Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Democrația creștină în răsăritul Europei

Mihai-Victor STOIAN

După o lungă perioadă de îngheț datorată în principal rigidității cu care Uniunea Sovietică a înțeles să asigure supremația comunismului în teritoriile aflate sub influența sa, întreaga Europă răsăriteană a început să se transforme, atât în plan socio-economic, cât mai ales politic. Aceste transformări au început cu prilejul Congresului al XXVII-lea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS), din februarie 1986, o dată cu lansarea programului de reforme al lui Mihail Gorbaciov: glasnost (deschidere), perestroika (restructurare) și uskorenie (accelerarea dezvoltării economice). Democratizarea fostelor state-satelit ale URSS și instaurarea pluralismului politic au făcut posibilă reapariția pe scena politică a unor doctrine "occidentale", între acestea numărându-se și democrația creștină.



În Europa de Est, orientarea bisericii ortodoxe spre liturghie și contemplație, precum și subordonarea ei, prin tradiție, puterii politice au făcut ca mișcarea creștin-democrată să aibă o apariție târzie și lipsită de forță. Chiar și așa, aceste începuturi foarte timide au fost întrerupte brusc de instaurarea, la sfârșitul celui de-al II-lea război mondial, a unor regimuri totalitare, care au interzis orice altă formă de activism politic în afara celui comunist. Excepție de la această regulă fac Uniunea Creștin-Democrată din Germania de Est și Partidul Popular Ceh, ai căror conducători au acceptat integrarea propriilor formațiuni politice în cadrul Partidului Comunist. De cele mai multe ori, alternativele la această opțiune erau fie exilul, fie detenția.

În cele cinci decenii de exil forțat, liderii formațiunilor politice interzise au căutat să mențină vie ideea unei alternative politice, fără a avea însă posibilitatea de a influența politica internă a țărilor de origine. Reinstaurarea pluralismului politic și în răsăritul Europei, urmare a proceselor reformatoare declanșate de ultimul președinte sovietic, Mihail Gorbaciov, a oferit condiții favorabile reapariției pe scena politică est-europeană a unor partide democrat-creștine.

Astfel, în majoritatea statelor din regiune au fost întemeiate partide noi, ce s-au revendicat de la democrația creștină. Altele, moderate, s-au reclamat de la această doctrină din dorința de a câștiga recunoaștere internațională și identitate ideologică. Sub pretextul unor relații apropiate cu Biserica, unele partide agrariene s-au declarat și ele creștin-democrate, adaptându-și programul politic în conformitate cu noile lor aspirații.

În BULGARIA, țară ortodoxă fără tradiție democrat-creștină, prestigiul etichetei și nevoia unor parteneri puternici în Uniunea Europeană au creat cadrul favorabil apariției unor formațiuni politice creștin-democrate. Principala formațiune politică ce se revendică de la doctrina democrat-creștină este Uniunea Forțelor Democratice (SDS). Bazele acesteia au fost puse în decembrie 1989, când mai multe partide și organizații civice au hotărât să încheie o coaliție politică anticomunistă, condusă de filosoful (la acea vreme dizident) Jelio Jelev. Prin programul său politic, Uniunea își propune să susțină democrația constituțională, pluralismul politic, societatea civilă și economia de piață, Bulgaria urmând a fi reformată în mai multe etape.

În REPUBLICA MOLDOVA, Partidul Comuniștilor este singura formațiune care a reușit, pe fondul nostalgiilor sovietice și al neîncrederii generalizate în moralitatea politicienilor, să se impună după declararea independenței de stat, în 1991. De partea cealaltă a spectrului politic se situează Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD), care a reușit să se claseze printre primele trei formațiuni politice din țară. Deși este exponentul unei mișcări creștin-democrate autentice, PPCD-ului îi lipsește totuși suportul electoral.

Din punct de vedere organizatoric, acesta succede Mișcării Democratice din Moldova (1988-1989), Frontului Popular din Moldova (1989-1992) și Frontului Popular Creștin Democrat (1992-1999). El promovează valorile democrației, remarcându-se în special ca luptător anticomunist și apărător al românismului. Este membru cu drepturi depline în Internaționala Partidelor Democrat-Creștine și Populare.

Viitorul democrației creștine este pus sub semnul întrebării și în această țară, în principal datorită problemelor economice care au creat în rândul majorității populației sentimentul că înainte de declararea independenței de stat a Moldovei (1991) viața în această republică era mult mai bună.

În UCRAINA, formațiunile ce se revendică de la doctrina democrat-creștină fac parte din Blocul Viktor Iușcenko Ucraina Noastră, o alianță politică ce a reușit ca la alegerile parlamentare din 30 martie 2002 să se claseze pe primul loc în preferința electoratului, cu 23,6% din voturi, iar în iarna anului 2004 să declanșeze "revoluția portocalie" și să preia puterea în urma unor ample demonstrații de stradă.

În componența acestui bloc electoral intră o serie de partide obscure, printre care se numără: Congresul Naționaliștilor Ucraineni, conservator, Partidul Liberal, Partidul Tineretului din Ucraina, Mișcarea Poporului din Ucraina, conservator, Partidul Uniunii Creștin-Populare, creștin-democrat, Partidul Reformelor și Ordinii, de centru, Partidul Republican Creștin, Solidaritatea, populist, Mișcarea Populară Ucraineană și Înainte, Ucraina!

Deși conjunctura îi este pentru moment favorabilă, structura foarte stufoasă a acestei construcții electorale evidențiază faptul că mișcarea democrat-creștină din Ucraina este slabă și fără perspectiva unei fortificări în viitorul apropiat. Cu toate acestea, ea are șansa să joace un rol important în procesul de europenizare a unei țări care, în mod paradoxal, a fost preocupată mai întâi să-și reformeze economia națională și abia după aceea să facă demersuri în vederea integrării europene.

În FEDERAȚIA RUSĂ a existat în jurul anului 1962 o primă tentativă de înființare a unei mișcări politice de inspirație creștină, Uniunea Creștin-Socială, dar ea a fost destrămată imediat de miliție. Inițiatorul său, Igor Ogurțov, ofițer de marină, a fost arestat, condamnat la închisoare și, după ispășirea pedepsei, deportat la muncă forțată.

După 1988, în interiorul Federației Ruse au apărut mai multe formațiuni politice democrat-creștine, având însă la bază grupuri de rugăciune și reflecție apropiate de biserica ortodoxă. Existența acestora a fost efemeră, fiind măcinate de rivalități personale și lipsa susținerii populare. Totodată, oferta politică a democrat-creștinilor ruși s-a dovedit a fi neinspirată, alternativa totală la comunism pe care au oferit-o electoratului fiind respinsă de o populație nostalgică după regimuri autoritare și glorii pierdute.

În ROMÂNIA, prăbușirea regimului comunist în urma manifestațiilor de stradă din decembrie 1989 și execuția sumară a soților Ceaușescu au condus la instaurarea pluralismului politic. Liderul Partidului Național Țărănesc, Ion Rațiu, și cel al Partidului Național Liberal, Radu Câmpeanu, s-au întors din exil, de la Londra și respectiv Paris, pentru a-și reîntemeia partidele, dar au fost întâmpinați cu ostilitate de populație. În plus, temerea că aceștia ar reprezenta interesele fostelor clase dominante și că ar fi urmărit, prin demersul lor politic, recuperarea averilor confiscate de comuniști și reinstaurarea monarhiei a provocat grave tulburări de stradă, soldate cu victime în rândul populației civile.

În prezent, numeroase formațiuni politice se revendică de la doctrina creștin-democrată sau populară, dar fără a se bucura de suport electoral. Această situație a condus la crearea unui curent de opinie favorabil ideii de unificare a tuturor acestor partide sub sigla unei singure formațiuni politice, al cărei prim scop l-ar constitui accederea în Parlament.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 24

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: