Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Stofa de politician a domnului Tăriceanu

Andrei ŢĂRANU

Luna de miere a noii guvernări se apropie de sfârșit, dacă nu cumva ea s-a și sfârșit. Corabia lui Tăriceanu a părăsit portul liniștit al lunilor postelectorale și intră acum în apele adânci și agitate ale normalității politicii românești, adică în perioada tulbure și grea de dinaintea vacanței de vară. Din nefericire, atât pentru guvern, cât și pentru țară înrădăcinarea în realitate nu a venit sub cele mai bune auspicii, elementele incontrolabile ale naturii -inundațiile și cele ale războiului purtat în altă parte - silesc guvernanții să se implice puternic în societate și politica externă.



Premierul Tăriceanu se vede nevoit, astfel, să facă slalom între idiosincraziile de la Cotroceni, incompetența din județele afectate de inundații și politicile publice impuse de la Bruxelles. Incontestabil, sarcina premierului este tot mai dificilă și probabil începe să regrete viața de om de afaceri prosper, care nici într-un caz nu presupune un asemenea efort.Aflat în fața unui test politic uriaș ca importanță, propus și promis ca guvernul cel mai reformist al României postrevoluționare, Guvernul Tăriceanu a început să dea de greu. Iar dificultățile nu provin, cel puțin aparent, din planul economic, ci în planurile cele mai sensibile: politic și social. De fapt, asupra guvernului actual se răzbună decenii de sărăcie și incompetență, de corupție și delăsare. Astfel încât, lăsate pe ultima sută de metri, problemele structurale ale României cad în sarcina Guvernului Tăriceanu, guvern care nici nu are o susținere parlamentară excepțională. De aceea abia acum premierul Tăriceanu va arăta dacă are stofă de om politic de talie mare sau nu.

În acest moment, Tăriceanu este pus în poziția să se apere din toate pozițiile, și nu întotdeauna din cauza propriilor greșeli (unele există, indubitabil), cât în special datorită greșelilor altora, în special ale unor membri ai cabinetului pe care-l conduce și care sunt evident la limita incompetenței. Dar, de fapt, acesta nu este lucrul cel mai rău care i se putea întâmpla lui Tăriceanu, ci faptul că relațiile cu președintele Băsescu devin tot mai proaste și penibile. Miniștri proști și corupți au avut și foarte probabil or să mai aibă guvernele României, în timp ce prim-miniștri puternici, care să impună un program coerent și care să nu dea înapoi în fața oricărei probleme politice, de oriunde ar veni ea, i-au cam lipsit țării în ultimii cincisprezece ani.

 

Sulfina

 

Problemele cu care se confruntă guvernul în acest moment sunt extrem de grave, dar nici una dintre ele insurmontabilă, dacă există voință și credința că drumul ales este cel rezonabil. Dar aparent voința lipsește, căci primul ministru, până în acest moment, nu a luat nici o măsură de demitere a unor miniștri a căror incompetență iese la suprafață. În primul rând, ministrul Mediului a dovedit o crasă lipsă de cunoaștere a domeniului pe care, cu prea puțin onor, îl păstorește. Inundațiile sunt o problemă cu care se confruntă întreaga lume, și sunt accidente care pot fi evitate într-o măsură sau alta. Iar atunci când nu pot sau nu sunt evitate, ele trebuie rezolvate ca accidente, adică să fie luate măsurile care se impun imediat. În schimb, doamna Sulfina Barbu, în loc să pornească un proces rapid de evaluare și limitare a pagubelor, a început să caute vinovații și să cadă în platitudini politicianiste, de genul greaua moștenire a vechiului guvern. Adică a pus căruța înaintea cailor, vinovații trebuind să fie găsiți abia la urmă, după ce măsurile care trebuiau luate erau deja realizate. Din contră, doamna ministru a patronat întâlnirea cu presa în care purtătoarea sa de cuvânt, actualmente consiliera sa privată, dădea cu bâta-n baltă, în timp ce nimeni nu știa cu exactitate ce potențial de combatere a inundațiilor are țara (și, după cum s-a văzut, ceva-ceva tot exista). Cele câteva pompe, câte or fi existând, ar fi trebuit să fi fost deja pe teren atunci când au venit celelalte din Ungaria și Germania.

Este adevărat că doamna ministru este cea mai săracă membră a cabinetului, conform declarației de avere, dar sărăcia și cinstea nu țin loc de competență, mai ales când îți construiești un sistem de subordonați în teritoriu strict pe criterii politice și de amiciție, și nu pe criterii epistemice de valoare. Inundațiile scot tot timpul la iveală mizeria ce se ascunde sub preș, iar mizeria din Ministerul Mediului, un minister care ar fi trebuit să demareze procesul de reformă pentru integrarea în UE, are dimensiunile României.

Primul ministru nu numai că nu a demis-o imediat pe doamna Barbu, dar a demonstrat că nici el nu prea are abilități de comunicator cu cei pe care viiturile i-au lăsat fără case și avere. El ar fi trebuit să vină în Timiș, avându-o la dreapta chiar pe doamna ministru al Mediului pentru a-i arăta țara pe care o merită domnia sa. Mai ales că în aceeași țară trăiesc și miniștrii Apărării, al Sănătății și alți demnitari de mare calitate morală precum domnul Copos sau Seculici. Sigur, gândește doamna ministru, că este un ghinion că în chiar prima primăvară a Guvernului Tăriceanu natura (adică mediul) s-a răsculat parcă împotriva politicienilor, scoțând la iveală poltronia și arivismul unora din actualul guvern.

 

Podul

 

Desigur, accidentele determinate de natură nu pot fi puse în cârca nimănui, dar faptul că statalitatea se arată atât de slabă de câte ori natura se dezlănțuie, fie că ninge, fie că plouă, e prea cald sau mai știu ce alte calamități sunt indexate la Ministerul Mediului, arată că guvernantul român nu se poate lăuda cu calitatea de om care a supus natura. E mai mult decât absurd ca într-o țară care e membră NATO nu există măcar un pod de pontoane pe care să poată trece mașinile și camioanele, deși acest tip de pontoane se foloseau încă din primul război mondial, iar în cel de-al doilea treceau pe podurile de pontoane tancuri, dacă nu cumva mint cei de la Discovery Channel. Și pe deasupra primul minstru se duce la Buzău să laude militarii că au construit un pod pe care trec doar pietoni și rar salvări, în timp ce o întreagă regiune a țării - Moldova - a rămas izolată de București. Că, vorba aia, dacă autostrăzi nu se mai fac, măcar un podeț de lemn să arătăm și noi Europei.

 

Sănătatea

 

În schimb accidentele financiare nu mai pot fi puse pe seama naturii, ci în sarcina directă a celor responsabili, mai ales dacă e vorba de banii din sistemul sanitar, adică de viața oamenilor (și astea tot de mediu țin). Faptul că ministrul Cinteză ține morțiș să ducă un război, pe care în mod clar îl va pierde, demonstrează că, la fel ca de prea multe ori, sistemul de sănătate, ca și educația sunt domenii în care orgoliile sunt mai puternice decât principiile politice cele mai simple și cele mai vechi - dacă nu poți să-i învingi, aliază-te cu ei. Altfel poți să faci rău și altora. Parcă bine le-a părut celor de la Unifarm să vină televiziunile la ei în vizită și să vadă toată lumea că, în caz de dezastru natural, (ține de mediu) sau de război - Doamne, ferește! -, românii vor muri pe capete din lipsă de medicamente și prim-ajutor. În mod sigur, un șef amărât de la Unifarm va cădea din cauza asta în bătălia dintre Cinteză și reprezentanții firmelor de medicamente, deși până la urmă, așa cum se întâmplă întotdeauna, statul va plăti firmelor străine.

Și, cum sănătatea și natura țin de mediu, tot așa corupția ține de mediul de afaceri, dar și de politică, atunci când relațiile guvernamentale îți permit să cumperi oneros Hiltonul, așa cum i s-a întâmplat domnului Copos, care măcar în acest fel s-a putut răzbuna pe veșnicul său concurent Gigi Becali. Și, după cum am înțeles, și domnul Seculici, rudă prin alianță a președintelui Băsescu, a pus afacerile și politica într-o minunată relație de amiciție și rudenie cu ginerele său Falcă. După asemenea știri, e destul de greu să mai pretinzi că PSD este partidul corupților și că numai datorită lui țara s-a dus de râpă (o parte din mediu).

Toate aceste evenimente apar oarecum ca inerente unei guvernări românești, calamitățile naturale, criza din sănătate și corupția sunt pietrele de încercare ale oricărui guvern. Numai că, de data asta, alături de natură, pe domnul Tăriceanu se răzbună și președintele Băsescu, care-l pune la colț ca pe un elev mediocru. Abia aici Tăriceanu poate reacționa - bineînțeles printr-o remaniere drastică - aducând aminte președintelui că o parte din miniștrii săi provin și din PD. Umilit nu a fost numai premierul, ci întregul Partid Liberal, în momentul în care a declarat că în guvern era necesar sistemul "Ascultă comanda la mine!", demonstrând că democrația liberală nu e decât un principiu gol de sens pentru președintele țării și cel care se crede cârmuitorul din umbră al treburilor interne românești. Pus într-o postură jenantă de propriii miniștri, aflat într-o situație financiară și bugetară nu prea roză după impunerea cotei unice, cu o susținere parlamentară la limită, premierul se vede părăsit și de Băsescu.

Aflat în această situație-limită premierul nu are în acest moment decât două posibilități - fie se retrage, dându-i satisfacție lui Băsescu care-și poate vedea împlinit visul alegerilor anticipate, fie dă șah la președinte printr-o politică îndrăzneață care-l va exclude pe Băsescu din procesul executiv.

E limpede că președintele revine în forță în urma soluționării crizei ostaticilor, după ce imaginea sa a început să sufere de pe urma declarațiilor mai mult decât ciudate legate de politica externă, care trezesc suspiciune cu privire la integrarea țării în UE în 2007. Ca pandant al acestei activități, domnul Andrei Pleșu a părăsit Cotroceniul, făcând prin terți declarații nu tocmai laudative la adresa unui președinte care se înconjoară de doamne Udrea în detrimentul consilierilor de valoare.

Eșuând în planul politicii externe - și prea mulți ne temeam că așa va fi -,Băsescu și-a adus aminte de rolul de președinte jucător (un fel de portar înaintaș) declarat în campanie. Așa că a început presiunile asupra guvernului pentru a-și arăta puterea și mușchii după porția de spanac. Numai că premierul Tăriceanu chiar poate, dacă are stofă de politician de anvergură, să rupă această relație ciudată, mai ales că în Constituția din 2003 se stipulează clar că președintele nu poate demite premierul. Astfel încât, construindu-și o nouă echipă guvernamentală, Tăriceanu poate să riposteze direct la adresa președintelui și să-i ceară imperativ să-și limiteze puterile la cele prezidențiale - ceea ce probabil nu-i va cădea prea bine lui Băsescu. Iar, dacă se va încerca șantajul prin intermediul PD, Tăriceanu trebuie să facă apel la calitatea sa de președinte al PNL și să reacționeze prin noi alianțe politice, chiar din rândul opoziției, fie să-și asume rolul unui guvern minoritar.

Dar toate acestea depind de stofa de politician a premierului Tăriceanu...

Publicat în : Politica interna  de la numărul 26

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: