Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Capitalismul de stat în socialismul real

Simina RADU-BUCURENCI

Europa Centrală și de Est nu a oferit numai exemplul comunismului pus în practică, ci și interesante teorii, de sorginte marxistă, pentru a critica aceste regimuri. Analiza contemporană de cel mai înalt nivel a regimurilor autointitulate socialiste se bazează pe teorii cum ar fi cea a capitalismului de stat sau a dictaturii asupra nevoilor. Spectrul comunismului nu mai bântuie Europa, ci mediile academice americane și vest-europene.



Ne-am obișnuit să gândim sistemele politice ale secolului XX în termeni foarte distincți, inflexibili și, îndeobște, antitetici: comunism vs. capitalism, democrație vs. totalitarism, stânga vs. dreapta. Ne întrebăm de prea puține ori de unde vin aceste concepte și dacă sensul lor este la fel de evident pentru ceilalți așa cum este pentru noi.

 

Omniprezenta teorie liberală

 

Comunism și comunist sunt cuvinte ce continuă să provoace reacții puternice, pasionale chiar, cu efecte ce au penetrat chiar și lupta politică. Să ne amintim doar vâlva pe care a făcut-o declarația candidatului la președinție Traian Băsescu în ultima dezbatere televizată din decembrie anul trecut, ce a precedat turul doi al alegerilor prezidențiale. Este oare un blestem, se întreba actualul președinte al României, că românii au ajuns, la cincisprezece ani de la Revoluție, să fie nevoiți să aleagă între doi foști comuniști? Puternica conotație negativă asociată atributului comunist este relevantă pentru un întreg curent de evaluare a trecutului Europei Centrale și de Est. Trecerea de la comunism la capitalism, de la totalitarism la democrație este văzută ca o eliberare, ca o ruptură definitivă cu trecutul. Metafora Cortinei de Fier (acolo libertate, aici dictatură) continuă să domine analizele asupra acestei zone, chiar și analizele de actualitate care nu ezită să găsească cauzele înapoierii, disfuncționalității sau inadaptării acestei părți din Europa în "greaua moștenire" a sistemului comunist. Această viziune, asupra lumii în definitiv, este totuși o viziune liberală și, chiar dacă a fost îmbrățișată aproape fără discernământ de partea aceasta a fostei Cortine de Fier, nu trebuie să uităm că este doar unul din modurile de a înțelege istoria secolului XX.

 

Teoria capitalismului de stat

 

Ceea ce a fost propus, în locul acestei concepții, simpliste până la urmă, asupra comunismului este o teorie ce subliniază mai degrabă asemănările decât deosebirile dintre capitalism și comunism. Precizez de la bun început că ceea ce numesc aici comunism este comunismul/ socialismul real, adică experiența ultimilor aproximativ 45 de ani în țările est și central-europene, de la ocuparea lor de către armatele sovietice până în 1989. Acest înțeles al termenului comunism nu are nici o legătură cu ceea de gânditorii de stânga înțeleg prin comunism, dar este totuși cea mai frecventă accepțiune a termenului în țări ca România și vecinele ei.

Această teorie încearcă să acrediteze ideea că socialismului real, actually existing socialism, ca să folosesc un termen consacrat în mediul academic occidental, este de fapt un capitalism de stat. Dacă acceptăm existența și importanța crucială a capitalului în funcționarea societăților occidentale, atunci trebuie să acceptăm și faptul că el nu a dispărut în țările comunismului real, ci a trecut doar din proprietatea privată în proprietate de stat. Relațiile de producție descrise de intelectualii radicali de stânga, exploatarea, generate de existența capitalului, au continuat să existe și în societățile așa-zis comuniste. Să ne amintim doar de situația muncitorilor din fabricile comuniste și de dependența totală a salariatului comunist față de angajator, adică față de stat. Să ne amintim doar că lipsa unui loc de muncă era o crimă acum mai puțin de 20 de ani. Capitalul are tendința de a se concentra și centraliza, au observat analiștii societățile democratice. Experiența socialismului real nu a fost decât o realizare extremă a acestei tendințe: capitalul s-a concentrat în mâinile unui singur proprietar: statul.

Această teorie a fost îmbrățișată cu mult entuziasm de intelectualii de stânga din Europa Occidentală în perioada postbelică. Este, în definitiv, o teorie foarte liniștitoare pentru acei intelectuali lucizi care se vedeau puși în același borcan ideologic cu sistemul politic și economic din spațiul sovietic și din cel ocupat de armatele sovietice. Să dai vina pentru coșmarul din Europa de Est tot pe capitalism, iată o lovitură de maestru a intelectualilor marxiști! Dincolo însă de aceste considerente ce țin de confortul psihic al unora, teoria capitalismului de stat a deschis câteva linii de analiză ce se dovedesc și astăzi interesante. Mai interesante cu siguranță decât veșnica subliniere a încălcării libertăților și drepturilor omului, a căror existență nu era de altfel atât de convingător dovedită nici în țările aflate de partea ,,corectă" a Cortinei de Fier.

 

Teoria dictaturii asupra nevoilor

 

Dizidenții de stânga din țările comunismului real, căci da, au existat și aceștia, au încercat să conteste teoria capitalismului de stat accentuând incoerența acestei teorii în punctul în care se dovedea că, în ciuda existenței capitalului în țările socialiste, acesta nu avea același traseu ca în economiile capitaliste. Mai exact, folosirea capitalului în scopul maximizării profitului nu părea să fie un principiu în economia țărilor socialiste. Această constatare era pusă de adepții teoriei capitalismului de stat pe seama unei ,,iraționalități inerente" a sistemelor socialiste din estul și centrul Europei. Ferenc Féher, Agnes Heller și György Márkus au înlocuit teoria ,,iraționalității inerente" cu ,,dictatura asupra nevoilor" (dictatorship over needs) ca principiu de funcționare a economiilor socialiste reale. Pe scurt, statul socialist este un sistem auto-reproductibil al cărui mijloc de menținere a coeziunii sociale este menținerea cetățenilor într-o stare permanentă de incertitudine în privința nevoilor de bază (hrană, adăpost, securitate).

Prin urmare, subordonarea principiului profitabilității unor considerente sociale mai largi nu era doar propagandă în țările Europei Centrale și de Est, ci realitate crudă. O astfel de teorie explică, de exemplu, importanța pe care economiile socialiste o acordă acaparării resurselor și mai ales a acelor ramuri economice care generează resurse. Dezvoltarea exagerată a industriei grele în România socialistă își află coerența în cadrul acestei teorii. Cozile interminabile la produsele de bază, uneori artificial create, sunt o altă latură a aceluiași fenomen, subsumat principiului dictaturii asupra nevoilor. Tangența cu teoria capitalismului de stat se află în faptul că statul socialist menține această dictatură asupra nevoilor tot prin intermediului capitalului și a relațiilor de dependență generate de acesta, ca și statele capitaliste.

 

Câteva concluzii

 

Interesant este că aceste teorii sofisticate au fost generate nu în Europa de Vest care avea, din cauza aceleiași mereu invocate Cortine de Fier, o imagine fragmentată asupra realităților din Europa socialismului real, ci din spatele Cortinei de Fier. O generație de intelectuali de stânga, mulți dintre ei maghiari, a oferit o serie de analize asupra sistemului socialist folosite și explorate și astăzi de cercetători americani și europeni interesați de găsirea unor teorii coerente ce ar putea explica fenomenul socialist și post-socialist. Pentru cercetătorii români interesați de subiect, este important de observat că aceste teorii născute în vecinătatea noastră au avut nevoie de filiera americană pentru a ajunge și în spațiul academic românesc. Este un fenomen mai larg de ignoranță reciprocă între națiuniledin această parte a Europei.

Și mai interesant este că baza acestor teorii rămâne critica marxistă a societății capitaliste. Nu știu dacă acest fenomen poate fi numit un paradox sau nu. Aceeași teorie, care a oferit fundamentele construcției unei societăți așa-numite socialiste, a generat și conceptele teoretice necesare unei critici și analize reale a acestor societăți. Paradoxal sau nu, o altă concluzie se desprinde din contemplarea fenomenului. Separația operată politic între comunism și capitalism, înainte și după, socialism și post-socialism poate fi contestată. Există experiențe în trecutul unor țări ca România și vecinele ei care pot fi luate în considerare nu numai ca un exemplu aflat la polul diametral opus al situației actuale, ci ca un model de capitalism exacerbat. O experiență ratată, evident, dar motivele acestei ratări pot fi analizate și dintr-o perspectivă care pune accent mai curând pe continuități decât pe diferențe ireconciliabile.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 24

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: