Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Catastrofa demografică rusă

Laurențiu CONSTANTINIU

În ultima perioadă, autoritățile de la Moscova au acordat o atenție sporită situației demografice a țării. Societatea civilă nu s-a lăsat nici ea mai prejos și a răspuns inițiativelor puterii prin organizarea de mese rotunde consacrate "catastrofei demografice" cu care se confruntă Rusia din 1991 încoace.



Date sumbre

 

Potrivit unui raport al Națiunilor Unite, intitulat "Populația lumii în anul 2004", Rusia, începând din 2001, a rămas, în mod vizibil, în urma grupului celor mai dezvoltate țări ale lumii, privind speranța de viață. Bărbații ruși trăiesc cu 15-19 ani mai puțin, iar femeile cu 7-12 ani decât populația statelor dezvoltate ale lumii. Mortalitatea infantilă este de două ori mai mare în rândul copiilor ruși cu vârsta de până la 5 ani, mortalitatea la nivelul bărbaților apți de muncă de 10 ori (!), în timp ce în rândul femeilor, de 4 ori; bărbații ruși mor mai devreme cu 13 ani decât femeile ruse, în timp ce în majoritatea statelor europene această diferență este de 4 ani. Și pentru ca statistica să fie completă, potrivit datelor ultimului recensământ al populației, efectuat în perioada octombrie-decembrie 2003, raportul bărbați/femei este de 10 la 1 în favoarea celor din urmă, la o populație de 148 de milioane de locuitori.

Demografii ruși au identificat două cauze principale, care se află la originea acestei statistici "negre".

Prima este alcoolul și calitatea sa. În prima jumătate a anilor '90 vânzarea băuturilor spirtoase pe cap de locuitor a crescut de două ori, cota acestora în structura consumului de băuturi alcoolice crescând de trei ori. În același timp, procentul băuturilor alcoolice de slabă calitate (adică al celor contrafăcute) este de 38%. Din aceste motive, mortalitatea prin otrăvire cu alcool (spirt) a crescut în această perioadă de 2-3 ori, iar tendințele din ultimii ani nu oferă un motiv de optimism din acest punct de vedere.

A doua cauză a înaltei rate a mortalității, mai ales în rândul persoanelor tinere, este degradarea sistemului de sănătate. Potrivit unor statistici, realizate de Centrul Levada de analiză sociologică, din acest punct de vedere, Rusia s-a "întors" în timp, mai precis la indicatorii din anul 1994.

În pofida unei ușoare creșteri manifestate în ultimii trei ani, rata natalității este departe de granița asigurării unei reproduceri constante a populației. Pentru asigurarea unei creșteri 0 a populației (adică a atingerii unui echilibru între natalitate și mortalite), ar fi necesar un coeficient al natalității cu o valoare cuprinsă între 2,11-2,15, în timp ce în Rusia, astăzi, el este de doar 1,32. Dacă populația din marile aglomerări urbane (Moscova, Sankt Petersburg) crește constant, depășind acest indicator, nu același lucru se poate spune despre zonele rurale, unde nivelul de trai scăzut și alcoolismul fac ravagii în rândul populației tinere.

Nașteți mai mult și muriți mai târziu!

Parcă pentru a dori să arate gravitatea situației, președintele Vladimir Putin a acordat o atenție specială acestei probleme în discursul său anual în fața camerelor reunite ale Parlamentului rus, discurs ținut la 25 aprilie a.c. Cu acel prilej, Vladimir Putin - pentru care deja de un an de zile problema demografică se află pe lista priorităților - a declarat: "Nu ne putem împăca cu faptul că femeile ruse trăiesc mai puțin cu 10 ani, iar bărbații cu 16 ani mai puțin în raport cu populația din statele Europei Occidentale. În țară există tot mai multe familii care au doar un singur copil. De aceea, consider că sporirea populației trebuie să fie însoțită de o strategie foarte bine gândită în privința politicii imigrației." Este pentru prima dată, în comparație cu discursurile din anii precedenți, când președintele Putin nu numai că nu s-a mulțumit să considere problema demografică a fi îngrijorătoare, ci a și oferit o serie de sugestii privind rezolvarea ei.

În ceea ce privește sporirea natalității, considerăm că o astfel de inițiativă are un caracter general și nu poate avea rezultate semnificative. Nu au fost adoptate măsuri privind sporirea veniturilor medicilor, a fondurilor alocate instituțiilor din domeniul sănătății și luptei împotriva unor maladii - cum ar fi SIDA, care în Rusia face ravagii. De asemenea, nu au fost sporite alocațiile pentru copii, măsură care, departe de a fi efectivă, s-ar înscrie într-o logică a campaniei pentru crearea unor condiții privind sporirea populației. Din păcate, în acest moment, bugetul Federației Ruse nu poate finanța astfel de cheltuieli, iar, pentru a face rost de fondurile necesare, autoritățile au propus introducerea unui impozit cuplurilor fără copii. O astfel de inițiativă seamănă foarte mult cu o măsură aproape identică adoptată în perioada Brejnev, care însă atunci a fost destul de rapid anulată, autoritățile sovietice realizând că nu vor apărea efecte pozitive. Singurele rezultate palpabile obținute de pe urma acestei măsuri au fost anecdotele, în timp ce natalitatea a continuat să scadă.

Oamenilor de afaceri, autoritățile le-au sugerat o variantă de sprijinire a creșterii natalității: să ofere salarii mai mari acelor lucrători care au copii mai mulți. Însă legile economiei de piață și-au spus cuvântul, angajatorii fie refuzând să mai angajeze astfel de oameni, fie angajându-i, dar oferindu-le funcții mai puțin remunerate, tocmai pentru ca alocația pentru copii să fie mai redusă.

Mai mult, anumiți reprezentanți ai puterii din Rusia de astăzi consideră că, doar implorându-le pe femeile ruse să nască, nivelul populației ar putea crește peste 40 de ani nu cu 100 de milioane, ci cu 250 de milioane. "Nașteți mai mult și muriți mai târziu!" pare a fi sfatul dat de autorități unei populații, din care 35% - potrivit statisticilor oficiale - trăiește la limita sărăciei.

Toate acestea nu fac decât să ilustreze lipsa de soluții a actualei echipe de la Kremlin, ca de altfel și a guvernelor din perioada Boris Elțin.

Calvarul imigranților

Referitor la politica în domeniul imigrației, aceasta nu s-a schimbat deloc. Și nici nu sunt șanse să se schimbe foarte rapid atâta timp cât ea va rămâne în competența Ministerului de Interne pentru care imigranții reprezintă, mai degrabă, fie o sursă de dureri de cap, fie o sursă de îmbogățire (prin perceperea de "taxe" pentru obținerea vizei de flotant sau a cetățeniei rusești). Dacă nu se va promova o politică de atragere a imigranților în Rusia, mai ales în zonele "interesante" din punct de vedere economic, nu se vor dobândi rezultate semnificative. Astfel de programe, privind dezvoltarea acestor regiuni au mai existat în trecut: programul inițiat de premierul Piotr Stolâpin, în perioada 1906-1911 (întrerupt de moartea tragică a acestuia, în urma unui asasinat), și, bineînțeles, programul stalinist, însă Gulagul a costat mult prea multe vieți omenești, iar efectele lui sunt resimțite de societatea rusă și astăzi.

În sfârșit, echipa de la Kremlin nu ar trebui să neglijeze concurența care există în domeniul atragerii populației de către alte țări, acestea oferind noilor veniți condiții de muncă și viață mai atractive decât poate oferi Rusia în acest moment.

"Orice politică ar adopta actuala putere, acest lucru trebuie să se întâmple cât mai rapid cu putință pentru că indicii demografici scad cu fiecare zi. În caz contrar, peste cinci ani rezolvarea situației va fi mult mai dificilă și va costa statul rus mult mai scump", afirmă Valeri Ilizarov, șeful Centrului pentru studierea problemelor populației din cadrul Facultății de Economie a Universității de Stat "Mihail Lomonosov" din Moscova. Din păcate pentru actuala administrație de la Kremlin, statisticile îl confirmă pe deplin pe specialistul rus.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 26

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: