Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Pragul de jos al dolarului...

Cristian BANU

De circa 3 ani, dolarul american se depreciază încontinuu. După ce o bună perioadă păruse a se stabiliza în jurul valorii de 1,3 USD/euro, moneda americană începe acum să forțeze pragul de 1,4 ca urmare a declarațiilor făcute recent de șefii băncilor centrale din Asia. Drept urmare, Fed a reacționat mărind rata dobânzii mărind astfel atractivitatea monedei americane



Cum s-a ajuns aici?

 

Dolarul a început să alunece în prima parte a anului 2000, când, după câțiva ani de euforie bursieră, cursurile acțiunilor au luat brusc o direcție descendentă. Asta deoarece, de la jumătatea anilor 1990, tot ceea ce însemna acțiune a unei companii care avea legătură cu Internetul era imediat cumpărată. Balonul s-a umflat încetul cu încetul. Din păcate însă, oamenii au început să observe că randamentul "noii economii" era departe de promisiune și, drept urmare, a început degringolada. Cutremurul de pe piața de capital americană a readus în mintea americanilor anii '30. Pentru evitarea unui scenariu similar, Banca Centrală Federală a SUA a început să pompeze lichiditate în economia americană, reducând gradual rata dobânzii de referință de la 6,5% la 1%. În perioada imediat următoare, politica fiscală americană a făcut o schimbare dramatică de direcție, ajutată și de evenimentele din 11 septembrie 2001. Sub George W. Bush, bugetul federal american a trecut de la un surplus de 2,5% din PIB la un deficit de 4% din PIB. Economia americană a fost "dopată" cu o injecție masivă de dolari, ce a avut efectul recuperator scontat, dar cu prețul dublării deficitului bugetar și de cont curent.

Dolarii ieftini din economia americană au început să se reverse în toata lumea. Oferta mare de dolari și deficitele americane au determinat deprecierea dolarului față de euro. Speriată de pericolul unei recesiuni americane molipsitoare, Banca Centrală Europeană a redus de asemenea dobânzile.

Dobânzile foarte mici de ambele părți ale Atlanticului au creat un val uriaș de lichiditate, ce a crescut în 2003 și în 2004 cu rate anuale mai mari de 20%, o situație fără precedent din 1975. Chiar dacă ulterior americanii au început să crească dobânzile, era deja prea târziu.

 

Un paradox costisitor...

 

Economia americană trăiește un paradox. Economia crește în ritmuri mult mai mari decât economia Uniunii Europene, în vreme ce moneda americană scade. Numai că experții ONU au avertizat SUA că nu trebuie să conteze pe scăderea dolarului în raport cu principalele valute pentru a-și reduce deficitul bugetar aflat la cote alarmante. Ei avertizează că, fără luarea unor măsuri adiționale de corecție din partea SUA, economia mondială poate suferi "o corecție globală dureroasă".

În teorie, un dolar mai ieftin face economia americană mai atrăgătoare, deoarece bunurile produse în SUA devin mai ieftine. Așa cum spunea cineva, "acum pentru europeni SUA au devenit un supermarket cu discounturi de 30%".

În realitate însă, lucrurile sunt ceva mai complicate. Dolarul scade pentru al treilea an consecutiv, ajungând la minime istorice față de euro. De exemplu, prețul petrolului a crescut constant în ultima vreme, făcând importurile mai scumpe pentru americani, fără ca aceasta să încetinească în vreun fel cererea.

Anul trecut, deficitul bugetar american a fost contracarat de creșterile din țările asiatice, din Japonia și țările Uniunii Europene, care au făcut ca impactul asupra economiei mondiale să fie ceva mai redus.

Creșterea sănătoasă a economiei americane, cu 2 procente față de cea a Uniunii Europene, a dus la o ușoară apreciere a monedei americane, pragul de 1,35 fiind considerat maximul de cădere, moneda americană ajungând la cursuri de 1,27. Totul s-a modificat la apariția unor zvonuri conform cărora Banca Coreei de Sud intenționează să vândă activele denominate în dolari, decizie ce urma să fie urmată și de Taiwan. În ciuda negării acestor zvonuri, moneda americană a scăzut iar sub 1,3, arătând astfel cât de fragilă fusese tendința de apreciere.

Cea mai mare economie a lumii a crescut anul trecut cu 4,4%, cu 2% mai mult decât zona euro, ajutată în principal de cea mai mare creștere a consumului din ultimii patru ani. Rata șomajului este aproape de două ori mai mică decât în zona euro, situându-se la un procent de 5,4%, ceea ce demonstrează ca încrederea investitorilor în economia americană este încă ridicată. De partea cealaltă, rata șomajului în principalele economii ale UE se situează la o medie de 8,8%, iar noile evoluții de pe piața financiară internațională nu dau speranțe de îmbunătățire a acestei situații. Aprecierea monedei europene cu implicații directe asupra exporturilor, motor al creșterii economice a principalelor economii europene, și creșterea costurilor energetice datorită evoluțiilor de pe piața petrolului încep să-și facă simțită influența.

 

Riscurile economiei americane

 

Desigur, principalele riscuri sunt la adresa economiei americane. Anunțul făcut de banca națională a Coreei de Sud nu a dus numai la deprecierea dolarului, ci și la scăderea indicelui bursier cu 174 de puncte. Între 1997 și 2004 investițiile țărilor asiatice în economia americană au crescut (de la 143 la 578 miliarde dolari în cazul Chinei, de la 20 la 200 de miliarde în cazul Coreei de Sud și de la 220 la 834 în cazul Japoniei). Din păcate, acest ritm nu este suficient. În momentul de față, este nevoie de o creștere cu 2 miliarde pe zi. Un raport recent asupra situației a 65 de bănci centrale (care nu includ țările asiatice) arată că două treimi din ele renunță la investițiile în bonduri americane. Investitorii străini dețin în momentul de față peste 2 trilioane de dolari în bonduri și peste 1,5 trilioane în acțiuni la corporații americane.

Scenariul apocaliptic este destul de clar. Dacă aceste capitaluri părăsesc SUA, economia americană se prăbușește, trăgând însă după ea și restul lumii.

Ceea ce este și mai îngrijorător este că nimeni nu are o soluție magică. Ceea ce se întâmplă acum în SUA nu are precedent în istorie. Și, cu cât cresc deficitele, cu atât presiunea asupra economiei americane și a celor care dețin obligațiuni americane este mai mare.

 

Moneda e americană, dar problema e globală

 

FMI avertizează că aprecierea în continuare a monedei europene va influența negativ exporturile Germaniei a cărei economie este considerată motorul din zona euro. Bineînțeles că aceste efecte negative se vor propaga într-o măsură diferită și asupra celorlalte țări din UE. În opinia FMI, o rezolvare a acestei situații ar putea fi stimularea cererii interne pentru statele care au un surplus de cont curent și diminuarea deficitului de cont curent record al SUA.

Deficitul de cont curent al SUA, ajuns în 2004 la o cifră de 617 miliarde de dolari, rămâne principala problemă economică a țării, care exercită și va exercita în viitorul apropiat o presiune constantă asupra evoluției dolarului pe piața valutară cu implicații majore și asupra pieței petrolului, precum și a celorlalte piețe financiare.

În aceste condiții, ținta de 1,50 în raportul euro/dolar rămâne de actualitate și nu ar fi exclus să fie atinsă până la sfârșitul acestui an. Este suficient ca țările asiatice să renunțe la activele denominate în monedă americană pentru ca dolarul să primească un brânci serios.

Deja economiile europene se simt "folosite" deoarece, din cauză că majoritatea economiilor țărilor din Asia- sunt "legate" de dolar, euro a fost cel care a absorbit șocul deprecierii monedei americane. Cei care vor să vândă dolari cumpără în schimb euro, făcând ca valoarea acestuia să crească, scăzând însă competitivitatea economiilor europene și scăderea exporturilor.

Problema reală care se pune este dacă acest model economic poate fi corectat. Deficitul comercial american a funcționat ca un drog pentru restul economiilor. Și ca în cazul oricărui drog, euforia este înșelătoare. Astfel, problema care se pune acum este dacă cei implicați sunt gata să pornească pe calea cea dreaptă înainte ca drogul să provoace dependență. Țările asiatice trebuie să-și reducă dependența de exporturi. Europenii trebuie să-și revitalizeze economiile. Americanii trebuie să-și controleze consumul și să crească taxele.

Desigur, sunt lucruri de bun-simț care funcționează în teorie. Din păcate însă este mult mai greu de pus în practică.

Fluctuațiile dolarului sunt doar manifestările externe ale unor probleme mult mai adânci, fără a căror rezolvare economia mondială se îndreaptă către o criză economică profundă.

 

Fed contraatacă

 

După ce anunțurile făcute de băncile din Asia (Coreea de Sud și Japonia, în special) au dus rapid la deprecierea dolarului și a bursei de la New York, FED contraatacă mărind dobânda cu un sfert de procent. Analiștii estimează că, până la sfârșitul anului, dobânda de intervenție ar putea ajunge la 3,75% sau chiar 4,25%, ceea ce va face ca randamentele pe piața americană să devină foarte atractive.

Deja numeroase fonduri părăsesc piețele emergente pentru a fi plasate pe piața americană unde, deși ceva mai mici, profiturile sunt mult mai sigure. Această schimbare de trend a provocat căderi de până la 20% la bursele din Europa de Est (21% la BVB), căderi alimentate desigur și din alte cauze (acțiuni supraevaluate, panica investitorilor când au văzut că prețurile încep să scadă...).

Noul trend a dus la creșterea dolarului, raportat la euro, de la un curs mai apropiat de 1,4 la unul mai apropiat de 1,3, ceea ce înseamnă foarte mult - raportat la mișcările din ultima perioadă.

Este pentru a șaptea oară când FED mărește rata dobânzii de la un minim istoric pe 46 ani de 1%, de fiecare dată în pași de un sfert de procent. Declarația oficială a FED, conform căreia dobânzile vor crește "at a pace that is likely to be measured," sugerează ideea că vor urma creșteri similare de 0,25% la fiecare din următoarele întâlniri, deși există unii analiști care sugerează că pasul "măsurat" ar putea fi lăsat deoparte în funcție de prețul petrolului, ajuns acum la un maxim de 57$.

Declarațiile băncii centrale americane sunt interesante și prin prisma faptului că - pentru prima dată după mult timp - au adus în discuție riscul inflației. În comunicatul oficial se spune: "Though longer-term inflation expectations remain well contained, pressures on inflation have picked up in recent months and pricing power is more evident. (Deși așteptările inflaționiste rămân temperate pe termen lung, presiunea inflaționistă a crescut în ultimele luni și puterea ei este mult mai evidentă."(s.n.)

Este clar că economia americană dă serioase semne pozitive. Astfel, rapoartele oficiale arată că în februarie au apărut 260.000 de locuri de muncă noi, cea mai mare creștere din ultimii ani, și se consideră că pe primul trimestru economia va avea o creștere mai mare chiar decât cea estimată de 4%. De asemenea, deși indicele prețurilor "de bază" (core inflation) a înregistrat o creștere de 0,8%, cea mai mare din ultimii 6 ani, în februarie lucrurile s-au calmat la un 0,1%. În condițiile în care se estimează că pe termen mediu prețul petrolului va scădea puțin, presiunile inflaționiste se vor reduce.

Pe de altă parte, teama de inflație este reală - confirmată și de declarația FED, ceea ce a făcut ca marți Bursa să atingă cea mai scăzută valoare din ultimii ani. Indicele Dow Jones a scăzut cu 95 de puncte - aproape 1%. În ciuda semnalelor pozitive, temerile persită. Așa cum arată un analist de la JP Morgan, "întotdeauna există teama că inflația pe termen scurt se va transforma în inflație pe termen lung, iar prin creșterea ratei dobânzii, câștigurile devin mai mici".

Faptul că FED a acceptat că inflația reprezintă un pericol este un lucru foarte important. Iar evoluția de până acum a economiei arată că nu este nevoie de un "pas" mai mare al creșterii dobânzii. Deocamdată, scăderea monedei americane a făcut mai ușoară pentru companii păstrarea prețurilor la același nivel. Dar nu este departe vremea când companiile nu vor mai reuși acest lucru și atunci consumatorii vor da cu adevărat piept cu realitățile din economie. Deocamdată principala provocare pentru economia americană o reprezintă prețul petrolului. Rămâne de văzut dacă și cât va mai rămâne el la acest nivel. Iar preocuparea FED nu este atât impactul asupra creșterii economice cât mai ales asupra inflației.

În ceea ce privește raportul dolar/euro, deocamdată nu există nimic care să poată indica o eventuală apreciere a monedei americane dincolo de pragul de 1,3 pe termen scurt. Este însă de așteptat cât de curând și reacția Băncii Centrale Europene, care nu mai poate menține la nesfârșit dobânda la un nivel atât de scăzut. În trecut, mișcările FED și ale BCE erau decalate cu circa 6 luni. Acum, a trecut deja un an de când FED a început să crească dobânda. Pe de o parte, menținerea unei dobânzi mai scăzute decât cea a FED ajută la aprecierea dolarului care, la rândul ei, favorizează economiile europene oferindu-le o binemeritată gură de oxigen. Pe de altă parte, însă, oricum, economia americană are un ritm dublu de creștere față de media europeană, dar acest lucru nu a influențat deloc raportul valutar. Iar recent, miniștrii de Finanțe din zona euro au decis să relaxeze termenii pactului de stabilitate, ceea ce, spun unii analiști, ar putea duce la deprecierea euro.

Cel mai probabil însă pe termen mediu va funcționa status-quo-ul, adică se va menține raportul de 1,3. Pe termen lung sunt de urmărit:

- evoluția deficitului american;

- politicile băncilor din Asia de Sud-Est;

- prețul petrolului;

- evoluția economiilor europene după relaxarea pactului de stabilitate;

- politica de dobânzi a BCE.

Publicat în : Economie  de la numărul 24

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: