Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Expansiunea economică rusă

Laurențiu CONSTANTINIU

Petrolul și gazele naturale au devenit unul din vectorii de politică externă ai Rusiei, dublând diplomația oficială. Relația dintre interesele economice și cele geostrategice în politica externă rusă este foarte strânsă.



La sfârșitul lunii noiembrie a anului trecut, elita politică a Poloniei a fost zguduită de un serios scandal în centrul căruia s-a aflat un important om de afaceri polonez, Ian Kulcik. Acesta, potrivit rapoartelor serviciului de contraspionaj polonez, avusese o serie de întâlniri cu Vladimir Alganov, agent KGB și fost secretar I al Ambasadei Ruse din Varșovia, în perioada 1981-1992. Potrivit unor surse din anturajul serviciilor de contraspionaj poloneze, Ian Kulcik purtase tratative cu fostul agent KGB, în vara lui 2003, la Viena, privind vânzarea rafinăriei de la Gdansk către compania petrolieră rusă "LUKOIL". Pentru ca afacerea să aibă loc, compania rusă oferise unor reprezentanți ai părții polone mită în valoare de 5 milioane de dolari.

 

Diplomația petrolului și gazului

 

De ce am ținut să amintim cititorilor noștri despre acest episod, care, după știința noastră, nu a fost deloc reflectat de presa românească? Pentru că, așa cum vom încerca să arătăm în continuare, el este ilustrativ pentru felul în care petrolul și gazele naturale au devenit unul din vectorii de politică externă ai Rusiei, dublând diplomația oficială. Mai mult, el arată cât de strânsă este relația dintre interesele economice și cele geostrategice în politica externă rusă.

Pentru "LUKOIL", dobândirea rafinăriei de la Gdansk era o problemă de o importanță crucială, ea fiind văzută ca un pas strategic în direcția pătrunderii pe piața occidentală. După destrămarea fostei URSS, Rusia, moștenitoarea acesteia, s-a străduit în mod constant să-și consolideze influența și controlul asupra țărilor din fostul lagăr sovietic. Într-un raport al Consiliului pentru strategie națională, organism considerat a fi o portavoce a serviciilor speciale ruse, publicat la sfârșitul lunii trecute, președintelui Putin i se recomanda "integrarea economică, în etape, a fostei zone sovietice de influență". În cadrul acestui proces, pentru Moscova mult mai importantă este asigurarea stabilității, chiar dacă aceasta se face în detrimentul democrației. Cu alte cuvinte, Moscova trebuie să se străduiască să-și creeze la granița de vest o zonă de protecție.

"Ieri tancurile, astăzi petrolul", cam așa ar putea fi descrisă evoluția din domeniul politicii externe rusești. Și aceasta pentru că tot ceea ce companiile petroliere rusești au întreprins și vor întreprinde în Europa Centrală și de Est poate fi numit imperialism economic. Este de ajuns să amintim că Polonia depinde, în proporție de 100%, de importul de petrol din Rusia, iar celelalte țări din fostul spațiu sovietic efectuează importuri de petrol ale căror valori sunt cuprinse, de la țară la țară, între 500 de milioane și 1,5 miliarde de dolari anual.

 

Putin, strategul dezvoltării economice rusești

 

Resursele naturale (avem în vedere, în special, petrolul și gazele naturale, dar și energia electrică sau cărbunele) se dovedesc a fi pentru Rusia, cel puțin până astăzi, motorul economiei.

El nu crede că economia globală este capabilă să asigure poporului rus, aflat în tranziție de la economia de tip socialist la cea de piață, condiții viabile de dezvoltare economică și posibilități de asistență socială. Dimpotrivă, el susține că globalizarea economiei rusești înainte de vreme va avea ca efect o și mai mare deteriorare a standardului de viață al majorității oamenilor și concentrarea unor bogății enorme la nivelul unui grup restrâns de oameni, a căror motivație de a reinvesti în economia rusă este destul de scăzută. Președintele Putin a reflectat, se pare, îndelung asupra acestor probleme, iar o dovadă în acest sens este teza sa de doctorat (cu tema "Planificarea strategică a refacerii bazei resurselor minerale ale unei regiuni, în condițiile formării relațiilor economice de piață")

 

"Back to USSR"?

 

"Gazul și petrolul ne aparțin nouă, după cum nouă ne aparțin și bazele militare. O mare cultură și limba rusă, de asemenea, ne îndreaptă spre fosta Uniune Sovietică", descrie ironic Feodor Lukianov, redactorul cunoscutei reviste de politică externă "Rusia în politica globală", viziunea despre lume a establishment-ului moscovit. Mentalitatea de tip cetate asediată și teoria complotului mondial împotriva Rusiei sunt din nou actuale la nivelul rușilor de rând. "Însă cetatea asediată se găsește pe un drum care se va termina nefast" - susține critic Lukianov - pentru că "în afară de mobilizarea economică și îngrădirea libertății nu există nimic".

Președintele Putin nu pare să țină cont de astfel de opinii și, încă de la începutul celui de-al doilea mandat al său, a trecut la punerea în practică a principalelor prevederi dintr-un document elaborat încă din 2003 și intitulat "Strategia energetică a Rusiei până în 2020". În acest sens se înscriu demersurile de politică externă ale Rusiei în raport cu fostele republici unionale ale URSS. Chiar dacă situația actuală din Ucraina, Gruzia și parțial Moldova pare să indice că eforturile depuse nu au adus rezultatele scontate, liderul de la Kremlin are încă mijloace cu care să-și poată impune punctele de vedere.

Filialele din străinătate ale companiei "LUKOIL" au fost denumite de fostul președinte al Comitetului parlamentar rus pentru politică externă "ambasade de facto ale Rusiei". Gigantul petrolier nu numai că și-a sporit prezența în țările fostului lagăr sovietic, dar a inițiat și un proiect privind construirea de conducte pentru transportul petrolului. Chiar dacă statul a vândut cele 7,9% acțiuni pe care le mai deținea companiei americane Conoco Phillips pentru suma de 1,9 miliarde dolari, Vladimir Putin nu va merge mai departe în colaborarea cu Occidentul. Aceasta este - dacă putem afirma - cota capitalului străin, admis în sectorul energetic. De asemenea, "LUKOIL" desfășoară o activă politică de achiziționare de drepturi de forare în zone precum Irak (în Kurna Occidentală) și Arabia Saudită (în 2004, compania rusă a dobândit un teren cu o suprafață de 30.000 km?, în pustiul Rub-el-Hali).

Compania "Zarubejnefti", care aparține în totalitate de statul rus și are licențe de foraj în zone bogate în zăcăminte de gaze și petrol, va fi următoarea pe lista de așteptare a președintelui Putin, privind reorganizarea sectorului energetic rus. În consiliul de administrație al companiei au fost deja numite persoane de încredere ale președintelui.

O altă problemă care trebuie rezolvată este cea referitoare la menținerea monopolului "Gazprom" în domeniul transportului de gaz sau dacă de acesta se va ocupa o altă companie, de felul "Tatnefti", care deține monopolul transportului petrolului.

După cum se poate observa, Vladimir Putin intenționează să sporească la maximum rolul petrolului și gazului în politica externă. De asemenea, el se străduiește să dezvolte parteneriatul energetic cu Statele Unite și să dea un impuls cooperării în domeniul petrolului și gazului cu China și Japonia, precum și cu guvernele și companiile occidentale, dar acest lucru este posibil numai după ce președintele va pune ordine în sectorul energetic. Însă cooperarea cu Occidentul va avea loc numai dacă Putin va considera că ea va corespunde intereselor strategice ale Kremlinului.

Rusia s-a transformat, treptat, potrivit unei formule a cunoscutei specialiste ruse Lilia Șevțova, într-o "putere atomică cu o orientare spre materii prime", iar ei nu-i va fi ușor să suporte compania unor vecini de talia Chinei, care devine pe zi ce trece mai puternic și mai dinamic decât ea, sau a Indiei, care investește din ce în ce mai mult în înalta tehnologie.

În pofida dependenței Europei de resursele petroliere și de gaz ruse, țările europene ar trebui să fie liniștite fie măcar și pentru faptul că Rusia va fi obligată să vândă cuiva petrolul și gazul pe care le deține.(L.C.)

Publicat în : Economie  de la numărul 24

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: