Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Subsidiaritatea - actualitatea unui concept

Roxana MAZILU

Urmare din numărul precedent

Până la Tratatul de la Amsterdam principiul fusese deja articulat în înțelegerile instituționale din UE și aplicarea sa afecta comportamentul și textele Comisiei, Consiliului de Miniștri și ale Parlamentului European. Aplicarea subsidiarității devine responsabilitatea tuturor instituțiilor europene: Comisia trebuie să inițieze consultări cu alte organisme dintre care cel mai important este Comitetul Regiunilor, înainte de a face propuneri legislative, să le justifice relevanța și să ia în considerare impactul pe care îl vor avea în Uniune asupra autorităților naționale și regionale și partenerilor economici și cetățenilor, în timp ce Parlamentul și Consiliul de Miniștri verifică propunerile Comisiei.      

În documentele ulterioare tema subsidiarității a fost reluată culminând cu includerea ei în Tratatul Constituțional prin formula "exercitarea competențelor Uniunii sunt guvernate de principiile subsidiarității și proporționalității" urmată de o detaliere a acestora în cuprinsul actului. Însă marea inovație a acestuia este obligativitatea pentru Parlamentul European de a revedea o propunere atunci când un număr suficient din parlamentele naționale consideră că o propunere nu este conformă cu subsidiaritatea. Iată deci un control mai puternic care vine din direcția statelor naționale în mod nemijlocit.

Trebuie menționată și nemulțumirea regiunilor față de faptul că definiția subsidiarității nu implică explicit și guvernele locale și regionale din statele membre unde acestea există. În perioada care a urmat Tratatului de la Maastricht, prin vocea Comitetului Regiunilor și-au exprimat dorința să fie revăzute unele articole din Tratat pentru a recunoaște participarea autorităților locale și regionale la administrație și în implementarea principiului prin menționarea clară în Art. 5 arolului nivelului subnațional. Una dintre contradicțiile textelor europene este că, deși se fac numeroase referiri la apropierea de cetățeni și descentralizare, totuși în practică un Consiliu al Regiunilor nu primește mai mult decât puteri consultative. Această situație ambiguă se datorează în mare parte statelor care se tem să dea prea mare avânt mișcărilor regionaliste. Dar de facto autoritățile subnaționale au în statele federale și regionale puteri largi și în practica curentă Comisia solicită și ține cont de opiniile Comitetului Regiunilor. Deși nivelul regional este consacrat ca "al treilea nivel" în UE, integrarea rămâne în esență un proces care se desfășoară între state.

Subsidiaritatea este un bun instrument politic, dar are sens practic atunci când este luată în considerare împreună cu proporționalitatea. Dacă prima noțiune răspunde la întrebarea "cine trebuie să intervină?", a doua trebuie să precizeze "care trebuie să fie forma, natura și durata acțiunii comunitare?" o dată ce s-a hotărât că nivelul superior este cel mai competent să acționeze. Aceste două principii merg mână în mână și, pentru ca acțiunea Uniunii să fie eficientă, dar și democratică și legală, ele nu pot fi separate.

Dimensiunile pe care le-a luat construcția europeană fac subsidiaritatea să devină un concept indispensabil pentru funcționarea instituțiilor și a nivelurilor implicate de la cel comunitar până la regional, dar ambiguitățile în ceea ce privește intensitatea acțiunii comunitare sau a competențelor încă persistă. Conceptul rămâne controversat și pentru că legislația este prea generală, ceea ce dă posibilitatea diverselor interpretări; ceea ce pentru unii ar fi de interes local pentru alții este de interes unional larg, cum se întâmplă, de exemplu, în reglementările condițiilor de muncă sau ale transportului animalelor. Dincolo de aspectele tehnice, subsidiaritatea aplicată în Uniunea Europeană asigură statele membre și cetățenii că li se asigură drepturile, regiunilor li se respectă autonomia, interesele specifice și diversitatea culturală, cu alte cuvinte este un instrument indispensabil democrației.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 26

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: