Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Legea lustrației, între oportunitate și imposibilitate

Amalia POPEANGĂ

De ce nu a fost posibilă adoptarea unei legi a lustrației în România până acum? O posibilă explicație ar fi solidaritatea "lichelelor", cum spunea Andrei Pleșu, imediat după 1989. Un fost aparat represiv care s-a coagulat foarte bine în acapararea resurselor (în special financiare), dublat de menținerea în funcții a foștilor membri ai nomenclaturii la diferite paliere.



Luna trecută, cei trei foști deputați PD (acum PIN) - Lavinia Șandru, Aurelian Pavelescu și Cozmin Gușă - au elaborat un proiect de lege a lustrației numită generic "Legea antinomenclatură".Proiectul a fost depus în aceeași perioadă în care Societatea "Timișoara" a proclamat anul 2005 "Anul lustrației", beneficiind de sprijinul a trei parlamentari liberali - Mona Muscă, Adrian Cioroianu și Viorel Oancea care și-au anunțat dorința de a sprijini un proiect de lege a lustrației inspirat de Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara. Termenul propus de liberali pentru concretizarea demersului este sfârșitul acestui an, adică atunci când se vor fi împlinit deja 16 ani de la revoluție, o perioadă mai mult decât suficientă pentru a face aparent caducă această inițiativă.

Cu toate acestea, o astfel de lege și dezbaterea pe care o poate provoca în jurul său sunt mai mult decât necesare României - cel puțin ca ritual de purificare dacă nu ca act normativ cu implicații directe asupra vieții politice și sociale.

 

Lustrația în Europa de Est

 

România este unul din puținele state ale Europei de Est care nu au adoptat o lege a lustrației, ceea ce a avut consecințe vizibile asupra etapelor de dezvoltare în perioada de tranziție. Deși nu se poate face o inferență care să lege adoptarea unor astfel de acte normative de evoluția ulterioară a statului respectiv, nu putem totuși să nu remarcăm, de pildă, maniera în care s-a dezvoltat Cehia. Aici, o lege a lustrației care interzicea membrilor poliției secrete, informatorilor și colaboratorilor acesteia, dar și secretarilor de partid și membrilor Comitetului Central să dețină funcții decizionale timp de cinci ani a fost adoptată încă din 1991. Rezistența la schimbare a fost astfel mult limitată, cu atât mai mult cu cât, la momentul respectiv, mai mult de 80.000 de persoane și-au pierdut locurile de muncă, fără a provoca însă tensiuni sociale. Iar faptul că prevederile acestei legi au avut consecințe benefice este cel mai bine demonstrat de prelungirea ei, în 1996, pentru încă cinci ani.

Un proiect similar de lege a fost adoptat în 1994 în Ungaria, însă efectele sale au fost mult limitate. Cu mare întârziere a fost adoptată legea lustrației și în Polonia - în 1997, însă prevederile acesteia erau mult mai puțin restrictive decât în celelalte state est-europene, cerând demnitarilor și persoanelor publice doar să declare dacă au colaborat sau nu cu poliția politică a fostului regim comunist. Iar interzicerea ocupării unei funcții de demnitate publică - pentru o perioadă de zece ani - venea doar în condițiile ascunderii acestei colaborări.

 

Aparatul de represiune și cel de partid - o simbioză perfectă

 

În România, un astfel de proiect de lege a fost inițiat de regretatul deputat țărănist Gheorghe Șerban în 1997, fiind inspirat de Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara și abandonat de colegii de coaliție în Parlament.

De ce nu a fost posibilă adoptarea unei legi a lustrației în România până acum?

O posibilă explicație ar fi solidaritatea "lichelelor", cum spunea Andrei Pleșu, imediat după 1989. Un fost aparat represiv care s-a coagulat foarte bine în acapararea resurselor (în special financiare), dublat de menținerea în funcții a foștilor membri ai nomenclaturii la diferite paliere. Toate acestea în condițiile în care, în România, la momentul revoluției din 1989 nu au existat nici măcar germenii unei societăți civile care să contribuie la un proiect de asanare morală a vieții politice. Dacă în Cehia și Polonia, de pildă, a existat o societate civilă care a sprijinit, inclusiv ideologic, regimurile nou-instalate, în România, o "Revoluție a foamei" a făcut posibilă rămânerea pe scena politică a celor mai fideli dintre clienții regimului comunist.

Acum proiectul lui Gheorghe Șerban este revalorificat, cu accente diferite, pe de o parte de deputații Inițiativei Naționale, pe de altă parte de liderii liberali. În vreme ce primii cer limitarea pentru zece ani a accesului la funcțiile de demnitate publică doar pentru membrii fostei nomenclaturi, cel de-al doilea proiect de lege promite să se "adreseze", în egală măsură, foștilor securiști, colaboratorilor și informatorilor Securității.

 

Câteva semne ale imposibilității

 

Faptul că inițiatorii Legii antinomenclatură și anunțații inițiatori ai Legii lustrației nu au ajuns încă la un punct comun în ceea ce privește susținerea unificării celor două proiecte este doar unul dintre semnalele că "Anul 2005 - anul lustrației" a început cu stângul.

Țărăniștii și societățile civice au cerut deja celor trei deputați retragerea proiectului de lege, plecând de la considerentul că un act normativ cu o astfel de încărcătură morală poate fi compromis de trecutul politic al inițiatorilor săi.

În altă ordine de idei, șansele proiectului de lege sunt mult compromise de situația din Coaliție, din cel puțin două motive. Pe de o parte, deputații PIN nu s-au sfiit să enumere printre politicienii vizați de proiectul lor de lege nume precum Vasile Blaga, Theodor Stolojan și chiar Traian Băsescu. Și, dacă acest impediment nu poate fi unul fundamental, cu atât mai mult cu cât Cioroianu a declarat că nici unul dintre politicienii enumerați nu sunt exponenți de marcă ai fostei nomenclaturi comuniste, faptul că democrații se declară în continuare "luați prin surprindere" de discuțiile dintre liberali și grupul demisionarilor din PD poate constitui o amenințare serioasă la adresa viitoarei colaborări dintre cei șase inițiatori. Iar proiectul comun este cu atât mai greu de concretizat cu cât subiectul nu a fost discutat în cadrul Alianței PNL-PD, iar unii dintre liderii democrați consideră ințiativa tardivă: "În 1991-1002 ar fi fost de folos (legea - n.n.), pentru că oameni ca Iliescu au blocat reformele și drumul României către Uniunea Europeană. Azi, când se află la guvernare alți oameni, nu cred că mai este de actualitate", este de părere deputatul Ioan Oltean. Probabil că la fel au raționat deputații democrați, liberali și chiar țărăniști atunci când nu au promovat în perioada 1997-2000 proiectul legii lustrației. Iar, atunci când partidul lui Ion Iliescu s-a aflat la guvernare, a fost mult prea târziu pentru astfel de inițiative.

Presupunând că cele două proiecte de lege, sau măcar unul dintre ele, ar depăși piedicile amintite, speranța adoptării unei legi a asanării morale a societății și politicii românești este mult limitată de condițiile instituționale ale adoptării unui astfel de proiect legislativ în Parlament. În condițiile în care legea lustrației presupune interdicția de a candida pentru unele demnități publice, inclusiv cea de deputat, senator sau președinte al României, trebuie modificată legea electorală, încadrată, conform Constituției, în categoria legilor organice. Or, conform legii fundamentale, aceste legi nu pot fi aprobate decât cu o majoritate calificată, ceea ce ar presupune prezența în sală a tuturor deputaților și senatorilor Alianței PNL-PD și dorința sinceră a acestora de a trece o astfel de lege. Lucru greu de crezut, chiar dacă listele PNL și PD au trecut prin filtrul Coaliției pentru un Parlament Curat, atâta vreme cât știm la ce poziție trebuie să ne așteptăm din partea PSD și PPRM.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 25

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: