Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

De la vechea confruntare ideologică est-vest la un potențial conflict civilizațional Occident-lumea arabo-islamică

Bogdan George RĂDULESCU

Islamul este, mai mult decât alte religii majore de pe mapamond, profund politic, în sensul că își împinge credincioșii spre cucerirea puterii, iar, o dată ce musulmanii au obținut puterea, aceștia simt un imbold puternic să aplice peste tot cu strictețe codul de legi ale Islamului



Sunt din ce în ce mai multe voci, de altfel autorizate, care apreciază că vechea confruntare ideologică Est-Vest, între comunism și capitalism, pare să fie reformulată astăzi în termenii unui potențial conflict civilizațional, dar de esență religioasă, între Occident și Islam. Atentatele din 11 septembrie 2001 din Statele Unite au radicalizat această percepție. Totuși ar fi deplasat să gândim un conflict al viitorului în termenii unei confruntări propriu-zis militare: un Occident compus exclusiv din țări creștine (excepție făcând doar Turcia, ca stat membru NATO, majoritar musulman), pe de o parte, și o eventuală alianță a țărilor islamice contra lumii occidentale, pe de alta. Realitatea a dovedit că amenințările care ne pândesc la începutul acestui nou secol au un caracter asimetric. Mai degrabă ar trebui să interpretăm tensiunile de viitor între un Occident supertehnologizat și masa musulmană din Orientul Mijlociu, din Asia de Sud-Est și din nordul Africii care cresc sub influența unor factori care ar putea deveni decisivi: 1) ascensiunea unor curente islamiste radicale pe scena politică a acestor state; 2) echilibrul de forțe conturat între țările riverane Mării Mediterane; 3) sporul demografic al comunităților musulmane din Europa, fie prin rata natalității crescută, fie prin valuri masive de imigranți musulmani luând cu asalt Uniunea Europeană, în căutarea bunăstării occidentale.

 

Islam, islamism, terorismul cu justificare religioasă

 

Există o netă distincție între Islam ca religie, islamism ca interpretare bigot politizată a Coranului și, în fine, terorism, ca formă de violență politică, deghizată în haină religioasă. Imediat după 11 septembrie 2001, Institutul pentru Studiul Lumii Arabe de la Paris solicita tuturor cancelariilor occidentale, dispuse să susțină eforturile Statelor Unite de a declanșa o campanie internațională împotriva terorismului, să încerce să discearnă între aceste trei stadii ale evoluției de la sentimentul religios natural la forme de patologie politică.

Dacă anumite grupări fundamentaliste își caută legitimitatea și justificarea acțiunilor lor violente prin recursul la concepte preluate din teologia islamică, acest fapt nu ar trebui să ne împingă la a confunda în mod abuziv religia islamică cu islamismul sau terorismul.

Islamismul, cunoscut și sub numele de fundamentalism islamic, reprezintă o formă de utopie politico-religioasă. Islamismul este reformularea în termeni ideologici moderni a principiilor de bază ale unei religii tradiționale (Islamul) care are origini comune cu iudaismul și creștinismul. Islamismul este alternativa ideologică oferită de lumea arabo-musulmană la invazia doctrinelor moderne ale Occidentului: comunismul, socialismul, liberalismul capitalismul etc.

Islamismul este sinonim cu Islamul politizat. Islamismul se structurează pe considerații de teologie politică, derivate din religia islamică tradițională, dar pe care fundamentaliștii le oferă ca soluții radicale la crizele sociale ridicate de modernitate. Totul, de la problema guvernării, la echilibrul mecanismelor sociale, trecând prin dezbaterea de tip politic sau economic, este interpretat printr-o sofisticată logică internă a versetelor Coranului. Daniel Pipes (în Is Islamism a Threat? A Debate) aprecia: "Islamismul este răspunsul unor popoare moderne la problemele ridicate de modernitate și de ideologiile modernității".

Schimbarea și reformele politice sunt privite ca o necesitate de islamiști. Uneori aceste schimbări sunt văzute ca adevărate revoluții politice și sociale. Dar, deși pretind că se reîntorc la puritatea unor principii teologice, pentru a feri lumea musulmană de păcatele modernității, fundamentaliștii cad ei înșiși în capcana gândirii moderne. Ei interpretează islamul ca religie ca pe o ideologie, o ideologizează. Astfel, Islamul devine un simplu pretext pentru manifestări radicale urmărind răsturnarea ordinii sociale și politice. Același gest a fost făcut de primii gânditori comuniști care au încercat la vremea lor să-și deghizeze elanul politic în haine conceptuale și viziuni împrumutate din limbajul misionar al creștinilor antici.

 

Noua ideologie totalitară a islamismului

 

Mulți ar putea crede că avem de-a face doar cu un regretabil derapaj dinspre preceptele nobile ale unei religii tradiționale către o interpretar e subiectivă și belicoasă, și că responsabilă de un asemenea derapaj ar fi doar o minoritate de spirite radicale din interiorul religiei islamice. Distincțiile de rigoare între Islam, islamism, terorism religios tind să fie puse în umbră de un val de studii din domeniul politologiei și filosofiei religiei care accentuează faptul că religia islamică însăși conține în sine germenii violenței politice. Cu alte cuvinte, între mesajul coranic ca atare și noua ideologie totalitară a islamismului, exprimată prin intoleranță civilă și, mai apoi, prin acte teroriste,nu există o diferență de atitudine, ci o complicitate originară. ("Islamul ca atare nu este o religie moderată: este suficient să citești Coranul, plin de amenințări și de blesteme la adresa non-musulmanilor pentru a te convinge..." - Ibn Warraq).

Geopoliticianul Alexandre del Valle vorbea chiar de "natura totalitară a ortodoxiei islamice, model de inspirație pentru toți «islamikaze»"). Suntem de acord, cel puțin în acest sens, cu Daniel Pipes care sublinia foarte bine faptul că obsesia obținerii puterii la nivel global prin forța armelor emană din structura însăși a Islamului: "Islamul este, mai mult decât alte religii majore de pe mapamond, profund politic, în sensul că își împinge credincioșii spre cucerirea puterii, iar, o dată ce musulmanii au obținut puterea, aceștia simt un imbold puternic să aplice peste tot cu strictețe codul de legi ale Islamului, adică Sharia. Astfel, religia islamică conține elemente care pot justifica foarte ușor cucerirea cu forța, teocrația și intoleranța".

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 25

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: