Navigare
Numerele anterioare
2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,Lunile anterioare
Autor
Masacru în Valea Fergana
Dragoº TÃBÃRAN
Mai 2005, un oraș din Asia Centrală, Andijan, ajunge pe prima pagină a presei scrise și în jurnalele televiziunilor din întreaga lume în urma unui adevărat masacru. Forțele de securitate, coordonate direct de președintele Islam Karimov, au intervenit după ce un grup de militanți a atacat în noaptea de 13 spre 14 mai o unitate militară și o închisoare de unde au eliberat 23 de lideri ai rezistenței islamiste și 2000 de simpatizanți.O revoltă reprimată în stil asiatic Atacul s-a transformat foarte repede într-o adevărată revoltă populară după ce localnicii au ieșit a doua zi în stradă și s-au alăturat insurgenților formulând, de această dată, revendicări sociale, economice și politice. Reacția șefului statului a fost promptă: armata a înconjurat orașul, a angajat negocieri cu rebelii până la lăsarea serii și a deschis focul asupra mulțimii. Potrivit informațiilor localnicilor - nu au fost acceptați ziariști străini sau diplomați acreditați în Uzbekistan -, militarii au deschis focul și au tras la întâmplare, fără a ține seama de identitatea victimelor. I-au ucis și pe polițiștii luați ostatici de rebeli. Nimeni nu știe câți oameni au murit la Andijan, probabil în jur de 1000. Sute de localnici au fugit dincolo de frontieră, în Kârghâztan, iar mulți dintre ei aveau răni produse prin împușcare. După ce a pus capăt rebeliunii, într-o manieră care aduce aminte de Evul Mediu sau de trecutul său sovietic, președintele Karimov a revenit în capitală, nu înainte de a ordona o carantină politică a orașului și a împrejurimilor sale. Deși par simple, evenimentele din Uzbekistan sunt urmarea firească a unei situații geopolitice extrem de complicate. Uzbekistanul, o țară de mărimea Elveției, cu 26 de milioane de oameni, se află la intersecția unor mari forțe geopolitice, ecuație din care nu lipsesc aspectele strategice, economice, etnice, religioase, ideologice. Din punct de vedere geografic, Uzbekistanul moștenește aceeași dilemă a fostelor republici sovietice: un decupaj teritorial arbitrar, care stă la originea multor probleme și potențiale crize. Uzbekistanul este unul din riveranii nodului geopolitic al Asiei Centrale - Valea Fergana - o suprafață de peste 20.000 de kilometri pătrați, delimitată de lanțurile muntoase Pamir și Tien Shan, în mod tradițional locul deexpansiune a Rusiei spre sud-vest, a Imperiului Britanic spre Rusia sau a invaziilor asiatice spre Europa. În anii '90, după retragerea sovietică din Afganistan, Valea Fergana a devenit ținta strategică a talibanilor și apoi poarta de intrare a islamismului radical în spațiul fostei Uniuni Sovietice. Azi, deși majoritatea populației de 7 milioane de oameni din Valea Fergana este uzbekă, există o prezență semnificativă tadjikă și kârghâză. O altă populație - turcii meșkeți - a preferat să plece din Valea Fergana în urma luptelor interetnice declanșate în 1989. Amenințarea islamistă Tot în 1989 a luat ființă Mișcarea Islamică din Uzbekistan, coagulare a formațiunilor și grupărilor care militează pentru formarea unui stat islamic în Uzbekistan și în Valea Fergana. Islamismul radical nu e o invenție nouă, exista și în perioada sovietică, dar era puternic reprimat. Nu este un secret că analiștii Kremlinului considerau islamismul radical drept cea mai mare amenințare strategică la adresa Uniunii Sovietice, în Asia Centrală. Mișcarea Islamică din Uzbekistan a avut relații foarte strânse cu talibanii, mulți dintre membrii săi au fost antrenați în Afganistan, în perioada regimului fundamentalist, iar în prezent are baze militare solide în zone muntoase, greu accesibile, în apropierea granițelor cu Afganistanul și China. MIU a organizat în anii trecuți numeroase atentate, asasinate și chiar lupte de stradă cu forțele guvernamentale, iar mulți experți consideră că are legături cu "internaționala terorii", Al Qaeda. Mișcarea Islamică din Uzbekistan a găsit un teren fertil în fosta republică sovietică, dar și în întreaga regiune. Populația locală din Valea Fergana simpatizează cu o mișcare ideologică și religioasă - Akramia - apărută la începutul anilor '90 și care militează pentru crearea unui stat islamist în fostele republici sovietice riverane Văii Fergana. Ideologul mișcării este Akram Tahir Iuldașev care, în lucrarea "Imonga Iyul" - Calea Credinței -, contestă orice formă de organizare administrativă sau politică din lume și recunoaște doar supremația lui Allah nu și rolul Profetului, așa cum fac alte curente ale Islamului. Akramia ignoră legile, relațiile de familie și recunoaște doar supunerea indivizilor în fața liderilor religioși. Akramia are legături strânse cu o altă formațiune, de această dată declarat teroristă - Hizb ut-Tahrir - și de orientare sunnită. Liderul organizației, Akram Iuldașev, a fost condamnat de procuratura din Andijan, în aprilie 1998, la doi ani și șase luni de închisoare pentru deținere de narcotice. Akram a fost eliberat însă la sfârșitul anului în urma unei amnistii generale. După incidentele din februarie 1999, de la Tașkent, Akram a fost condamnat, în contumacie, la 17 ani de închisoare. Printre capetele de acuzare s-a aflat și intenția liderului organizației Akramia de a institui Califatul, statul islamist. Akramia, care a început în 1992 să difuzeze cartea liderului său în întreaga Vale Fergana, a lansat și o mișcare de influențare economică. A pus la punct o rețea de mici afaceri care aduc populației locale profituri din cultivarea bumbacului și din comerțul cu mătase. Susținerea economică a populației din Valea Fergana i-au adus organizației Akramia simpatia a zeci de mii de oameni lipsiți de educație, de orizont politic, devotați trup și suflet celor care le asigură traiul zilnic și le oferă o ideologie simplă, accesibilă. Înainte de a deveni liderul organizației Akramia, Akram Iuldașev a fost membru al Partidului Islamist al Eliberării, Hizb ut-Tahrir al-Islami, organizație politico-religioasă creată încă din 1953, la Ierusalim. În 1977, liderul grupării a devenit palestinianul Abdul Kadim Zallum, născut în 1925, în Iordania. Un lider sovietic, aliatul Statelor Unite Principalul actor, însă, al crizei din Uzbekistan este președintele Islam Karimov. Devenit lider al Uzbekistanului în 1989, Karimov este unul dintre ultimii conducători ai erei sovietice aflat încă la putere. Karimov este acuzat de falsificarea alegerilor, de organizarea de referendumuri măsluite, represiune și chiar torturarea adversarilor politici. Și totuși Karimov a devenit unul dintre aliații importanți ai Statelor Unite după ce a acceptat prezența militarilor americani pe teritoriul țării sale și lansarea de operațiuni militare, în cadrul războiului din Afganistan. Azi, Uzbekistanul este una dintre cele mai importante baze militare americane din Asia Centrală. Statele Unite, care au cerut reținere din partea ambelor părți implicate în ciocnirile din Andijan, se confruntă cu o dilemă importantă: îl sprijină în continuare pe Karimov, în ciuda trecutului său, sau acceptă o schimbare de regim, care însă nu ar fi o revoluție portocalie, ci una verde, islamistă. Situația din Uzbekistan este urmărită îndeaproape și de Rusia și China. În plus, este firească o întrebare: există o legătură între anunțarea ieșirii Uzbekistanului din GUUAM, organizație patronată de Statele Unite, și recentele evenimente? Tragedia din Valea Fergana nu este un eveniment izolat, într-o lume uitată de timp, ci face parte dintr-o competiție geopolitică în derulare.
Publicat în : Politica externa de la numărul 26
Număr curent

Semnal editorial

Revolutia din decembrie 89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate. Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009 În volumul de eseuri Mintea cea socotitoare, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului. Eseurile sunt structurate pe patru parti - Mintea senina, Metaforele mintii, Mintea învolburata si Privind înainte. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.


Această carte de poezie este seismograful de mare sensibilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deopotrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMUSEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nedegradabile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale românului? Vibrația versurilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului paradoxal n-au efect distructiv asupra tonusului moral al cititorului, ci produc neliniștea cea bună, cum ar spune Sfinții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fiziologie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, o inimă din ceruri, cum ar spune poetul latin. Căci, în această inimă din ceruri, există lacrimi deopotrivă pentru românul umilit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui război-viață, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)