Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Presa, între manipulare și deontologie

Arthur SUCIU

Ultimele scandaluri din lumea presei (România Liberă, Evenimentul Zilei, Adevărul, publicitatea de stat) au făcut să prolifereze discursurile privind libertatea de exprimare. Mass-media, în primul rând, își spune cuvântul autorizat; Guvernul nu uită să vorbească, intelectualii își exprimă sfânta mânie filologică, ONG-urile participă social. Până și "cetățeanul simplu" își aduce contribuția la rezolvarea acestei probleme de nerezolvat. Pe site-urile diferitelor ziare apar luări de poziție ale cititorilor, cu nimic mai prejos decât argumentele aduse în Parlament.



Cu toate acestea, nu se întreprinde nimic. Libertatea de exprimare rămâne în continuare o problemă. Faptul că e o problemă înseamnă că există un motiv de discuție, adică de a lua lucrurile de la capăt, de a pregăti un nou discurs etc. E normal să se întâmple așa. Adevărul e simplu, dar discursul despre adevăr e complicat. Pentru că discursul, discursul public în special, este emanația unei puteri care încearcă să-și consolideze statutul. Când cineva vorbește, vrem să aflăm nu atât ce spune, ci de ce spune ceea ce spune. Nu "adevărul" ne interesează, ci unde vrea să ajungă cel care rostește presupusul adevăr. În multiplicarea de discursuri, care se susțin reciproc sau se contrazic, se completează sau se anulează unul pe altul, adevărul se ascunde și se arată, se întrevede prin acele "ochiuri" ale grilelor de lectură ideologice rămase libere de interpretare.

 

Libertatea presei șilibertatea cuvântului

 

Starea actuală a presei din România este exprimată cel mai bine de discuția nesfârșită pe tema libertății de exprimare. Faptul că atât de multe autorități își spun cuvântul este o dovadă că subiectul interesează. Unii sunt interesați de o libertate de opinie mai mare într-o anumită direcție, alții în alta. Unora, care nu au nici o putere, deci nimic de pierdut, le vine bine să fie obiectivi și tranșanți, asta ca să se creadă importanți; altora, având prea multă și fiindu-le frică s-o piardă, le este ceva mai greu și se exprimă evaziv. Unii susțin libertatea lor de șefi, alții libertatea subordonatului. Sunt puncte de vedere diferite, la fel de adevărate și de false. Jocul de discursuri formează o rețea de puteri, care ține adevărul în frâu și îl lasă liber, potrivit împrejurărilor. Dezbaterea despre libertatea presei poartă pecetea gradului actual al libertății de exprimare și intereselor economice și politice, uneori și personale ale momentului. Participarea la dezbatere nu vine nici pe departe din dorința de a rezolva problema, ci din aceea de a impune propriul discurs, de a proteja propriile interese.

 

Cuvântul ce ascunde adevărul

 

Potrivit Codului Deontologic al Jurnalistului, adoptat de Clubul Român de Presă, misiunea jurnalistului este aceea de a căuta adevărul. În aprecierile sale, ziaristul se raportează la legi și la morală, iar informațiile pe care le oferă spre publicare trebuie să fie verificate din cel puțin două surse. Codul mai pretinde de la jurnalist să facă o distincție clară între informație și opinie. Sunt câteva reguli simple, dar care descriu foarte exact cum ar trebui să funcționeze presa. O recitare a acestui set minimal de reguli ar trebui să reducă la tăcere toate celelalte încercări discursive. La ce bun să existe atâtea seminarii, întâlniri ale societății civile, la ce bun să se consume atâta spațiu de editorial pentru o problemă care a fost rezolvată de mult timp? "Adevărul" și "Libertatea" (numele unor ziare importante) sunt concepte greu de definit. Dar nu este cazul acum să reluăm întreaga istorie a filosofiei. Când spunem că un ziarist se află în căutarea adevărului știm precis despre ce vorbim. Oricum, nu definirea adevărului e problema ziaristului, ci zicerea lui. Știm și până unde poate merge acest adevăr în presă, și care sunt limitele profesiei în a exprima adevărul. În general, cu cât adevărul este spus mai des, cu atât discuția despre adevăr se poartă mai rar.

Lectura unei publicații nu reușește, de regulă, să te lămurească în legătură cu evenimentele. Oricât ai citi și ai reciti un ziar, rămâi cu serioase semne de întrebare. Alta este situația dacă citești trei ziare și cu totul alta dacă citești zece și urmărești și două-trei jurnale tv. Ai șansa să înțelegi câte ceva, să întrevezi adevărul chiar și acolo unde el este bine ascuns. Vei vedea că ceea ce un ziar ține sub tăcere, un alt ziar pune pe prima pagină. Realizezi că presa e liberă, adevărul ajunge până la urmă să fie spus. Dar publicațiile, luate fiecare în parte, nu sunt libere, ziariștii cu atât mai puțin. Cu cât scade nivelul de generalitate, cu atât scade nivelul de libertate.

 

Patronul de presă

 

Modul în care se face bruiajul adevărului în presă este destul de complicat și cei care se ocupă cu așa ceva dau dovadă uneori de multă imaginație. Vectorul principal în obturarea adevărului este, fără îndoială, patronul. Propria voință, propriile interese, propriile umori și temeri țin adesea loc de politică editorială. O dată ce își impune punctul de vedere, suntem foarte departe de libertatea de exprimare. Toate acestea devin strategie pentru redactorul-șef și se proiectează asupra realității. De multe ori, ca să afli ce gândește un om de afaceri, este suficient să citești publicația pe care o finanțează. Vei vedea, de regulă, că are o viață complexă și că nici el nu știe de multe ori cum să acționeze, ceea ce este foarte bine pentru publicație, care poate acționa cum dorește. La rândul său, redactorul-șef are propriile probleme interioare, dar mai ales exterioare, pe care le vede ca fiind chestiuni obiective, de interes public major. Strategia redactorului-șef este vizibilă în mod direct asupra publicației. În funcție de aceasta, gatekeeperii (șefii de departament) selectează știrile și le pun în pagină (sau în ordinea de apariție, la televiziune). Nici redactorul nu este ușă de biserică, de el depinzând legături importante cu persoane și instituții. Trebuie adăugat că ceea ce se publică este determinat de subiectele abordate de alte publicații, de concurență adică, de relația cu principalii cumpărători de spațiu de publicitate și, ultimul, dar nu cel din urmă, de public. Informația ajunge la el după ce a trecut prin mai multe filtre, poate primi informație neverificată, falsuri validate de politica editorială sau introduse pentru a face față presiunii concurenței. Pentru a manipula opinia nu e suficient să scrii un editorial; trebuie să selectezi informația după politică, s-o pui în pagină după politică, să ceri ca știrile să fie comentate. Se ajunge la punctul în care întreaga publicație de informare este, de fapt, un lung comentariu.

Discuția despre libertatea presei s-a purtat până acum într-un cadru în care interesele patronilor de presă, legați sau nu de lumea politică, au fost protejate. Se discută intens pe această temă pentru a camufla întregul mecanism de manipulare a opiniei publice. Libertatea de exprimare este pusă în discuție și oamenii politici sunt adesea făcuți răspunzători pentru relele presei. Situația nu este deloc exactă. Asumarea libertății de exprimare și a căutării adevărului trebuie să vină din interiorul presei. Codul Deontologic așteaptă să fie aplicat.(A. S.)

Publicat în : Politica interna  de la numărul 25

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: