Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Uzbekistan, eșecul unei revoluții

Raul MARIAN

Suntem martorii unui nou val de democratizare, după ce, la sfârșitul secolului trecut, Europa Centrală și de Est s-a eliberat de jugul comunist. Acest început de secol XXI pare a fi caracterizat prin mișcări revoluționare împotriva ultimelor bastioane autoritare din fostul spațiu sovietic, împotriva ultimelor rămășițe ale mentalității staliniste.



Zorii unei noi revoluții și finalul ei sângeros

 

Evenimentele desfășurate la mijlocul lunii mai în Uzbekistan au șocat o lume întreagă. O manifestație pașnică, desfășurată în orașul Andijan, situat în defileul Fergana, s-a transformat rapid într-o baie de sânge, consecință a intervenției brutale a forțelor guvernamentale care nu s-au sfiit să deschidă focul asupra femeilor, copiilor, bătrânilor adunați în piața centrală. Rezultatul este unul șocant: majoritatea observatorilor au raportat cifre care variază între 500 și 800 de morți, cifre bineînțeles negate de autorități, al căror bilanț a cuantificat, de parcă acest lucru s-ar putea transforma într-un compliment privind eficiența forțelor de ordine, "doar" 169 de persoane ucise.

Scânteia care a declanșat protestul locuitorilor din Andijan a constituit-o punerea sub acuzare, pe data de 11 mai, pentru apartenența la organizații islamice teroriste, a 23 de oameni de afaceri musulmani. În pofida lipsei unor dovezi directe privind implicarea acestora în activitățile organizației Akromiya, grupare de orientare islamică, socotită responsabilă pentru revolta de patru zile desfășurată în luna martie 2004 în capitala uzbekă și pentru atacurile cu bombă de la ambasadele Statelor Unite și Israelului din vara aceluiași an, s-a decis condamnarea lor. Acest act a fost receptat în cadrul comunității locale ca unul nedrept, care se înscrie în șirul lung de abuzuri săvârșite de președintele Islam Karimov în încercarea de a elimina orice formă de opoziție față de regimul său tiranic. Și asta cu atât mai mult cu cât cei 23 erau priviți în Andijan ca niște filantropi, care prin afacerile lor au creat locuri de muncă, organizând și activități caritabile, activități privite însă de autorități ca încercări de racolare la cauza fundamentalismului islamic.

În data de 13 mai, un grup de locuitori au atacat un depozit de armament din Andijan, iar apoi au reușit să-i elibereze din închisoare pe cei 23 de oameni de afaceri, preluând controlul și asupra mai multor instituții guvernamentale. Intervenția în forță a Poliției i-a determinat pe majoritatea locuitorilor să iasă în stradă și să protesteze împotriva regimului. Cauzele revoltei au fost însă mult mai profunde, manifestanții acuzând guvernul de politici fiscale împovărătoare, de nivelul ridicat al sărăciei, de suprimarea mass-media independente și a oricărei forme de contestare. Intervenția armatei a reușit să pună capăt manifestației, lăsând în urmă numeroși morți și răniți și determinând locuitorii din regiune să se refugieze în Kârgâzstan.

 

De ce revolta nu s-a transformat în revoluție?

 

Proteste similare în alte state din fostul bloc sovietic au avut cu totul un alt deznodământ. În noiembrie 2003, în Georgia, sau în noiembrie-decembrie 2004 în Ucraina, revolta maselor a avut ca efect schimbarea regimului. Chiar și în Kârgâzstanul vecin, mișcările de stradă, desfășurate cu câteva luni înaintea evenimentelor din Uzbekistan, au dus la înlăturarea președintelui Askar Akaev.

Spre deosebire de celelalte state amintite, baia de sânge din Andijan nu a reușit, deocamdată, să atragă suportul restului populației, aceasta și deoarece președintele Karimov a reușit să inducă ideea, prin intermediul canalelor media aservite regimului său, că evenimentele din 13 mai au fost opera unor organizații teroriste al căror singur scop este de a arunca Uzbekistanul în haos pentru ca apoi să-l organizeze într-un califat în care singura lege valabilă să fie legea islamică. Or, uzbecii, deși simpatizează cu cauza islamică moderată, nu sunt dispuși să se ralieze vreunui proiect fundamentalist, aceasta și deoarece sărăcia acută a marii majorități a populației o determină să fie interesată mai mult de proiecte de reformă economică viabile decât de ideologii abstracte sau proiecte utopice.

Principalele organizații acuzate ca având responsabilități în organizarea și coordonarea acțiunilor din defileul Fergana au fost, ca de obicei, Mișcarea Islamică din Uzbekistan (IMU) și Partidul Eliberării sau Hizb ut-Tahrir. Într-adevăr, ambele grupări au ca obiectiv realizarea unui stat islamic în Asia Centrală, însă implicarea lor în recentele evenimente este puțin probabilă, cum de altfel mulți analiști au remarcat.

Prima organizație acuzată, Mișcarea Islamică din Uzbekistan, își are bazele în Pakistan, însă, după intervenția americană în Afganistan, care a înlăturat de la putere regimul taliban, sponsorul principal al IMU, și după ralierea guvernului pakistanez la lupta împotriva terorismului, capacitățile sale operaționale s-au diminuat considerabil. Hărțuită în Pakistan și cu prea puține posibilități de a penetra frontiera afgano-uzbekă datorită controlării acestor zone de forțele americane, această organizație ar fi avut prea puține oportunități de a organiza astfel de activități. Mai mult, deși s-a bucurat de-a lungul timpului de suportul logistic al rețelei teroriste conduse de Bin Laden, implicarea IMU este puțin probabilă cu atât mai mult cu cât revolta din Andijan nu a purtat marca Al Qaeda așa cum s-a întâmplat în Bali, Maroc sau Madrid. În orașul uzbek ținta nu a fost populația civilă, ci forțele de poliție și autoritățile locale, privite ca exponenții unui regim corupt, brutal și dictatorial.

Cel de-al doilea suspect, Hizb ut-Tahrir, este o organizație care, deși are un program radical, dorește să-l implementeze pe căi pașnice. De altfel, nici una din acțiunile anterioare ale acestei grupări nu a avut un caracter violent, reprezentanții săi negând vehement orice implicare în evenimentele din 13 mai. Organizarea evenimentelor din Andijan de către Hizb ut-Tahrir ar fi constituit o schimbare prea radicală de optică, nespecifică unei organizații conservatoare, care se bucură mai mult de simpatizanți decât de membri fanatici.

Controlând toate canalele de informații și beneficiind de loialitatea structurilor de securitate, nu i-a fost greu dictatorului Karimov să aleagă între a înăbuși în sânge revolta locuitorilor din defileul Fergana sau a ceda revendicărilor lor, optând pentru prima variantă, așa cum a făcut de multe ori de-a lungul celor 15 ani de "domnie", timp în care, sistematic, a reușit să elimine orice forță contestatară. Deși situația din Uzbekistan este departe de a se fi stabilizat, este clar că s-a pierdut o bună oportunitate de democratizare a acestei țări. Tăcerea complicitară a Statelor Unite și a Rusiei, speriate ori de câte ori li se prezintă o revoltă ca un act terorist, a contribuit și ea la eșecul acestei noi revoluții din spațiul fost sovietic.

 

Publicat în : Politica externa  de la numărul 26

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: