Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Centura portocalie din jurul Rusiei

Laurențiu CONSTANTINIU

La 25 aprilie 2005, reprezentantul special al Secretarului General al NATO, Robert Simmons, aflat la Tbilisi, anunța că în luna mai a acestui an Gruzia poate primi invitația de a se alătura Alianței Nord-Atlantice. O invitație asemănătoare fusese lansată și Ucrainei cu o săptămână înainte. Dacă ar fi să continuăm logica liderilor organizației militareurmătoarea la rând ar trebui să fie Moldova care, asemeni celorlalți colegi ai săi din GUUAM, a făcut din integrarea în structurile europene și euro-atlantice una din prioritățile sale de bază.



Un alt obiectiv principal de politică externă al acestor state îl reprezintă lichidarea prezenței militare ruse de pe teritoriile lor. În acest sens, tot la 25 aprilie 2005, ministrul de Externe al Federației Ruse, Serghei Lavrov, a făcut un anunț de senzație: procesul de retragere a bazelor militare sovietice din Gruzia va începe chiar din acest an. În locul lăsat liber de trupele ruse, autoritățile de la Tbilisi intenționează să invite efective ale forțelor reunite ale SUA și UE. În fine, pentru ca tabloul să fie complet, tot la 25 aprilie, la scurt timp după anunțul făcut de Serghei Lavrov, liderii GUUAM au anunțat crearea unei zone de securitate, împreună cu UE și NATO.

În acest fel, Occidentul a reușit să creeze deja o "centură protocalie" în jurul Rusiei: statele baltice sunt deja membre ale NATO și UE, iar actualii parteneri ai Rusiei din CSI (pentru câtă timp oare?) se străduiesc să dobândească același statut.

Potrivit sondajelor de opinie, în Ucraina, majoritatea populației nu este foarte încântată de inițiativele noilor lideri privind integrarea în UE și NATO, deși ei se raportează pozitiv la ideea de integrare. Președintele ucrainean, V. Iușcenko, nu consideră această realitate un obstacol de netrecut. Dimpotrivă, el crede că, în timp și cu ajutorul unei campanii de propagandă foarte bine direcționată, stereotipurile sovietice ale ucrainenilor vor fi dărâmate.

Din acest motiv, Kievul a început deja intensificarea dialogului cu oficialitățile de la Bruxelles, fapt care reprezintă un prim pas făcut pe lungul drum al aderării. Potrivit secretarului general al NATO, Jan de Hoop Scheffer, Ucraina "s-a așezat la volanul automobilului, iar NATO îi va asigura asistența tehnică". Aceleași perspective se deschid și pentru oficialii de la Tbilisi, Gruzia oferind deja spațiul său aerian pentru tranzitul avioanelor Organizației Nord-Atlantice.

Moldovei, deocamdată, nimeni nu îi promite nimic și aceasta, mai degrabă, ca urmare a faptului că, potrivit Constituției moldovenești, Republica Moldova este un stat neutru, iar pentru accederea în NATO trebuie, mai întâi, schimbată legea fundamentală. Autoritățile moldovenești încearcă să strângă legăturile cu UE, deși există un obstacol numit Rusia, a cărei militari se află încă în Transnistria, iar atât timp cât ei vor fi acolo, nu credem că autoritățile de la Chișinău vor întreprinde demersuri în această direcție. Mai ales că, principalul argument al Chișinăului pe marginea problemei transnistrene îl reprezintă statutul său de neutralitate. Cu toate acestea, Chișinăul a permis staționarea de trupe străine pe teritoriul său, e adevărat, misiunea acestora fiind doar de menținere a păcii.

Pași în direcția reîntregirii țării face și Gruzia deși, pentru atingerea acestui obiectiv, președintele Șaakașvili trebuie să negocieze cu liderii Abhaziei și Osetiei de Sud care, deocamdată, ascultă de sfaturile Moscovei. Schimbarea rușilor cu americani sau europeni ar reprezenta o victorie importantă pe frontul intern pentru autoritățile de la Tbilisi iar ele se află foarte aproape de ea ca urmare a anunțului făcut de Serghei Lavrov. După vizita președintelui american la Tbilisi, vizită care urmează să aibă loc pe 10 mai, va fi doar o problemă de timp. Această vizită va clarifica și problema flotei de la Sevastopol, o temă de discuție actuală atât pentru SUA, cât și pentru NATO deoarece o țară care năzuiește se devină membră a Alianței Nord-Atlantice nu poate avea pe teritoriul său baze militare străine, cu atât mai mult ruse.

Tot pe 25 aprilie, la Moscova, a avut loc întâlnirea dintre miniștrii Apărării ai Ucrainei și Federației Ruse, Anatolii Grițenko și Serghei Ivanov. Cei doi oficiali au discutat problema staționării flotei ruse în Crimeea. Cu două săptămâni în urmă, în timp ce se afla în vizită la Washington, ministrul ucrainean a declarat că-și dorește să-l privească în ochi pe omologul său rus pentru a putea înțelege cum vor evolua relațiile bilaterale militare dintre cele două țări. În ajunul plecării spre Moscova, Grițenko a declarat - în pofida dorinței Ucrainei de a accede în NATO - că în cursul întâlnirii nu va fi abordată problema revizuirii acordului ruso-ucrainean privind staționarea în Crimeea a flotei ruse de la Marea Neagră. În interpretarea ministrului de Externe ucrainean, Boris Tarasiuk, declarația ministrului Apărării ar putea fi tradusă astfel: Ucraina nu intenționează, până în 2017, să oblige autoritățile ruse să-și retragă flota, însă nici nu dorește prelungirea acordului după această dată.

Nimeni nu se îndoiește de faptul că în țările mai sus-amintite, ca și în Azerbaidjan și - de ce nu? - în Kirghizia, mai devreme sau mai târziu vor fi instalate baze americane. Despre faptul că toate aceste state intră în sfera de interese ale SUA, Departamentul de Stat a amintit nu o dată. Cu ce rămâne Rusia? Dacă toate aceste scenarii vor deveni realitate, atunci Rusia va fi prezentă cu trupe doar în Armenia (acolo este dislocată Baza marină 102), Kirghizia (baza aeriană de la Kant), Kazahstan (cosmodromul de la Baikonur) și, evident, Belarus.

În ceea ce o privește pe ultima dintre țările amintite, ea a constituit unul din subiectele discuțiilor avute de către secretarul de Stat, Condoleezza Rice, cu oficialii ruși, în timpul vizitei întreprinsă de aceasta în capitala rusă, la 20 aprilie 2005. Dealtfel, Belarus reprezintă ultimul stat de la granița vestică a Federației Ruse, imun încă, la sindromul portocaliu. Dacă "virusul portocaliu" ar contamina societatea belarusă iar A. Lukanșenko ar fi înlocuit cu o persoană cu vederi pro-occidentale, atunci visul lui Z. Brzezinski, privind instituirea unui "cordon sanitar" în jurul Rusiei, ar deveni realitate.

Prima vizită a Condoleezzei Rice la Moscova în calitate de secretar de Stat a debutat într-o atmosferă nu tocmai plăcută deoarece înaltul oficial american nu a putut, timp de câteva ore, să se cazeze la hotelul unde urma să locuiască din cauza unor telefoane anonime, care anunțauun atentat.

Punctul culminant al vizitei l-a reprezentat, de departe, nu atât întâlnirea cu președintele Putin ci, mai ales, critica făcută acestuia de către secretarul de Stat, la bordul avionului, aflat în zbor spre Moscova. Discutând cu jurnaliștii, Condoleezza Rice l-a învinuit pe Vladimir Putin că se află la originea procesului de centralizare a puterii în detrimentul diminuării rolului puterii legislative (Duma de Stat) și a puterii judecătorești, fapt care neliniștește Washingtonul. Nu a fost uitată nici noua lege, privind alegerea guvernatorilor, adoptată de Duma de Stat la propunerea președintelui Putin. În fine, spre uimirea jurnaliștilor, secretarul de Stat și-a exprimat speranța că Vladimir Putin va demisiona după 2008 și nu va încerca să mai candideze pentru un al treilea mandat: "Dacă vor fi aduse amendamente Constituției (prin care să se i se permită lui Vladimir Putin să mai candideze a treia oară - L.C.), evenimentele nu vor avea o evoluție pozitivă. Eu cred că acest lucru nu se va întâmpla. În general, noi l-am crezut pe Putin pe cuvânt". Este pentru prima dată când un oficial american face declarații atât de îndrăznețe la adresa președintelui Federației Ruse.

Pe agenda convorbirilor bilaterale s-a aflat și democratizarea CSI, subiect ce s-a dovedit a fi nu tocmai plăcut pentru președintele rus. Mai ales că, cu câteva ore înaintea întâlnirii, secretarul de Stat american acordase un interviu postului de radio moscovit "Ecoul Moscovei", în care declarase că "popoarele Gruziei, Ucrainei și Kirghistanului fac pași spre libertate" și că, pe fondul acestui val de democrație, "poporul belarus merită ceva mai bun" în măsura în care "ultima dictatură din Europa - așa cum este guvernul condus de Lukașenko în Belarus - nu este nimănui de folos".

La întâlnirea din capitala Lituaniei, au luat parte și Javier Solana și ministrul de Externe lituanian, Anastas Valionis, ceea ce arată că "problema belorusă" preocupă, în egală măsură, atât Uniunea Europeană, cât și Statele Unite. După întâlnire, Secretarul de Stat american a declarat: "Am discutat cu reprezentanții opoziției belaruse despre ceea ce putem noi să facem pentru a uni mișcările cetățenești, care se străduiesc să instaureze democrația în Belarus. Oamenii de la fața locului știu mult mai bine care sunt metodele necesare pentru schimbarea situației, însă noi putem ridica această problemă la întâlnirile internaționale, unde să insistăm pentru îndeplinirea anumitor standarde, care să fie în folosul dezvoltării unei societăți civile și a unei prese libere. Oamenii trebuie să fie încrezători în faptul că lumea este la curent cu lupta lor pentru principiile democratice, iar conducerea Belarusului trebuie să știe că se află sub supravegherea comunității internaționale".

Potrivit unor surse din anturajul liderilor opoziției belaruse, SUA au planificat pentru anul viitor declanșarea revoluției, în momentul în care în Belarus vor loc alegeri prezidențiale. Vor reuși strategii americanii să pună la cale un scenariu identic celui ucrainean? Singurul obstacol demn de luat în seamă este Rusia, a cărei uniune cu Belarus este mult mai consolidată decât cu oricare dintre ceilalți parteneri din cadrul CSI. De aceea, nu credem că Kremlinul se va resemna atât de ușor și cu pierderea ultimului aliat. Până atunci, realitatea existentă arată că în jurul Rusiei a început deja crearea unei zone tampon. Dacă Moscova nu va reuși să echibreze această disproporție existentă acum în relația sa cu statele vecine, atunci această zonă de protecție se va transforma într-o "centură protocalie" sau, altfel spus, într-un cordon sanitar, care va izola Rusia.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 25

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: