Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Bye-bye, FMI!

Cristian BANU

La sfârșitul lunii martie, guvernul brazilian a anunțat că nu mai dorește continuarea relației cu Fondul Monetar Internațional. Deși a fost o decizie politicianistă populistă, Brazilia este acum suficient de puternică pentru a se descurca pe cont propriu.



Politicile economice stricte adoptate sub conducerea lui Luiz Inácio Lula da Silva au condus la stabilitatea macro-economică pe care țara n-o mai cunoscuse de multă vreme. Aceste politici prudente, combinate cu o creștere economică sănătoasă și o balanță de plăți externă echilibrată, au redus riscurile unei crize economice și au îmbunătățit copios ratingul de țară. Cu toate acestea, economia țării rămâne vulnerabilă pe mai departe și politicile economice prudente trebuie continuate chiar și în absența "tutorelui".

 

"Libertate" după 7 ani

 

Brazilia se eliberează de sub tutela FMI pentru prima dată după 7 ani. În 1998, conducerea de atunci a țării a bătut la ușa instituției după crizele financiare din Asia și Rusia chiar înaintea unei puternice devalorizări a monedei naționale, realul. Trei ani mai târziu, indicatorii economici nu se îmbunătățiseră deloc și Brazilia a fost nevoită să solicite un nou împrumut pentru a evita colapsul din țara vecină, Argentina. Cu toate acestea, Brazilia avea să intre singură în criză în timpul campaniei electorale din 2002, când investitorii s-au panicat atunci când devenise clar că politicianul de stânga Luiz Inácio Lula da Silva avea să câștige.

Învingătorul în alegerile prezidențiale avea să semneze un nou împrumut cu FMI în valoare de 30 de miliarde dolari, care a dat o gură de oxigen finanțelor publice braziliene. În 2003 avea să se semneze un "preventive agreement" cu guvernul lui Lula. Este semnificativ faptul că nici un dolar din cei 15,4 miliarde nu a fost tras de guvernul brazilian. Per total, Brazilia avea să utilizeze doar 58 de miliarde dolari din cele 80 puse la dispoziție de FMI.

De-a lungul anilor, guvernul a fost de acord să-și crească surplusul bugetar în fiecare an - de la 2,6% din PIB în 1999 la 4,25% în 2005. FMI consideră acest surplus bugetar un semn de disciplină financiară. Anul trecut, Lula însuși a crescut ținta de la 4,25% la 4,5% și a anunțat chiar un surplus de 4,6%, o realizare extraordinară. Există însă și critici care spun că guvernul a obținut asemenea performanțe pe baza unei fiscalități împovărătoare și că este timpul să reducă din cheltuieli.

În februarie, guvernul a anunțat un surplus bugetar pe 12 luni (februarie 2004-februarie 2005) de 4,8% și că va păstra ținta de 4,25% din PIB chiar și în absența acordului cu FMI.

Marele avantaj este că acum aceste politici vor fi văzute de potențialii investitori ca reprezentând voința autorităților braziliene, și nu a Fondului Monetar.

 

Indicatorii macroeconomici

 

În acest timp, Banca Centrală a Braziliei a folosit procedura de țintire a inflației din 1999 și, în 2004, accentul a trecut de la o încurajare a creșterii economice la controlul inflației. Banca a crescut treptat dobânda de intervenție din septembrie 2004 pentru a calma creșterea prețurilor, ajungând la 18,25% în prezent. În continuare sunt de așteptat creșteri ale dobânzii de intervenție pentru calmarea prețurilor și păstrarea țintei de inflație, până la intrarea acesteia pe un curs descendent, lucru așteptat către sfârșitul anului.

De asemenea, creșterea economică este una deosebită, deși se înregistrează o încetinire a ritmului. Astfel, după un excelent 5,2% în 2004, se așteaptădoar o creștere de 3,7% în 2005 și de 3,3% în 2006. Principalul motor al creșterii va fi cererea sectorului privat. Consumul și investițiile vor crește ca urmare a expansiunii creditului crescând astfel venitul real și făcând să crească încrederea consumatorilor în economie.

Acesta este tabloul general care l-a făcut pe ministrul de Finanțe Antonio Palocci să considere că țara nu mai are nevoie de Fondul Monetar Internațional. "Indicatorii economici sunt cei mai buni din ultimii 20 de ani și avem cea mai mare creștere economică din ultimii 10 ani." El a arătat că trebuie continuate politicile "simple și clare", fiindcă țara a învățat din greșelile trecutului.

Au fost totuși câteva voci care au cerut continuarea acordului cu FMI care ar avea darul de a crește încrederea investitorilor în economia braziliană. Cu toate acestea, pe plan intern o astfel de decizie ar fi greu de justificat. Beneficiile rămânerii sub tutela FMI sunt prea mici în comparație cu avantajele unei autonomii mai mari, mai ales că independența înseamnă marcarea unor puncte importante în plan popular înaintea anului electoral. În special partidul de guvernământ, Partido dos Trabalhadores. Actualul președinte, Lula da Silva, care în mod sigur va candida pentru un nou mandat în octombrie 2006, a făcut un punct important din manifestul său electoral, spunând că "Brazilia este în stare să meargă pe propriile picioare".

 

Precauție față de riscurile externe

 

Totuși există unele riscuri externe care pot afecta negativ economia braziliană. Unul dintre aceste riscuri este aversiunea în creștere a investitorilor financiari față de piețele emergente, creșterea prețului la petrol și creșterea dobânzilor pe piața americană.

Un alt risc important îl reprezintă scăderea creșterii economice mondiale și în special a economiei americane, ceea ce va face să scadă cererea față de bunurile braziliene. Cu toate acestea, ministrul de Finanțe, Antonio Palloci, este optimist: "Brazilia poate face față problemelor de pe piața mondială".

Într-adevăr, rezerva valutară a Braziliei a crescut foarte mult în ultimii doi ani, dublându-se aproape, de la 17 miliarde de dolari la peste 30 de miliarde, oferind o protecție destul de puternică față de eventualele evoluții negative. De asemenea, totalul datoriei externe s-a redus cu aproape 20% de la 241 miliarde dolari în 1998 la 201 miliarde în 2004, conform informațiilor Băncii Centrale a Braziliei.

Creșterea surplusului bugetar și scăderea dobânzilor au dus la scăderea datoriei ca procent din PIB de la 58,7% în 2003 la 51,8 la sfârșitul lui 2004. Este de așteptat ca ea să ajungă în jurul a 50% la finele acestui an. Deși trendul este clar, procentul datoriei din PIB rămâne unul foarte mare. Orice derapaj al ratei de schimb poate avea efecte negative asupra serviciului datoriei externe, cu toate că potențialul de influențare al ratei de schimb a fost redus considerabil prin politicile monetare prudente de reducere a datoriei interne în monedă străină sau raportate în monedă străină.

Spre deosebire de China și India, a căror creștere economică este mult mai mare și care nici nu s-au confruntat cu numeroasele probleme ale Braziliei, aceasta rămâne un uriaș cu picioare de lut, încă vulnerabil la fluctuațiile economiei globale, însă cu siguranță are toate datele pentru a deveni unul dintre jucătorii importanți înntr-un interval relativ scurt.

Și, în plus, în calitate de "poveste de succes" a FMI, nu va avea nici o problemă de a beneficia de ajutorul acestuia în cazul apariției unor probleme - desigur, cu condiția păstrării politicilor impuse de acesta, chiar și în lipsa acordului.

 

Indicatori macroeconomici

 

Anul

2004

2005

2006

Creștere PIB (%)

5,2

3,7

3,3

Creșterea prețurilor de consum

7,6

5,9

4,5

Rata de schimb real/USD

2,65

2,80

2,92

Comerțul exterior

33,736

28,209

23,405

Balanța contului curent

11,785

4,992

-2,085

Balanța contului curent (% din PIB)

1,9

0,7

-0,3

Rata finanțării externe (US$ miliarde)

-31,711

-33,429

-41,809

Servicul datoriei externe (%)

51,0

43,8

44,6

 Sursa: EIU

Publicat în : Politica externa  de la numărul 25

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: