Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Punguța cu doi bani

Cristian BANU

La încheierea conferinței de presă prilejuită de lansarea monedelor și bancnotelor noi, Banca Națională a făcut cadou ziariștilor o... punguță cu doi bani. Iar sloganul cu care s-a încheiat conferința a fost "Banul are valoare!".



Am fost și rămân un adversar al denominării. În condițiile în care, mai devreme sau mai târziu, România va adera la zona euro, nu cred că mai era necesară denominarea.

Principalele argumente ale BNR au fost că, prin introducerea leului greu va crește încrederea populației în moneda națională, se vor simplifica procedurile și trecerea la euro se va face de pe poziții mai apropiate. Împreună cu omniprezentul argument al tuturor modificărilor de pe la noi că "așa au făcut și alții", ultimii veniți în acest club fiind turcii, de la 1 ianuarie.

Nici unul dintre argumente nu rezistă însă practic. Încrederea populației în moneda națională a venit deja în urma celor 3 luni de apreciere continuă care au spulberat mitul valutelor. Când populația a văzut că începe să piardă bani în euro sau dolari, a trecut imediat la lei (încă ușori). Încă o dată s-a dovedit că piața reglează singură mecanismele și că populația reacționază mai ușor la logica economică decât la constrângeri sau măsuri administrative. Este adevărat, "încredere" este prea mult spus. Numai că respectul față de valoarea banilor nu vine de la valoarea unei cupiuri. Românii vor avea același respect față "bani", fie că sunt ei euro, dolari, lei grei sau "ușori". Din acest punct de vedere, problema nu este că leul nu are "valoare", ci că banii nu au valoare în România. Datorită modului în care s-au clădit averile post-decembriste, respectul față de bani s-a diminuat foarte mult, mai ales în condițiile în care valorizarea muncii s-a diminuat proporțional. În percepția populară, cel care muncește este fraier și banii nu se fac prin muncă.

În România banii se risipesc cu larghețe - pe frunțile lăutarilor, în bacșișuri obscene acordate chelnerilor, în donații pentru cerșetori sau biserică - datorată ușurinței cu care au fost câștigați. Acest comportament deviant al iconurilor (Gigi Becali este unul dintre exemplele cele mai grăitoare) este imitat de majoritatea populației - românul "mediu" nepermițându-și să ofere 100 de dolari unui cerșetor oferă măcar 10,000 de lei.

În aceste condiții, respectrul față de bani va reveni atunci când în România va reveni și respectul față de muncă. Și acest lucru începe să se petreacă - este drept destul de încet. Dar deja există în România o pătură de tineri profesioniști care muncesc din greu în firme occidentale unde sunt bine plătiți și au căpătat o altă cultură și un alt sistem de valori. Mai sunt apoi o parte dintre românii care muncesc în străinătate care au învățat cât de greu se câștigă banii și au învățat pe propria piele valoarea acestora. Mă îndoiesc că cineva care a muncit 12 ore în soare pe câmp la cules de căpșune va avea chef să lipească 10 euro pe fruntea lăutarilor la întoarcerea acasă.

Din păcate însă, acest comportament este încă o excepție și probabil va mai trece un timp până când el va fi însușit de toți românii. Numai că pentru asta nu era nevoie de denominare... Ci viața și piața vor regla comportamentul cetățenilor. Atâta vreme cât munca nu va avea valoare, nici rezultatul acesteia nu va avea și va conta prea puțin că un euro va fi 3 lei și șaizeci de bani sau 36000 lei.

Ar fi ceva de spus și despre moment. Alegând mijlocul anului, BNR crează complicații inutile companiilor care vor avea de făcut 2 bilanțuri în 2 monede. Ceea ce nu este o notă bună pentru respectul arătat de BNR pentru timpul și..., da, banii firmelor. Un alt reproș la adresa BNR o constituie campania de informare de numai 2 luni, foarte puțin pentru o țară încă analfabetă din punct de vedere financiar-bancar.

În ceea ce privește celelalte argumente, ele pot fi foarte ușor demontate. Simplificarea procedurilor nu este cine știe ce, atâta vreme cât se lucrează pe computer, pentru care nu contează foarte mult dacă este un 0, două sau șapte. Nu văd ce probleme deosebite ar fi fost dacă la conversia leu-euro, un euro ar fi 2 lei sau 20000 lei. Italienii au făcut trecerea chiar de la valori mai mari. Și tot Italia este argumentul împotriva ideii că "așa au făcut și alții".

Dar, evident, nu mai este nimic de făcut. Vom trece la leul greu. Numai că va dura mult mai mult timp până când banii vor avea cu adevărat valoare în România.(C. B.)

Publicat în : Economie  de la numărul 25

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: