Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Interesele SUA în Iran

Michael COHEN

Administrația Bush este interesată, la acest moment, de o shimbare a regimului politic de la Teheran. La fel ca în cazul Irakului, se va folosi o justificare care nu va include, în nici un caz, interesele energetice ale Statelor Unite în zonă. Cu toate acestea, eșecul în a demonstra prezența armelor de distrugere în masă în Irak face puțin credibil acest argument pentru Iran.



Este adevărat, petrolul nu este singurulmotiv pentru aparenta hotărâre a administrației Bush de a distruge capacitățile militare ale Iranului. Desigur, există la Washington o serie de specialiști în domeniul securității naționale care sunt realmente îngrijorați de programul nuclear iranian, la fel cum au existat specialiști care s-au temut de capacitățile militare ale Irakului. Însă nu există războaie determinate de un motiv unic, iar în cazul conflictului din Irak a fost limpede că au existat mai multe cauze, inclusiv petrolul. La fel, într-o posibilă decizie de invadare a Iranului, vor fi luați în considerare mai mulți factori printre care, din nou, și petrolul.

Unul din considerentele suplimentare pentru a explica interesul american în Iran îl constituie poziția strategică a acestuia. Iranul ocupă o poziție strategică în nordul Golfului Persic, o poziție de pe care poate amenința câmpurile petrolifere ale Arabiei Saudite, Kuveitului, Irakului și Emiratelor Arabe Unite, care, la un loc, dețin mai mult de jumătate din rezervele mondiale de petrol.De asemenea, este așezat de-a lungul strâmtorii Ormuz, cea mai apropiată cale de transport naval, prin care trece 40% din exportul mondial de petrol. În plus, Iranul devine principalul furnizor de petrol și gaze naturale pentru China, India și Japonia, ceea ce oferă Teheranului un atu suplimentar în politica internațională. Desigur, în decizia de ataca Iranul, administrația de la Washington va lua în calcul și aceste argumente, pe lângă potențialul de export al petrolului în Statele Unite.

 

Potențialul energetic al Iranului

 

Acesta dispune de cel de-al doilea zăcământ de petrol neexploatat din lume, de aproximativ 125,8 miliarde barili, urmat de Irak, cu resurse estimate la 115 miliarde barili, depășit doar de Arabia Saudită cu aproximativ 260 miliarde barili, fiind urmat de Irak cu zăcăminte estimate la 115 miliarde barili. Cu atât petrol, aproximativ o zecime din totalul estimat la nivel global - Iranul va juca în mod cert un rol-cheie în ecuația energetică la nivel global, indiferent ce se va întâmpla.

Oricum, în cazul Iranului, nu contează doar cantitatea, ci, în egală măsură viitoarele capacități de producție. Deși Arabia Saudită deține cele mai mari rezerve, producția acesteia este aproape de maximul ratei de sustenabilitate (aproximativ 10 milioane de barili pe zi), ceea ce înseamnă că, în următorii 20 de ani, pe măsură ce va crește cererea giganților precum Statele Unite, China, India, nu va putea să crească semnificativ capacitatea de producție.Pe de altă parte, Iranul are un potențial de creștere semnificativ: dacă la acest moment produce 4 milioane de barili pe zi, poate să-și crească producția cu aproximativ 3 milioane de barili. Sunt foarte puține state cu un asemenea potențial, ceea ce face ca importanța Iranului ca producător, deja mare, să crească și mai mult în viitor.

Iar petrolul nu este singura resursă semnificativă. Deține al doilea zăcământ de gaze naturale la nivel global, după Rusia, resursă exploatată în proporție foarte mică. Iar acesta este cu atât mai important cu cât cererea pentru gaze naturale crește mai repede decât pentru orice altă sursă de energie, inclusiv petrol.

În Iran, SUA pierd teren în fața competitorilor de pe piața energiei

Desigur, firmele americane din domeniul energetic sunt foarte interesate de exploatarea acestor resurse, însă sunt împiedicate de Ordinul nr. 12959 semnat în 1995 de Bill Clinton și reînnoit de președintele Bush în martie 2004. Prin Actul de Sancțiune Iran-Libia din 1996, Statele Unite au încercat, de asemenea, să limiteze accesul firmelor străine în Iran. Cu toate acestea, marile companii au forțat accesul la rezervele Iranului, China fiind unul dintre cei mai interesați viitori consumatori. În acest moment, conform Departamentului American al Energiei, Iranul furnizează 14% din importul de petrol al Chinei, procent aflat în creștere, iar în octombrie 2004 Iranul a semnat un contract pe 25 de ani, în valoare de 100 de miliarde USD cu firma Sinopee, una din cele mai mari firme chinezești din domeniul energetic, pentru exploatarea celui mai mare zăcământ de gaze naturale din Iran. Dacă înțelegerea va fi dusă la bun sfârșit, va reprezenta una dintre cele mai mari investiții ale Chinei în străinătate și va crea o puternică legătură între cele două țări.

India este de asemenea interesată de petrolul și gazul din Iran. În ianuarie 2005, India a semnat un contract de aproximativ 50 de miliarde USD pentru achiziția de gaze naturale, contract care implică statul indian în dezvoltarea exploatărilor de gaz. Mai mult, oficiali indieni și pakistanezi discută construcția unei conducte de gaz din Iran în India, via Pakistan - un pas extraordinar pentru doi vechi inamici. Cu toate că acest proiect anunță reconcilierea celor două puteri nucleare, secretarul de stat Condoleezza Rice și-a exprimat dezacordul pentru acest proiect în cursul vizitei de la New Dehli - dovadă clară a faptului că administrația americană nu este dispusă să accepte nici un proiect din care Iranul să aibă de câștigat.

Japonia a stabilit și ea legături în domeniul energetic cu Teheranul, spre nemulțumirea evidentă a Washingtonului. La începutul anului 2003, un consorțiu de trei firme japoneze a achiziționat 20% din proiectul de dezvoltare a câmpurilor petrolifere de la Soroush-Nowruz, iar un an mai târziu s-a încheiat un contract cu firma japoneză JGC în valoare de 1,29 miliarde dolari, pentru recuperarea gazelor naturale dinSoroush-Nowruz și alte câpuri off-shore ale Iranului.

 

"Schimbarea de regim" ca unică soluție

 

Așadar, în analiza rolului Iranului pe piața mondială a energiei, administrația Bush are două obiective strategice: dorința de a deschide câmpurile petrolifere și rezervele de gaze naturale ale Iranului pentru firmele americane și preocuparea de a limita legăturile competitorilor Statelor Unite pe piața energiei cu Iranul.

Primul obiectiv nu poate fi atins atâta vreme cât Iranul este controlat de mullahii antiamericani și aceștia refuză să-și abandoneze proiectele de îmbogățire a uraniului în vederea creării armei nucleare. În același timp, interdicția aplicată firmelor din Statele Unite de a colabora cu Iranul în domeniul energetic nu îi lasă acestuia altă alternativă decât colaborarea cu rivalii SUA în domeniul energetic. În aceste condiții, din punctul de vedere al administrației Bush, singura posibilitate de a rezolva această dilemă este de a genera "schimbarea de regim" în Iran și înlocuirea actualilor guvernanți cu politicieni dispuși să sprijine interesele strategice americane.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 25

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: