Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Cinismul puterii...

Cadran Politic



Motto: "Cine salvează o singură făptură omenească salvează întreaga lume"

Talmud, Sanhedrin 4,5

 

Avem o cultură politică și o mentalitate profund paternalistă, în ciuda pretențiilor de stat democratic. Imaginea tătucului care are grijă de toți și de care președintele Băsescu nu a ezitat să facă uz în timpul campaniei electorale - spunând că pentru el fiecare cetățean român este important, ne este mult mai apropiată decât cea a președintelui administrator al societăților democratice. Acum, Traian Băsescu trebuie să demonstreze că este ceea ce a vrut să ne lase să credem despre el. Că poate și mai ales că vrea să aibă grijă de fiecare cetățean român. Salvarea celor trei jurnaliști de către Traian Băsescu este impusă chiar de promisiunile care i-au determinat pe români să îl aleagă președinte.

În timpul comunismului, pentru puterea de atunci, cetățeanul nu reprezenta decât o cifră într-o statistică. Această viziune cinică asupra propriilor cetățeni a continuat și în perioada post-decembristă, românii resimțind asta în viața de zi cu zi, chiar dacă în discursul politic se folosea o retorică aparent democratică. Unii guvernanți, mai puțini obișnuiți cu minciuna, au recunoscut că preferă să lase să moară de foame, acum, cinci mii de oameni decât să moară, mai târziu, 22 de milioane. Modul în care autoritățile bâjbâie în luarea uneidecizii pentru a salva viețile celor trei jurnaliști continuă, din păcate, aceste "profunde tradiții istorice".

Argumentul cinic, foarte vehiculat în opinia publică, conform căruia nu trebuie să renunțăm la un angajament internațional de dragul unor ziariști care și-au asumat personal un gest riscant, nu poate fi valid. El poate fi acceptat doar de către politicieni lipsiți de morală și de orice brumă de umanism, pentru care dorința de a fi în grațiile unei mari puteri este mai mare decât aceea de a-și salva conaționalii. Pentru că, într-o paralelă destul de simplistă, un părinte nu își poate lăsa copilul să moară, doar pentru că acesta a fost suficient de imatur să se urce pe bloc încercând să sară de acolo.

Este la fel de cinică încurajarea premierului Tăriceanu care, din poziția sa de prim-ministru ne îndeamnă să "fim puternici" atunci când și-ar putea folosi, măcar puterea de președinte al unui partid aflat la guvernare, pentru a determina retragerea trupelor din Irak și salvarea vieților celor trei.

Nu am văzut cum se lucrează în celebra celulă de criză, însă imaginile cu Sorin Mișcoci și Mohamed Mounaf îmbrăcați în portocaliul prevestitor de moarte, în contextul unei tăceri apăsătoare din partea autorităților, ne fac să ne întrebăm dacă liderii politici de la București au realizat ce înseamnă responsabilitatea funcției pe care o ocupă. În acest moment, într-un stat democratic și pluralist, Traian Băsescu ar fi prizonierul politicii emoționale pe care a promovat-o în tot timpul campaniei electorale - tipul popular, omul de lângă noi care a cerut votul în campania electorală ar trebui să dea acum socoteală pentru durul președinte care vroia să aplice tactica loviturii preventive și vedea trupele românești ca trupe de ocupație în teatrele de operațiuni din Afganistan și Irak.

Prinși în jocul dezinformării și manipulării, nimeni nu pare să fi avut timp, în luna care a trecut de la răpire până la difuzarea acelor imagini îngrozitoare, să se întrebe de ce Ministerul de Externe și CSAT-ul au adoptat ca strategie națională lovitura preventivă, în contextul în care, la acest moment, ar trebui să fim interesați de integrarea în UE și mai puțin de consolidarea poziției noastre în NATO.

Nu era nevoie de distrugerea destinului a trei oameni, pentru ca în România să fie pusă în discuție oportunitatea prezenței trupelor noastre în Irak. Nu era nevoie ca un președinte ales de două luni să promoveze o strategie de siguranță națională care nu are nimic de a face cu interesul național, doar pentru a-și dovedi recunoștința pentru sprijinul unui conjunctural amic puternic. Nu era nevoie de dezinformarea și manipularea crasă a serviciilor secrete pentru ca românii să-și lase "înțelepții" să lucreze într-o fantasmagorică celulă de criză. Deși trupele românești din Irak se vor întoarce în vara sau toamna acestui an, autoritățile române ezită să facă o declarație în acest sens. O declarație care ar salva viața celor trei ziariști. Dacă președintele Traian Băsescu nu va lua o decizie favorabilă ziariștilor, va rămâne în istorie doar ca unul, dintr-un lung șir de conducători cinici ai acestei țări.

 

Publicat în : Editorial  de la numărul 25

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: