Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Revoluție fără reformă la Congresul PSD

Arthur SUCIU

Rezultatele alegerilor de la Congresul PSD sunt efectul direct al "(re)voluției portocalii" de la alegerile prezidențiale. Eșecul electoral înregistrat de Adrian Năstase în fața lui Traian Băsescu a făcut ca ceea ce părea imposibil să se producă: anume, scoaterea lui Ion Iliescu din istorie de către propriul partid.



Congresul PSD de pe 21 aprilie a fost un amestec ciudat între o plenară a PCR și un concert cu Pavel Stratan. Aplaudacii grosieri, rânjind cu subînțeles, au stat aproape tot timpul pe holuri, la o țigară și cafea, așteptând doar să pună votul, să-i dea lovitura lui Iliescu. Noua generație, în frunte cu Victor Ponta, făcea curte studioului TV improvizat de Robert Turcescu. Aplauzele, ca niciodată, au exprimat înțelesuri adânci. Pentru cineva care ar fi dorit să afle anticipat rezultatele votului, cea mai bună metodă ar fi fost reducția congresului la aplauze. Acestea au fost reci la discursul lui Iliescu, calde la discursul lui Năstase și fierbinți la discursul lui Geoană. O singură necorelare: Ponta a câștigat la aplauze în fața lui Mitrea, dar a pierdut la vot funcția de secretar general.

 

Întoarcerea la sine

 

Ar fi incorect să se spună că la acest congres a avut loc reformarea PSD, deși decizii cu caracter reformator au fost luate. Mai precis ar fi să se spună că, după o schizoidie de vreo doi ani, PSD a reușit să se întoarcă la sine. Formula "a se întoarce la sine" arată și ceea ce s-a întâmplat bun și ceea ce a rămas nerezolvat. În mare, PSD a devenit în opoziție ce ar fi putut deveni la putere, dacă Ion Iliescu nu ar fi intervenit în afacerile din partid. Dacă Ion Iliescu ar fi reprezentat "istoria PSD" încă de acum doi ani, așa cum a dorit Adrian Năstase, dacă încă de acum doi ani garnitura de vicepreședinți ar fi fost schimbată, astăzi, probabil, Cozmin Gușă ar fi fost în continuare la PSD, iar Miron Mitrea nu ar mai fi ajuns secretar general. Actuala formulă de conducere - Mircea Geoană președinte, Adrian Năstase președinte executiv - corespunde întocmai viziunii politice de la mijlocul mandatului trecut a așa-numitei "aripi reformatoare" din PSD de acum. Aflat pe val, partidul de guvernământ dorea alegeri anticipate. Năstase se vedea în continuare șeful Executivului și șeful executiv al partidului, iar pentru președinție cel mai potrivit candidat ar fi fost ministrul de Externe Mircea Geoană. A fost momentul în care Iliescu l-a făcut "arogant" pe Năstase (ulterior, avea să-l facă "prostănac" pe Geoană), declarând că va ieși din politică numai "cu picioarele înainte". Atunci guvernarea a dat semne că scârțâie, PSD a început să respire din ce în ce mai greu, tensiunea internă a crescut la cote înalte, iar fractura Iliescu-Năstase a devenit din ce în ce mai periculoasă. În prag de alegeri, PSD era deja un partid bolnav. În loc să candideze la președinție, Geoană a candidat la primăria capitalei. În loc să-și vadă în continuare de ceea ce știa el mai bine - activitatea executivă - Năstase a candidat la președinție. Au pierdut amândoi în fața lui Traian Băsescu... Deja, după alegerile locale, fractura devenise vizibilă și, după un moment de criză politică, în care Năstase a fost tentat să se retragă, formula nestatutară a Biroului coordonator a fost impusă pentru a salva imaginea partidului. Năstase și-a dat seama că proiectul lui Iliescu, pe care merseseră el și partidul, era perdant și dorea să salveze măcar aparențele. Când și-a dat seama, înaintea alegerilor generale, că nu mai este nimic de făcut, l-a chemat el pe Iliescu la partid, l-a obligat el pe Iliescu să se implice în alegeri, să-și asume, cu alte cuvinte, responsabilitatea pentru viitorul eșec.

 

Al doilea vinovat

 

Adrian Năstase poartă răspunderea pentru faptul că partidul a urmat calea lui Ion Iliescu după 2002. Este motivul pentru care, imediat după alegeri, când Iliescu a făcut un gest de sinucidere politică, grațiindu-l pe Cozma, Năstase nu a dat lovitura, nu l-a redus la tăcere, nu l-a umilit pe Iliescu. În disputa cu Iliescu privind viitorul PSD, e clar că Năstase a văzut mai bine, dar, cu toate acestea, Năstase a acceptat proiectul lui Iliescu și era firesc să-și asume o parte din răspundere. De aceea, Năstase nu a putut profita de valul negativ din partid, care viza înlăturarea lui Iliescu, dar nici nu s-a opus acestui val.

 

Amânarea reformării partidului

 

O adevărată reformă a PSD ar fi însemnat măturarea lui Iliescu cu tot cu Năstase și alegerea unui singur președinte, altul decât perdantul de la locale Mircea Geoană. Candidatura lui Sorin Oprescu la funcția de președinte executiv, împotriva lui Adrian Năstase, a semnificat intenția reformatoare din cadrul partidului. Din păcate, Oprescu s-a dovedit a nu fi persoana cea mai potrivită să conducă (și Oprescu a pierdut în fața lui Băsescu). Faptul că nu a fost persoana cea mai potrivită arată că nu era momentul pentru reformă. De asemenea, victoria lui Miron Mitrea în fața lui Victor Ponta este o dovadă că nu a avut loc o reformă reală a PSD. Simbolic, congresul a marcat schimbarea de paradigmă în partid. E ca și cum comuniștii anilor 1950-1960 ar fi fost înlocuiți de comuniștii îmburgheziți ai anilor 1970-1980. Atât Geoană, cât și Năstase sunt din Primăverii... Congresul nu a vizat pasul următor, adică alegerea în structurile de conducere a unor persoane neafectate de tarele comunismului. Eșecul lui Victor Ponta poate fi pus în parte pe seama sa, dar în parte este un efect al lipsei de voință reformatoare în partid.

 

Reformista Corina Crețu

 

Ion Iliescu a fost înlăturat prin vot de la conducerea PSD, în urma unor salutare aranjamente de culise. Partidul a realizat, în sfârșit, că Ion Iliescu reprezintă "istoria PSD". Dar partidul nu a dorit să piardă legătura cu el. Deși analiștii au găsit deja asemănări între căderea lui Ceaușescu și cea a lui Iliescu, există și o diferență, marcată în special de alegerea Corinei Crețu. Apropiată a fostului președinte, Corina Crețu semnifică, în calitatea sa nouă de vicepreședinte, intenția reformatoare a partidului. Acest gest va fi apreciat cum se cuvine de Iliescu și probabil îl va împiedica să părăsească barca PSD.

 

Problema Băsescu

 

Actuala conducere a partidului a fost aleasă pentru un mandat de doi ani. Marea problemă a celor doi lideri (Adrian Năstase și Mircea Geoană) este că amândoi au pierdut în fața lui Traian Băsescu. Pesediștii au votat o conducere nevalidată de votul popular. La următoarele alegeri, unul dintre ei, probabil Geoană, va trebui să-l înfrunte din nou pe Băsescu în alegerile prezidențiale. Iată de ce perspectiva alegerilor nu are de ce să-i bucure deocamdată pe cei de la PSD. Principalul partid de opoziție depinde în continuare de erodarea la guvernare a Alianței. Doar dacă pariul actualei puteri va fi pierdut, actuala conducere a PSD are o șansă să câștige. Doar un vot negativ va reuși să prelungească o carieră politică și așa lungă, aceea a președintelui executiv Adrian Năstase, și să arate că eșecul lui Geoană la Primăria Bucureștiului a fost un accident de parcurs.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 25

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: