Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Asigurarea Mării Banatului

Mihnea GRAUR

Un proverb spune că "nu vine muntele la Mahomed". În schimb, marea a venit la bănățeni. Grație modului superficial și incompetent în care autoritățile centrale și locale au tratat inundațiile din vestul țării. Acum este necesar să ne ridicăm problema suportării costurilor din bugetul de stat. Tragedia este imensă pentru că acolo sunt afectați mii de oameni, nu doar câțiva. Dezastrul este uriaș pentru că este vorba nu doar de case, ci și de infrastructură: drumuri, căi ferate, sistemul energetic etc. România este obligată să suporte de la buget aceste costuri (aproape) singură și aceasta cât mai repede. Lipsește cineva din ecuație - societățile de asigurări.



Henry Ford spunea că SUA nu ar fi ajuns atât de departe fără asigurări, zgârie-norii nu s-ar fi construit fără ca investitorii să-și asigure clădirile, iar muncitorii nu ar fi lucrat la asemenea înălțimi gândindu-se că fără asigurări de viață le-ar fi rămas copiii pe drumuri.

În România începutului de mileniu trei, piața asigurărilor nu este încă ajunsă la maturitate. Cauzele sunt multiple, dar în principal este vorba de lipsă de cultură, de educație chiar. Obișnuința deceniilor comuniste, în care practic nici nu se punea problema asigurărilor, afectează încă mentalitatea românilor. Atât la persoanele fizice, cât și la cele juridice, sărăcia și respectiv lipsa acumulării brute de capital sunt de înțeles, dar până la un punct. E ridicol să raportăm asigurările la pensionari cu o pensie mai mică decât întreținerea sau la magazinele de scară de bloc cu câștiguri sub nivelul salariului mediu pe economie. Dar la fel de ridicol este să ai proprietăți de zeci și sute de mii de dolari și să nu le asiguri.

 

(D)Efectele cotei unice

 

Instabilitatea legislației românești este proverbială. Și din acest motiv, România este astăzi în coada multor clasamente economice europene. La multitudinea de exemple consacrate, adaug pe cea a excluderii deducerii din impozitul pe venitul global a asigurărilor de locuințe în limita a 200 de euro. Introducerea cotei unice de impozitare, 16%,nu are sau nu trebuia să aibă nici o legătură cu această deducere, dar și cu altele similare, cum ar fi cele privind reabilitarea locuințelor, prin acestea încurajându-se dezvoltarea unor importante sectoare economice, care, prin crearea de locuri de muncă, aduc noi venituri la buget.

Practic, deducerea cheltuielilor de asigurare a fost valabilă doar în anul 2004. Beneficiile creșterii acestui tip de asigurare se pot face simțite pe termen lung, nu printr-o măsură meteorică, dezvoltarea acestui sector spre nivel occidental putând duce la suportarea mai ușoară de către bugetul statului a unor dezastre naturale de tipul celor din Banat, în special pentru că România este țară seismică.

 

Creșterea "e mică, dar e a noastră"

 

Creșterea Produsului Intern Brut și a asigurărilor se determină și se influențează reciproc. Explozia vânzărilor de autoturisme din 2004 a menținut asigurările auto în postura de fruntaș, generând o creștere a ponderii acestora în total cu circa 7,5%. Competitivitatea și diversificarea produselor oferite de instituțiile de credit atrag noi clienți, aceștia fiind obligați - firesc - la asigurări CASCO. Astfel se explică cum Allianz-Țiriac și-a luat partea leului în 2004, cu circa 180 milioane euro, ceea ce reprezintă 20% din totalul primelor de asigurare încasate la nivel național, mult în fața principalului competitor, Asirom, aflat pe locul 2 cu 134 milioane, pe locul 3 și 4 aflându-se Omniasig și ING. Date fiind previziunile de creștere a segmentului cu 25-30%, bătălia este abia la început, competitorii lansându-se în a oferi diverse bonusuri, de la tractări non-stop și facilități în caz de reparații, până la recenta și controversata poliță de asigurare antiradar.

Este bine că piața asigurărilor are un trend favorabil, simțindu-se prin creșterea ponderii în PIB de la 0,9% în 2001 la 1,44% în 2004, volumul primelor de asigurare încasate ridicându-se anul trecut la 0,9 miliarde euro. Prognozele pentru anul 2005 prevăd depășirea pragului de 1 miliard de euro și atingerea unei ponderi de 2% din PIB, precizează Nicolae Crișan, președintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

Dar este rău că suntem încă departe. Ponderea industriei asigurărilor în Uniunea Europeană este de 8%. Cehia, Slovacia și Slovenia au depășit 4%, iar Ungaria are un procent dublu decât cel al României. Iar în termenul rămas până la integrare, trebuie reglementate și aplicate importante aspecte specifice care trebuie corelate cu standardele europene. Aici, cum stă bine românilor, se vorbește mult și se face puțin; amintesc doar impactul important asupra polițelor de asigurare obligatorie auto RCA.

 

Piețe inegale

 

Unele asigurări sunt obligatorii, altele nu. Pe lângă uzitata poliță RCA, mai există alte zone unde asigurările sunt (aproape) obligatorii: asigurări maritime, aviatice, medicale pentru călătorii în străinătate etc. Societățile de asigurări au știut să profite de pe urma pieței auto românești, dar nu același lucru se poate spune despre celelalte segmente.

Ca produs, asigurările de viață reprezintă o necesitate, dar pentru majoritatea românilor ele sunt un lux, primele anuale depășind salariul mediu lunar. Iar o asigurare la un nivel scăzut nu are sens. Clienții acestor produse sunt de multe ori firmele mari, multinaționalele, care oferă gratis angajaților astfel de polițe în cadrul pachetului de retribuire, precum și cei din clasa de mijloc. Deci foarte puțini.

Cu toate că sondajele de opinie au arătat interesul ridicat al românilor față de mașini și locuințe, pentru ultimele situația este aberantă: cine vrea asigurare nu poate - vezi clădirile cu "bulină roșie" -, iar cine poate nu vrea. Există tendința ca proprietarii de case să subevalueze valoarea de asigurare pe principiul că sunt puține cazuri de distrugere totală. Eforturile depuse de români în vederea achiziției de locuințe sunt mari. În loc să se protejeze cât mai mult posibil, aceștia se focalizează aproape în exclusivitate pe prețul poliței. Tragedia Banatului trebuie să-i conștientizeze în această direcție.

Pe bună dreptate, la mijlocul anului trecut președintele Allianz-Țiriac se plângea public că, deși o astfel de poliță costă "cât un rezervor de benzină", cel mult 10% din locuințe au asigurare. Nu că ar fi benzina ieftină...

 

Lipsa de educație și de interes

 

Și ajungem de unde am plecat - problema de educație pe care statul român a neglijat-o timp de un deceniu și jumătate -, iar acum, când ne aflăm în pragul intrării în Uniunea Europeană, trebuie să o pună pe tapet. Asigurarea nu este un moft, ci o măsură împotriva riscurilor. Oamenii de rând privesc RCA ca pe o măsură fiscală obligatorie, ca un impozit menit să fie cheltuit din prima de Crăciun, nu ca un avantaj. Mai mult, au existat cazuri în care oameni ai lumii interlope i-au forțat pe nefericiții cu care și-au tamponat mașinile să-și vândă casele pentru a le plăti contravaloarea limuzinelor lovite!

Una dintre explicațiile faptului că asigurările nu au "priză la public" este și faptul că nu există prea multe "succes story"-uri. Oamenii nu știu că pot câștiga bani frumoși de pe urma asigurărilor. Nici firmele de asigurări nu s-au grăbit să mediatizeze despăgubirile spectaculoase plătite (dacă au existat!).

Beneficiarii sunt nu doar societățile de asigurare și clienții lor, ci și statul român. Imaginându-ne idealul - toate casele de pe fundul Mării Banatului asigurate -, realizăm că statul ar fi fost acum scutit de plata multor cheltuieli și de consumarea multor energii.

Rolul statului în economia de piață este de a încuraja dezvoltarea, de creare a condițiilor necesare. Economia de piață presupune pentru întreprinzători și riscuri catastrofale, iar probabilitatea de risc crește o dată cu afacerea. Fără alternativa asigurărilor, economia se dezvoltă cu frâna de mână trasă.

Integrarea în Uniunea Europeană presupune un minim de capital social, pe care o bună parte din societățile care operează pe piața românească nu-l ating, iar viitorul se anunță dificil. În 2004 procesul a fost gândit în trei etape la un curs mediu de 1 euro = 50.000 lei, conform spuselor președintelui CSA, Nicolae Crișan. Astăzi cursul euro este în continuă scădere, apropiindu-se de pragul de 36.000 lei. Realitățile anului 2005 diferă de previziuni, dar în economia de piață se descurcă bine cine se adaptează repede. La cererea companiilor de asigurări, normele au fost revăzute, acum prevăzându-se ca până la 30 iunie 2005 să aibă loc majorarea capitalului social la cursul de schimb de la data vărsământului. Iar la sfârșitul anului firmele sunt obligate să atingă anumite limite prevăzute în norme. Deși unele societăți au cerut amânări, Nicolae Crișan rămâne optimist.

 

Ofensiva austriacă

 

Deloc întâmplător, anul 2005 a adus semnale pozitive prin implicarea unor societăți puternice pe piața românească. În luna ianuarie grupul austriac Grazer Wechselseitige Versicherung (Grawe) a achiziționat compania Sara Merkur. Aceasta reprezenta un nume important pe piața asigurărilor de viață din România, acționarii principali fiind Merkur Versicherung AG din Austriacu 94,7% și Merkur Zavarovalnica din Slovenia cu 5%. O afacere austriacă.

Luna mai - alt grup austriac, altă societate românească. Grupul Wiener Staedtische a preluat pachetul majoritar de acțiuni de la Omniasig. Reamintesc: locul 3 pe anul 2004 în cadrul companiilor de profil.

Austria a devenit principalul investitor pe piața asigurărilor din România. În anul 2001 același grup Wiener Staedtische achiziționase Unita. Iar Generali Asigurări are acționar principal Generali Holding Vienna cu 72,88%.

Reașezarea probabil va continua. De voie, de nevoie, societățile trebuie să se alinieze la standardele europene. Guvernanții români încă nu reușesc. Principiile pe care ei le folosesc în administrarea afacerilor lor private trebuie utilizate și în ceea ce privește administrarea statului român pentru că altfel riscăm să avem prognoza cheltuielilor bugetare precum prognoza meteo. Iar abaterile - similare. Sper ca acest articol să fie pentru guvernanți un semnal de alarmă, nu o idee de afacere cu comision.

Publicat în : Economie  de la numărul 26

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: