Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Propunerile de modificare a legii electorale: reformă sau campanie de imagine?

Adrian SORESCU

În materialul din numărul trecut am făcut o serie de referiri, de ordin general, cu privire la propunerile legislative pentru modificarea legislației electorale, depuse la Parlament în această legislatură. În articolul de față, vom încerca o analiză mai în detaliu a celor trei propuneri, scoțând în evidență avantajele și dezavantajele fiecăreia.



Propunerea Partidului Conservator (fostul Partid Umanist din România)

 

Umaniștii deveniți, între timp, conservatori, propun ca senatorii să fie aleși prin scrutin uninominal cu un singur tur, organizat în circumscripții uninominale, iar deputații printr-un sistem mixt care ar mai putea fi denumit (având în vedere modul în care este construit) "două sisteme paralele": pentru un număr de deputați egal cu numărul de senatori, ar urma ca alegerile să aibă loc folosindu-se același scrutin uninominal cu un singru tur ca și în cazul Senatului, organizat în aceleași circumscripții uninominale, ceilalți deputați urmând să fie desemnați prin scrutin de listă organizat la nivelul județelor și al municipiului București.

Cel mai important avantaj al acestui sistem constă în simplitatea procedurilor, dacă este să ne referim doar la senatori și la cei 137 de deputați care ar urma să fie aleși prin scrutin uninominal, atât din punctul de vedere al alegătorului (care trebuie să aleagă un candidat pentru Senat și unul pentru Camera Deputaților, făcând abstracție de faptul că, pentru Cameră, alegătorul mai trebuie să voteze și o listă de candidați), cât și din punctul de vedere al celor care organizează alegerile (fiind vorba de un singur tur de scrutin) și al celor care trebuie să numere voturile, respectiv să stabilească rezultatele. Un alt avantaj este legat de faptul că necesită stabilirea unui singur rând de circumscripții uninominale, în cadrul acestora urmând să fie aleși atât senatorii, cât și o parte din deputați, în număr egal cu senatorii. De asemenea, faptul că partidele au posibilitatea să-și promoveze, prin listele pe care le propun la nivelul județelor, persoane care nu se bucură de vizibilitate în rândurile publicului, dar pe care le consideră importante pentru reprezentarea lor în Parlament, poate fi considerat un avantaj.

Dacă discutăm de dezavantaje însă, trebuie să arătăm de la bun început că acestea nu sunt deloc de neglijat. Scrutinul uninominal cu un singur tur este folosit într-un număr relativ redus de țări, cazurile cele mai "celebre" fiind cele ale Statelor Unite ale Americii și Marii Britanii (nu și al Irlandei de Nord!), la care se adaugă și cele ale majorității fostelor colonii britanice, unul dintre motivele pentru care a fost preluat de foarte puține alte țări (din afara fostului Imperiu Britanic) fiind că nu asigură o reprezentare justă a opțiunilor exprimate de electorat la urne. Teoretic vorbind, este posibil chiar ca un partid care se bucură, la nivel național, de o majoritate relativă de 35-40% din voturi, să obțină toate mandatele puse în joc, în condițiile în care electoratul său este perfect uniform distribuit teritorial și, implicit, aremajoritate relativă în fiecare circumscripție electorală uninominală.

Rezultatele recentelor alegeri legislative (din mai 2005) din Marea Britanie ne arată destul de clar care sunt efectele acestui sistem în planul relației dintre susținerea electorală a partidelor și numărul de mandate cu care acestea se aleg: cu 35% din voturi, laburiștii au ajuns să ocupe 57% din fotoliile din Camera Comunelor, în timp ce liberal-democrații, cu 22% din voturi, dețin 10% din mandate. O comparație și mai interesantă este cea dintre Scotish National Party (SNP) care a obținut 1,51% din voturi și a primit 0,9% din mandate (6) și Democratic Unionist Party (DUP) care, cu un număr de voturi cu puțin mai mult decât jumătatea celui de care s-a bucurat SNP, a obținut 1,46% (adică 9 mandate).

Există toate motivele pentru a crede că nici în România lucrurile nu ar sta altfel dacă ar fi adoptat un astfel de sistem. În 2003, Asociația Pro Democrația a realizat o modelare a rezultatelor alegerilor pentru Senat din toamna anului 2000, plecând de la distribuția voturilor cu ocazia acelor alegeri și atribuind mandatele în cadrul a 140 de circumscripții uninominale în care teritoriul țării a fost împărțit, în favoarea partidelor care au obținut cel mai mare număr de voturi în fiecare din acele circumscripții. Deși calculul rezultatelor unor alegeri, pe baza voturilor exprimate în contextul dat de un anumit sistem, dar folosind un algoritm caracteristic unui alt sistem, are o relevanță limitată, pentru ceea ce au urmărit autorii modelării -anticiparea modului în care o distribuție teritorială a voturilor dată poate să aibă efecte total diferite în planul distribuirii mandatelor, în funcție de sistemul electoral folosit, o astfel de abordare poate fi considerată mai mult decât utilă.

Dacă alegerile din anul 2000 s-ar fi desfășurat prin scrutin uninominal cu un singur tur și dacă principalii competitori ar fi obținut aceleași procente cu cele pe care le-au obținut de fapt, iar voturile ar fi fost distribuite, teritorial, la fel cum s-a întâmplat de fapt, Polul Democrației Sociale din România, cu 37,17% din voturi, ar fi ajuns să ocupe 80,71% din fotoliile senatoriale, în timp ce PD și PNL nu ar fi avut nici un senator.

La acest mare dezavantaj, se mai poate adăuga unul, anume că o parte din alegători ar putea fi confuzați de faptul că, pentru Camera Deputaților, trebuie să exprime două voturi - unul pentru un candidat într-o circumscripție uninominală și unul pentru una din listele de candidați propuse la nivelul județului. Acest dezavantaj nu este nici măcar compensat de o reprezentare proporțională a partidelor, în funcție de voturile obținute, care ar fi fost posibilă dacă sistemul ar fi fost gândit altfel, asemănător sistemului german de exemplu. Cum însă cele două tipuri de scrutin sunt asociate astfel încât ele sunt paralele, ceea ce rezultă este o reprezentare a partidelor în Camera Deputaților tot disproporționată în raport cu numărul de voturi obținut de acestea.

 

Propunerea PartiduluiSocial-Democrat

 

Social-democrații ne propun ca atât senatorii, cât și deputații să fie aleși prin sistem majoritar uninominal cu două tururi de scrutin. Principalul avantaj al acestei propuneri, în raport cu cea a Partidului Conservator, ar consta în faptul că alegătorul ar folosi doar două voturi, unul pentru Senat și celălalt pentru Camera Deputaților (nu trei, ca în celălalt caz). Stabilirea majorității absolute (50%+1) ca număr minim de voturi pe care un candidat trebuie să le întrunească pentru a fi declarat ales atenuează, într-o oarecare măsură, efectul de disproporționalitate produs de sistemul majoritar cu un singur tur (cu majoritate relativă).

Totuși, și acest sistem cu majoritate absolută este departe de a asigura o reprezentare corectă a opțiunilor politice ale alegătorilor. Același studiu realizat de Asociația Pro Democrația releva faptul că turul II al alegerilor ar fi fost disputat de către PDSR și PRM, chiar dacă, la primul tur, aceste partide s-au bucurat de voturile a 37,17%, respectiv 21,04% dintre alegători, în timp ce PD și PNL, cu procente de aproximativ 7,5% din voturi, ar fi avut o prezență în turul II și, implicit, o reprezentare parlamentară nesemnificative.

Un alt dezavantaj al acestui sistem, cel puțin în raport cu propunerea PC, este legat de faptul ca aplicarea lui presupune organizarea a două tururi de scrutin, cu toate cheltuielile suplimentare pe care le presupune acest lucru.

 

Propunerea Asociației Pro Democrația, însușită de Partidul Național Liberal

 

Așa cum arătam în articolul din numărul precedent, această propunere abordează întreaga problematică a procesului electoral din România, fiind nu o propunere de amendare/modificare a legii alegerilor parlamentare, ci una care se referă la o lege nouă menită a înlocui toate legile în vigoare prin care se reglementează organizarea și desfășurarea alegerilor - Codul electoral.

Sistemul de vot pe care îl conține această propunere prevede ca, în cazul fiecăreia dintre cele două Camere ale Parlamentului, jumătate din mandate să fie atribuite în circumscripții uninominale, prin scrutin uninominal cu un singur tur, iar cealaltă jumătate să fie folosită la al doilea nivel de distribuire, la nivelul celor opt regiuni de dezvoltare, cu titlu de compensație, pentru a se atinge cea mai bună proporționalitate posibilă între voturi și mandate, în cazul fiecărui partid. De cea de-a doua jumătate din mandate ar urma să beneficieze o parte din cei care candidează și care pierd alegerile în circumscripțiile uninominale, ținându-se cont de două criterii: numărul de mandate la care are dreptul fiecare partid, din cele care se atribuie în această a doua fază; numărul de voturi obținute de fiecare candidat în parte (în cazul fiecărui partid, mandatele vor fi atribuite acelor candidați care obțin cel mai mare număr de voturi). În literatura de specialitate, acest tip de sistem poartă numele de "sistem proporțional de compensare", la unii autori, sau "sistem mixt de compensare" , în cazul altora.

Marele avantaj al acestui sistem, în comparație cu celelalte două, îl constituie faptul că îmbină selecția personalizată a candidaților (scrutinul uninominal) cu reprezentarea proporțională.

În raport cu sistemul propus de Partidul Conservator, acest sistem mai are și avantajul că alegătorul nu este pus în situația de a exprima două tipuri de voturi pentru Camera Deputaților, ci doar unul (ca și în cazul Senatului). Dacă îl comparăm cu sistemul propus de Partidul Social-Democrat, pe lângă relația proporțională bună pe care o asigură, mai putem adăuga faptul că sistemul APD presupune un singur tur de scrutin, pentru ambele Camere.

Dezavantajul acestui sistem este legat de faptul că în regiunile în care un partid politic are dreptul la mai mult de jumătate din mandate, ceea ce este peste jumătate este direcționat către alți candidați, pe care partidul trebuie să-i prezinte electoratului, dar care nu candidează în circumscripțiile uninominale (întrucât, într-o astfel de situație, jumătatea de mandate din regiunea respectivă va fi distribuită către toți candidații partidului, al căror număr este egal cu jumătate din mandatele regiunii respective, astfel încât nu ar mai rămâne nici unul din acești candidați care să beneficieze de ceea ce excede 50% din mandate).

Publicat în : Politica interna  de la numărul 26

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: