Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Mic îndreptar de integrare europeană III

George ANGLIȚOIU



Codecizia - decizie comună a Consiliului de Miniștri și a Parlamentului European. Instituită prin Tratatul de la Maastricht din 1992, codecizia a fost gândită pentru a crește responsabilitatea democratică a procesului decizional în UE. Procedura în cauză permite Parlamentului European să exprime un drept de veto asupra proiectelor legislative asupra cărora nu a ajuns la un acord cu Consiliul de Miniștri. Descrierea acestui mecanism este utilă pentru a ilustra stufoasa dinamică politică comunitară.

Astfel, Comisia formulează o propunere legislativă "Parlamentul acționând cu majoritate absolută trimite opinia sa Consiliului" dacă Parlamentul nu formulează amendamente, Consiliul decide prin vot cu majoritate calificată, dacă Parlamentul respinge propunerea, aceasta nu devine lege, dacă Parlamentul formulează amendamente, Consiliul și Comisia trebuie să le ia în considerare, în cazul în care Comisia le acceptă, Consiliul poate să o facă la rândul său prin majoritate calificată, în cazul în care Comisia le respinge Consiliul va trebuie să atingă unanimitatea dacă dorește să aprobe propunerea, în cazul în care Consiliul nu acceptă amendamentele, se reunește comitetul de conciliere (compus dintr-un număr egal de reprezentanți ai Consiliului și Parlamentului), cu participarea Comisiei, în cazul în care comitetul de conciliere nu aprobă textul, propunerea cade, în cazul în care comitetul de conciliere este de acord, Consiliul (prin majoritate calificată) și Parlamentul trebuie să voteze pentru, altfel propunerea cade. Codecizia s-a aplicat inițial unui nu-măr limitat de politici comunitare (de ex. piața unică, educația, mediul, sănătatea, protecția consumatorilor), dar o dată cu Tratatul de la Amsterdam (1997), această procedură devine forma principală de cooperare legislativă între Consiliu și Parlament; acum, codecizia se aplică multor arii, mai puțin Uniunii Economice și Monetare (UEM), care este sub incidența procedurii cooperării.

 

Cooperarea - introdusă prin Actul Unic European (1986), această procedură dă dreptul Parlamentului European să fie consultat de două ori înainte ca o propunere legislativă să fie aprobată, mai întâi la momentul elaborării proiectului de lege, iar apoi după ce Consiliul a luat în considerare opinia legislativului comunitar și a formulat o poziție comună. Dacă Parlamentul respinge propunerea revizuită, Consiliul trebuie să atingă consensul pentru a o adopta; dacă Parlamentul adoptă un amendament, Comisia trebuie să se implice și unanimitatea nu mai este necesară decât în cazul în care Consiliul acceptă varianta acesteia. Limitarea utilizării cooperării la aria UEM, în favoarea codeciziei, marchează rolul crescut al Parlamentului European în procesul decizional comunitar, prin utilizarea dreptului de veto.

Cooperarea intensificată - expresie a principiului flexibilității, instituit prin Tratatul de la Amsterdam (titlul VII), constând în faptul că un grup de state poate, în ultimă instanță, să folosească instituțiile Uniunii pentru a dezvolta relații și mai apropiate într-o nouă arie politică, fără implicarea restului de țări-membre. Nu se va aduce însă atingere în acest fel acquis-ului comunitar, atât din punct de vedere al aplicabilității, cât și al evoluției sale. Scopul principal este mai degrabă de a permite unui anume grup de țări-membre să urmărească politici integraționiste într-un ritm mai accelerat decât al celorlalte. Un exemplu pozitiv al acestei "Europe cu mai multe viteze" este introducerea Acordului Schengen ca un protocol la Tratatul de la Amsterdam, la care participă toate statele comunitare, cu excepția Marii Britanii și a Irlandei.(G.A.)

Publicat în : Politica externa  de la numărul 25

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: