Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Planuri secrete pentru petrolul Irakului

G.P.

O anchetă BBC a scos la iveală o importantă bătălie de politici între neoconservatori și reprezentanții intereselor petroliere, având ca miză soarta petrolului irakian - cu mult înainte de atacurile din 11 septembrie.Administrația Bush își făcuse planuri legate de petrolul irakian înainte ca atacurile din 11 septembrie să stârnească o dezbatere de politici între neoconservatori și corporațiile petroliere americane (cunoscute sub denumirea generică de "Big Oil").

Cu doi ani în urmă, atunci când președintele George W. Bush anunța că forțele americane, britanice și aliate vor începe să bombardeze Bagdadul, protestatarii susțineau că există un plan secret al SUA vizând petrolul irakian odată debarcat Saddam. Programul BBC Newsnight relatează că de fapt au existat două planuri opuse, care vorbesc despre războiul de politici de culise purtat între neoconservatorii de la Pentagon, pe de o parte, și un număr de înalți oficiali ai marilor companii petroliere, "Big Oil", împreună cu "pragmatici" din Departamentul de Stat american, pe de altă parte.

Se pare că "Big Oil" a câștigat. Ultimul plan obținut de Newsnight de la Departamentul de Stat era, după cum am aflat, redactat cu ajutorul consultanților din industria petrolieră americană. Surse din interior au transmis Newsnight că schițarea planului a început "la câteva săptămâni" după începutul primului mandat al lui Bush în 2001, cu mult înaintea atacului de la 11 septembrie asupra SUA.

Un consultant pentru industria petrolieră născut în Irak, Falah Aljibury, spune că a luat parte la întâlniri secrete în California, Washington și Orientul Mijlociu. El vorbește despre plănuirea de către Departamentul de Stat a unei lovituri de stat în forță. Dl Aljibury însuși a spus reporterilor Newsnight că a intervievat potențiali înlocuitori ai lui Saddam Hussein în numele administrației Bush.

Plan secret de vânzare

Planul preferat de industria petrolieră americană a fost însă lăsat la o parte, în favoarea unui alt plan secret, pus la punct cu puțin înaintea invaziei din 2003, și care prevedea vânzarea tuturor câmpurilor petrolifere ale Irakului. Noul plan era conceput de neoconservatorii care doreau să folosească petrolul irakian pentru a distruge cartelul OPEC prin producții masive, depășind cu mult cotele OPEC.

Vânzarea a fost stabilită în urma unei întâlniri secrete conduse, la Londra, de Ahmed Chalabi, la scurtă vreme după ce SUA au intrat în Bagdad, ne spune Robert Ebel. Dl Ebel, fost analist specializat în industria petrolului și energie pentru CIA, în prezent cercetător la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington, a participat la întâlnirea de la Londra, după cum a mărturisit el însuși la Newsnight, la cererea Departamentului de Stat. Dl Aljibury, în trecut persoană de legătură între Ronald Reagan și Saddam, susține că planul de vânzare a petrolului irakian, promovat de Consiliul de Guvernare instalat de americani în 2003, a contribuit la instigarea rezistenței și a atacurilor asupra forțelor de ocupație americane și britanice.

"Insurgenții s-au folosit de asta, spunând: «Priviți, vă pierdeți patria, vă pierdeți resursele în fața unei mâini de biliardari ghiftuiți care vor să vă preia și să vă facă viața un iad!»" spune dl Aljibury din casa sa de lângă San Francisco. "A fost evidentă creșterea în număr a bombardamentelor asupra capacităților petroliere, asupra conductelor, generată de premisa că urmează privatizarea acestora."

Privatizare blocată de industria americană

Philip Carroll, fost CEO al Shell Oil USA, care a preluat conducerea producției irakiene de petrol în numele guvernului american la o lună după invazie, a întârziat planul de vânzare. Dl Carroll ne-a spus că a comunicat clar lui Paul Bremer, șeful ocupației americane sosit în Irak în mai 2003: "Nu va avea loc nici o privatizare a resurselor sau capacităților petroliere irakiene atâta timp cât sunt eu aici." Succesorul d-lui Carroll, un director în cadrul Conoco Oil, a dispus un nou plan de organizare a unei companii petroliere de stat, așa cum doreau marile corporații americane.

Ari Cohen, de la Heritage Foundation, organizație neoconservatoare, a explicat Newsnight că se ratase o ocazie de privatizare a câmpurilor petrolifere irakieni. El a recomandat un plan care să ajute SUA să învingă OPEC-ul, spunând că America ar fi trebuit să-și mențină această decizie, care nu are nevoie de prea multă gândire. Carroll a replicat, spunând Newsnight: "Sunt de acord cu această afirmație. Privatizarea ar fi o decizie care nu are nevoie de prea multă gândire. Pentru a fi respinsă."

Noile planuri, obținute de Newsnight și revista "Harper's" de la Departamentul de Stat în virtutea legii accesului la informații, prevedeau crearea unei companii petroliere de stat și erau sprijinite de sectorul petrolier american. Planurile au fost completate în ianuarie 2004, după cum a descoperit "Harper's", sub îndrumarea lui Amy Jaffe de la James Baker Institute, Texas. Fost secretar de stat al SUA, Baker este în prezent avocat. Firma sa, Baker Botts, reprezintă ExxonMobil și guvernul Arabiei Saudite. (Fragmente din aceste planuri pot fi accesate la GregPalast.com)

Intervievată de Newsnight, d-na Jaffe spune că industria petrolieră americană preferă controlul statului asupra petrolului din Irak, în defavoarea unei privatizări, deoarece se teme de repetarea istoriei privatizării complexelor energetice rusești. După prăbușirea Uniunii Sovietice, companiile petroliere americane au fost împiedicate să participe la licitații. Jaffe a explicat: "Fără îndoială că firmele petroliere americane... nu pot fi încântate de un plan de privatizare a activelor către companii din Irak, în timp ce ele (companiile din SUA) ar putea fi lăsate în afara tranzacției."

În plus, spune Jaffe, companiile petroliere americane nu sunt entuziasmate de vreun plan care să submineze OPEC-ul. "Ele (companiile petroliere) trebuie să se gândească la prețul petrolului."

"Nu sunt sigură că, dacă aș fi președintele unei companii americane și aș fi supusă unui test cu detectorul de minciuni, aș spune că prețurile ridicate ale petrolului mă deranjează, pe mine sau compania", explică ea.

Fostul șef al Shell este de acord. În Houston, el a afirmat: "Numeroși neoconservatori sunt persoane cu anumite credințe ideologice despre piețe, despre democrație, despre una sau despre alta. Companiile petroliere internaționale sunt, fără excepție, organizații comerciale foarte pragmatice. Nu au nici o ideologie decât profitul."

Publicat în : Politica externa  de la numărul 24

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: