Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Summitul GUUAM

Dragoº TÃBÃRAN

Summitul GUUAM de la Chișinău nu a fost, în sine, un eveniment spectaculos dar a fost, în mod clar, unul dintre acele momente ale istoriei care își găsesc explicații și înțelegeri după ani și ani. Practic, o organizație modestă până acum, GUUAM a încercat la Chișinău să se relanseze în marea politică. Parțial a reușit.



Președinții Republicii Moldova, Ucrainei, Azerbaidjanului și Georgiei - președintele Uzbekistanului a lipsit - au decis crearea unor mecanisme de funcționare a organizației și au lansat două propuneri cu bătaie mai lungă în plan strategic. Celor patru li s-au alăturat președinții României și Lituaniei și reprezentanții OSCE și ai Statelor Unite. În ultimul moment și-au anulat participarea președinții Poloniei și Bulgariei. Remarcabilă a fost și participarea presei. Numeroși ziariști din statele participante, dar și din Rusia au urmărit lucrările summitului, iar mulți comentatori au lansat diverse scenarii și ipoteze. Presa de limbă rusă, fie ea din Federație sau din Republica Moldova, a considerat summitul un eveniment minor, a insistat pe lipsa de substanță a organizației GUUAM și mai ales pe lipsa de perspectivă. Unii chiar au încercat să vadă disensiuni de abordare a problemei Transnistriei, de exemplu, între România și Ucraina. Toți au fost însă vehemenți în a considera GUUAM ca o alianță împotriva Rusiei, creată și sponsorizată de Statele Unite, o alternativă la Spațiul Economic Unic pe care încearcă să-l construiască președintele Vladimir Putin, un fel de CAER al fostelor republici sovietice.

 

Proiectul ucrainean

 

Evenimentul cel mai așteptat a fost, fără îndoială, proiectul ucrainean de soluționare a crizei transnistrene. Chișinăul spera ca Viktor Iușcenko să "îmbrățișeze" abordarea președintelui Voronin, altfel spus mai întâi alungarea grupului Smirnov de la puterea asumată samavolnic la Tiraspol și reinstituirea controlului Chișinăului asupra Transnistriei și abia apoi reglementarea politică a statutului provinciei separatiste. Planul Kozac, care reflecta poziția Kremlinului, propunea definirea statutului politic al Transnistriei înainte de orice soluționare a crizei, practic federalizarea Republicii Moldova. Voronin a respins în decembrie 2003 planul Kozac, chiar când avionul președintelui Putin se pregătea să aterizeze la Chișinău. Ruptura dintre Voronin și Putin a fost totală, iar Kremlinul a încercat să obțină în alegerile parlamentare de anul acesta din Republica Moldova înfrângerea lui Voronin. Kremlinul a pierdut însă, iar rezultatul scrutinului parlamentar din 2005 este comparabil, din acest punct de vedere, cu revoluția portocalie de la Kiev. La Chișinău a fost o revoluție roz, dar a dus la slăbirea influenței

 

Rusiei în zonă.

 

Chiar înainte de summitul GUUAM de la Chișinău s-au scurs în presa din Republica Moldova informații privind proiectul ucrainean. Surpriză! Kievul se pregătea să reia poziția Kremlinului. Președintele Voronin i-a atras atenția președintelui Iușcenko să nu reia planul Kozac și mai ales să nu folosească sintagma "federalizare". Așa se face că, la Chișinău, Iușcenko a înaintat un proiect în șapte puncte care prevede și organizarea de alegeri "libere" în Transnistria. Proiectul Iușcenko nu spune clar dacă alegerile libere ar urma să fie organizate în Transnistria de către autoritățile locale sau de guvernul legitim de la Chișinău după reglementarea crizei. Președintele României, Traian Băsescu, a declarat răspicat la Chișinău că nu pot fi organizate alegeri într-o entitate nerecunoscută de nimeni.

Practic, dacă Ucraina nu închide frontiera cu regiunea separatistă și dacă mai acceptă exporturile din Transnistria pe baza documentelor vamale emise de la Tiraspol, Chișinăul nu poate exercita presiuni asupra separatiștilor de la Tiraspol. Invers, dacă executivul de la Moscova acceptă rezoluția Dumei de Stat, legislativul rus, privind instituirea de sancțiuni economice și politice la adresa Republicii Moldova, Chișinăul va avea și mai puține mijloace de a reglementa situația din Transnistria, practic un sfert din teritoriul Republicii Moldova.

 

Transnistria

 

Transnistria, provincie separatistă a Republicii Moldova, a fost izolată de restul țării de un regim autoproclamat, criminal și mafiot, susținut de Moscova. Guvernul de la Chișinău nu-și poate exercita în acest moment suveranitatea asupra Transnistriei din mai multe motive. Primul, poate cel mai important, este susținerea regimului de la Tiraspol de către Federația Rusă. Moscova nu și-a onorat angajamentele luate la summitul OSCE de la Istanbul, din 1999, de a-și retrage trupele și armamentul din Transnistria. La Colbasna, de exemplu, se află unul dintre cele mai mari depozite de armament convențional din Europa. Parte din aceste arme au ajuns în mâinile cecenilor, dar și în alte zone de conflict - Afganistan, Irak, Africa.

Un al doilea motiv foarte important este că la Tiraspol puterea este deținută de grupări și structuri de tip mafiot care gestionează tot, de la afacerile normale la traficul de arme, droguri, persoane, substanțe interzise. Un al treilea motiv ar fi că structura etnică din Transnistria este dominată de ruși și ucraineni. Mare parte din aceștia sunt veterani din Armata Roșie sau din serviciile de informații ale fostei Uniuni Sovietice stabiliți în Republica Moldova. Oricum, există legături puternice între structurile de forță din Transnistria și structurile informative rusești. Transnistria face parte dintr-o serie de avanposturi strategice ale Uniunii Sovietice amplasate   de-a lungul unui arc de cerc care se întinde de la Marea Baltică la Marea Caspică, de la Kaliningrad la Baku, trecând prin Transnistria, Georgia, Azerbaidjan. Aceste avanposturi cuprindeau baze militare, depozite de armament, unități militare, instalații, toate pregătite pentru înfruntarea decisivă cu Occidentul. După retragerea Armatei Roșii din Europa de Est și după disoluția Uniunii Sovietice, în 1991, complexul militaro-industrial rusesc a păstrat controlul asupra bazelor de pe acest arc de cerc strategic care delimita practic sfera de influență a Moscovei de sfera de influență a Occidentului.

 

Proiecte de extindere

 

Al doilea obiectiv al summitului, petrecut cumva fără o atenție sporită din partea presei sau a comentatorilor, a fost propunerea președintelui Georgiei, Mihail Saakașvili, de a se extinde cadrul reuniunii GUUAM prin includerea unor țări care nu fac parte din Comunitatea Statelor Independente. Dacă această invitație va avea urmări, în proximitatea Mării Negre se va construi o organizație regională interesantă care va fi o alternativă la CSI sau la spațiul economic unic imaginat de Kremlin. Este posibil chiar ca summitul de la Chișinău să însemne decesul CSI. Dacă Saakașvili a vorbit despre extinderea GUUAM, Iușcenko a propus crearea unui cadru de cooperare economică și asigurarea securității energetice a statelor membre. Președintele Băsescu a declarat că România, ca țară- NATO și în scurtă vreme membră a Uniunii Europene, este interesată să participe la elaborarea unei strategii de securitate în zona Mării Negre. Noul GUUAM va fi patronat de Statele Unite și va avea printre obiectivele sale și asigurarea securității coridoarelor de transport ale petrolului caspic.

Aici este și cheia evenimentelor. Statele Unite sunt interesate de amplificarea exporturilor de petrol din zona Mării Caspice, iar creșterea cantității de petrol care ajunge în Occident are nevoie de noi conducte care vor traversa noile democrații din jurul Mării Negre. Pentru asigurarea securității regionale este necesară și rezolvarea conflictelor înghețate din perioada imediat următoare destrămării Uniunii Sovietice și rezolvarea focarelor de insecuritate și instabilitate gen Transnistria, Abkhazia, Osetia de Sud, Nagorno-Karabah. Dacă Washingtonul a făcut deja câteva mutări pe tabla de șah geopolitică regională e interesant de văzut care va fi replica Rusiei.(D. T.)

Publicat în : Politica externa  de la numărul 25

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: