securității naționale a Statelor Unite. Oficial, Washingtonul folosește termenul de "război împotriva terorismului".



În realitate este o competiție acerbă pentru putere la scară globală care urmărește, în esență, mai multe obiective: asigurarea accesului la resurse strategice - în special petrol - și evitarea transformării acestora în arme politice, menținerea statului de unică superputere globală a Statelor Unite, eliminarea organizațiilor teroriste, dar și "neutralizarea" statelor care sprijină astfel de organizații, eliminarea ideologiilor care permit proliferarea pericolelor teroriste, în fine, limitarea accesului unor state inamice Americii sau amenințate de insecuritate la arme de distrugere în masă.

Al patrulea război mondial a început la 11 septembrie 2001 dar atât atacul inițial - un adevărat Pearl Harbour al secolului XXI -, cât și riposta au fost pregătite cu ani înainte de fiecare dintre adversari. Paradoxal, așa cum atacul de la Pearl Harbour și războiul cu Japonia au fost anticipate încă din 1920 și tot de atunci exista un scenariu de ripostă - planul Orange - conflictul cu lumea islamică a fost anticipat încă din anii Războiului Rece. A fost gândit ca un conflict asimetric, dar lipsea ceva: inamicul. Acesta a căpătat un nume după 11 septembrie 2001: Al Qaeda.

Al Qaeda este rezultatul direct al celui de-al treilea război mondial, Războiul Rece. Invazia sovietică în Afganistan a creat panică la Washington deoarece pătrunderea Armatei Roșii a fost considerată prima etapă a unei ofensive strategice spre Iran, Golful Persic și Marea Roșie, altfel spus ieșirea din încercuirea creată de Statele Unite printr-un lanț complex de baze militare, de desfășurări de trupe și armamente, dar mai cu seamă de alianțe politice și militare. Doctrina Îndiguirii era pusă sub semnul întrebării. Mai mult, America nu avea mijloacele pentru a reacționa prompt și eficient. Consilierul pentru Securitate Națională al președintelui Jimmy Carter, Zbigniew Brzezinski, a imaginat răspunsul: antrenarea Uniunii Sovietice în propriul Vietnam. Pentru a atinge acest obiectiv, Washingtonul a construit rezistența afgană. Statele Unite au furnizat know how-ul militar, Arabia Saudită fondurile necesare, iar Pakistanul ofițerii operativi ai propriului serviciu secret - SIS - construit după modelul serviciului britanic MI6. Nucleul dur al rezistenței afgane s-a numit Al Qaeda, "baza". Aliat al Washingtonului în anii '80, după retragerea sovietică din Afganistan, Al Qaeda a devenit inamicul Americii.

Al Qaeda nu este o organizație globală a terorismului islamic și nici rețea. Este, mai degrabă, catalizatorul care antrenează în acțiune grupări independente din întreaga lume, dar care au același obiectiv strategic: afectarea intereselor Statelor Unite și refacerea Califatului, imperiul politic al Islamului, întins de la Pacific la Atlantic.

Una dintre cele mai mari surprize la adresa Americii a fost că Al Qaeda beneficia de susținerea, oficială sau nu, din partea unor state considerate aliate ale Washingtonului. Arab originar din Yemen, Osama bin Laden a devenit adeptul wahhabismului, curent purist al islamului sunnit, religie dominantă în Arabia Saudită, motiv care i-a oferit conexiuni extrem de importante în mecanismele politice, economice și militare saudite.

 

Doctrina Bush și "axa răului"

 

Imediat după atentatele de la 11 septembrie, Washingtonul a pus la punct un răspuns global care identifica Al Qaeda ca principal inamic și stabilea un obiectiv clar: atacarea și distrugerea rețelei teroriste oriunde în lume. Doctrina Bush considera că aceste acțiuni militare ar trebui să se desfășoare, în mod ideal, cu deplinul sprijin al statelor în care se află celule Al Qaeda. În cazul în care, dintr-un motiv sau altul, statul respectiv nu poate sau nu vrea să susțină America, forțele militare americane vor lansa singure atacul. Mai mult, dacă statul în cauză acționează ostil, preîntâmpină atacul american sau oferă protecție grupării Al Qaeda, statul în cauză devine ținta Americii. Doctrina Bush a stat la baza faimosului discurs despre starea națiunii în care președintele Bush a vorbit despre "axa răului".

Dacă atentatele din 11 septembrie au stat la baza enunțării doctrinei Bush, o simulare la care au luat parte politicieni și militari a determinat asumarea unei alte strategii: cea a descurajării active a proliferării nucleare. Convinși că nu există mijloacele necesare pentru eliminarea riscurilor nucleare la adresa securității Statelor Unite și stupefiați de descoperirile făcute la Kandahar și Tora Bora - și anume că Al Qaeda are intenția să procure arme de distrugere în masă și că există astfel de dispozitive care pot deveni accesibile teroriștilor - liderii americani au decis să pună sub control toate obiectivele nucleare din lume sau să le distrugă pe cele pe care nu le pot controla.

A fost stabilit un tabel al țărilor care posedă instalații nucleare, iar statele în discuție au fost împărțite în trei categorii. Din prima categorie, cea a statelor sigure - care cooperează cu Statele Unite și au sub control deplin programele nucleare proprii - fac parte țări ca Marea Britanie sau Japonia. În a doua categorie, cea a țărilor care au intenția de a-și ține sub control programul nuclear, dar nu sunt capabile s-o facă, au fost incluse state ca Pakistan sau fostele republici sovietice din Asia Centrală. În fine, a treia categorie, cea mai periculoasă, include state care ar accepta să ofere arme nucleare teroriștilor din motive economice sau ideologice. În această a treia categorie au fost incluse Irakul, Iranul și Coreea de Nord. Așa s-a născut "axa răului".

Unul dintre episoadele războiului secret al Americii a avut loc în prima parte a anului 2002. Diplomații americani au avertizat Islamabadul că, dacă nu acceptă controlul complet al Statelor Unite asupra obiectivelor sale nucleare, riscă un atac prin orice mijloace, inclusiv nucleare. Pakistanul s-a văzut atunci în fața unei duble amenințări nucleare: din partea Indiei și din partea Statelor Unite. Cu sau fără acceptul președintelui Musharraf, militari din forțele speciale americane, îmbrăcați în haine civile, au pus stăpânire pe toate instalațiile nucleare pakistaneze în martie 2002.

Evenimentele din Pakistan nu au fost decât un episod din războiul secret al Americii. Militari americani au fost desfășurați din Georgia până în Filipine, din Cornul Africii până în Asia Centrală. S-au construit baze de mici dimensiuni unde comandouri specializate așteaptă informațiile necesare, dar și ordinul de atac, au fost puse la punct mecanismele de acțiune ale CIA și ale altor agenții în toate cele trei teatre de operațiuni în care se desfășoară războiul dintre Statele Unite și Al Qaeda: teritoriul american, ținta principală a teroriștilor islamiști, în Europa, bază logistică și de recrutare, țările islamice. Comandourile secrete ale Americii luptă în jungla din Filipine sau în deșerturile din Yemen, Somalia, Arabia Saudită. Un amplu proces de reconstrucție politică a început în Orientul Mijlociu. În alte state au loc revoluții sau schimbări de guvern. Al patrulea război mondial este în plină desfășurare.(D. T.)

Publicat în : Politica externa  de la numărul 27

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: