Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Summitul vrajbei europene

Dragoº TÃBÃRAN

Tratatul Constituției europene a murit în Franța și a fost îngropat în Olanda. Nu sunt puțini cei care cred că proiectul politic al Europei unite a murit înainte de a se naște. Euro-optimiștii spun că, în realitate, Constituția europeană - cea care făcea pasul de la Piața Comună Europeană la Statele Unite ale Europei - este doar în comă și că există șanse de resuscitare a acestui ambițios proiect.

Moartea constituției europene? Deja multe state care plănuiau organizarea de referendumuri pe marginea proiectului Constituției Europene - consultarea populară este, nu-i așa, cea mai democratică modalitate de a face un pas politic fundamental - au anunțat amânarea sau chiar anularea votului popular. De ce s-a ajuns în această situație? În primul rând pentru că oamenii obișnuiți, cei pe care se bazează marile procese politice, au respins acțiuni sau teme ale politicii interne și au profitat de referendumul pe marginea Constituției europene pentru a-și exprima dezacordul pentru managementul politic al țărilor în cauză, respectiv Franța și Olanda. Au plătit șefii guvernelor din Franța și Olanda. Dincolo de aceste realități există un mare adevăr: liderii europeni au spus una la Bruxelles și au făcut altceva acasă. Practic, toți liderii europeni s-au temut de realitatea proiectului Constituției europene: documentul făcea trecerea de la Piața Comună Europeană la Statele Unite ale Europei, un vis politic început în vremea lui Napoleon al III-lea și devenit posibil în zilele noastre. Un pas care ar fi transformat Europa unită - un gigant economic, dar un pitic politic - în noua putere a lumii. Ar fi însemnat în schimb renunțarea la ambițiile politice naționale în favoarea unei entități suprastatale - nimeni nu știe ce fel, federație sau confederație - europene. Paradoxul este că un proiect în mare măsură francez eșuează tocmai în Franța! Pentru acest eșec a plătit Raffarin, dar principalul vinovat este Jacques Chirac! Și tot Chirac, pentru a drege ce mai poate fi dres, a declanșat dezbaterea privind alocațiile europene pentru agricultura Marii Britanii, un acord încheiat în urmă cu 20 de ani. Chirac a riscat tot, de la enervarea Marii Britanii - a doua țară din perspectiva contribuției la bugetul comunitar - la eșecul summitului patronat de Luxemburg. Totul pentru a demonstra electoratului că președintele Franței apără interesele poporului. Dincolo de discuțiile pe marginea proiectului Constituției europene și a bugetului comunitar, devine tot mai clar clivajul dintre proiectul politic european - patronat de Franța și Germania - și proiectul economic european - dorit de Marea Britanie. În timp ce Londra dorește o piață economică europeană extinsă până acolo unde rămâne eficientă - dar în care vocile politice naționale să rămână distincte -, Parisul și Berlinul doresc transformarea Uniunii Europene într-o putere politică mondială cu o voce unitară în politica internațională - dar în care decizia să fie luată la Paris sau Berlin. Războiul împotriva Irakului din 2003 a trasat liniile de demarcație. Europa rămâne astfel fără o voce unică în politica internațională și mai ales fără capacitatea diplomatică și mai ales militară de a-și exprima opțiunile de politică internațională. Și cum ar putea din moment ce Statele Unite îi asigură securitatea, iar Rusia aprovizionarea cu resurse strategice, mai ales petrol și gaze naturale? Un alt clivaj a devenit evident: Vechea Europă - cea a Marilor Puteri - are alte opțiuni politice decât Statele Unite în timp ce Noua Europă - cea a noilor democrații europene - simpatizează strategic cu Washingtonul. Ce urmează? Luxemburgul și-a epuizat resursele diplomatice. Urmează președinția semestrială britanică, o președinție care va aduce, foarte probabil, o nouă filosofie economică, un neo-liberalism care va minimaliza wellfare state-ul de tip francez și va accentua nemulțumirile maselor față de ce a devenit Piața Comună Europeană. Este posibilă apariția unor presiuni sociale dinspre societate spre clasa politică în direcția înghețării extinderii. Se vorbește deja de dificultățile României și Bulgariei, de lipsa de oportunitate a integrării Croației sau a altor state din Balcanii de Vest, de lipsa de perspective a integrării Ucrainei și de nonsensul integrării Turciei. România și Bulgaria au semnat deja Tratatul de Aderare și, nu-i așa, pacta sunt servanta, dar aderarea celor două state nu este lipsită de emoții. Deja România și Bulgaria au primit avertismente din partea Comisiei Europene, semnale, s-a spus, destinate să le avertizeze asupra rămânerilor în urmă. Dar tratatele de aderare sunt supuse ratificării din partea tuturor statelor deja membre ale Uniunii Europene și fie și un singur eșec poate pune sub semnul întrebării aderarea celor două state. România și Bulgaria trebuie să-și facă temele, să-și îndeplinească obligațiile asumate și mai ales să înțeleagă că procesul nu este ireversibil, că obiectivele asumate trebuie îndeplinite și că Uniunea Europeană dorește ca ele să devină membre, dar că totul depinde de ce fac politicienii și administratorii de la București și Sofia. În septembrie va fi un scrutin extrem de important în Germania, iar extinderea Uniunii Europene va fi un subiect foarte fierbinte de dezbateri electorale cu atât mai mult cu cât cetățeanul german s-a săturat să plătească pentru reunificare, pentru retragerea Rusiei din Europa Centrală, pentru susținerea euro, pentru extindere, pentru continuarea extinderii etc. Aderarea României și Bulgariei va fi un balet pe sârmă, dar are șanse de reușită dacă guvernele celor două state vor lua măsurile necesare. Momentul este ideal pentru că la nivel european există o incertitudine majoră. Lideri ca Chirac și Schroeder se pregătesc să iasă de pe scena politică, Berlusconni nu are forța necesară, iar la orizont se prefigurează steaua politică europeană a britanicului Tony Blair, ieri aparent în cădere din cauza războiului din Irak, azi în plină ascensiune. Prin votul francez și olandez, Europa și-a oferit un moment de răgaz și reflexie. Uniunea Europeană nu poate eșua pentru că un scenariu negativ maximal ar arunca Europa din nou în Evul Mediu. Construcția europeană va fi reluată, nimeni nu știe acum în ce fel, dar istoria va merge mai departe. Pentru România acum este momentul adevărului, cel care face diferența între vise și realitate, între declarații și fapte. Dacă nu va reuși să se integreze acum, România se va vedea amânată cu mulți ani, vor fi pierdute fonduri deja alocate - cele 30 de miliarde de euro promise sunt pașaportul către modernizarea statului -, iar politic, economic, social și cultural vom rămâne la periferia Europei. Altfel spus, așa cum am fost mereu: la intersecția câmpurilor de presiune geopolitică rivale. Și, mai pe șleau spus, o corabie pe valurile înspumate ale oceanelor politicii internaționale.
Publicat în : Cover story  de la numărul 27

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: