Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Sesiunea de examene a BNR pe anul 2005

Mihnea GRAUR

În prima jumătate a lunii martie, BNR a modificat atât dobânda de referință, la 10,75%, cât și dobânda politicii monetare la 14,50%. Semnalele sunt clare: în primul rând se pregătește terenul pentru liberalizarea contului de capital, pe de altă parte banca centrală se adaptează la noile politici economice ale guvernului instalat acum câteva luni.



Timp de un deceniu și jumătate, România a fost obișnuită cu o inflație din două cifre (uneori chiar 3!), dobânzi ridicate, devalorizare galopantă față de principalele monede-forte, pe scurt un leu leșinat. Creșterile economice ale ultimilor 5 ani au avut efectul de a trezi din leșin leul. Nu și pe români! Aceștia nu au prins ideea și, nefiind obișnuiți cu o piață cu adevărat dinamică, au reacții întârziate.

Cel mai bun și mai mediatizat exemplu este cel al exportatorilor. Obișnuiți cu profituri bunicele, datorate în parte și predictibilității cursului de schimb, exportatorii au sărit în sus că vor ajunge la sapă de lemn din vina BNR. Fals! Avem în sfârșit creștere economică, iar aceasta nu poate decât să ne bucure. Ea nu "duduie" cum spunea fostul premier, dar a luat-o în ultimii ani pe drumul cel bun.

Măsurile economice ale Guvernului și Parlamentului trebuie însă dublate de măsuri financiar-monetare ale BNR. Este absolut obligatoriu nu doar ca și unii, și ceilalți să dea dovadă de coerență, ci ca mixul acestor politici să fie coerent - fiind imperios necesară respectarea calendarului de integrare europeană.

BNR știe foarte bine că s-a pierdut un tempo prin stagnarea reformelor în toamnă și iarnă din cauza campaniei electorale și schimbării de guvern. Ca atare, guvernatorul instituției este ferm pe poziție. Cunoaște implicațiile și nu vrea să fie găsit țap ispășitor în caz de eșec.

BNR afirmă că ținta de inflație de 7% pentru 2005 este realizabilă, că sterilizează din piață 5 miliarde euro, iar luna aprilie aduce liberalizarea contului de capital. Măsurile au și apărut.

 

Mai întâi, scăderea dobânzii de referință

 

Dobânda de referință nu este un dat, nu este un instrument cu parametri aleși arbitrar de consiliul de administrație sau de guvernatorul BNR, ci se calculează cu ajutorul unei formule.

Ne-am obișnuit cu fluctuația dobânzii de referință după scăderea din luna februarie aceasta ajungând la un nivel de 15,7%. Nimic nou sub soare, ar fi putut spune mulți, numai că începutul lui martie a adus surpriza unei noi scăderi. De data aceasta de 5 procente, ajungând la 10,75%. Când prețurile scad de la 15 lei la 10 lei, discutăm de o scădere a prețului de 33%. În cazul de față obișnuim să spunem că este o scădere cu 5%, deoarece indicatorul este (deja) exprimat în procente.

Una peste alta, vorbim de un pas important, ale cărui explicații și implicații se vor vedea mai departe. Mesajul este limpede ca lumina zilei: scăderea dobânzilor la credite. Băncile au înțeles, dar ezită - se anunță scăderi infime. Isărescu iese la rampă și le transmite clar în întâlnirea avută cu aceștia la 15 martie: la vară dobânda la credite va ajunge la 10-12%. Și subliniază: băncile vor fi practic obligate de excedentul de bani care va fi pe piață.

Făcând un calcul simplu - scăzând rata inflației din rata dobânzii nominale, descoperim rata reală a dobânzii la 15-20%. Comentariile sunt de prisos.

 

Implicații

 

Scăderea dobânzilor are multiple implicații. Primul efect vizibil este asupra persoanelor fizice care vor rambursa mai ușor împrumuturile contractate, iar cei care doresc un credit îl vor obține și suporta mai lesne. Cel puțin până la prognozata modificare a normelor bancare prin care se dorește diminuarea procentului maxim din salariu la care să se acorde împrumuturi.

Cele mai importante beneficii vin pentru firme. Ele pot profita de pe urma dobânzilor scăzute, făcând saltul de la simplele credite de trezorerie la credite investiționale pe termen mediu și lung. Aceasta înseamnă pe de o parte șansa acestora de a fi pregătite să facă față cerințelor integrării în UE, evitându-se astfel căderea multor IMM-uri care nu rezistă unui șoc precum cel petrecut în Ungaria. Totodată, ele își pot întări poziția pe piață prin mărirea capacităților de producție, retehnologizări, ceea ce la nivel macro determină creșterea PIB-ului și scăderea șomajului. O posibilă creștere - atât de dorită - a productivității muncii contribuie la creșteri salariale neinflaționiste și "liniștește" sindicatele.

Un al treilea efect este cel al evitării restanțelor la credite și întăririi disciplinei financiar-bancare. Nici o bancă nu are interesul de a-și pune clienții în dificultate de plată. Dar statistica arată creșterea restanțelor la credite. Banca nu este cămătărie, deși acolo își are rădăcinile: este nerentabil să împrumuți, după care să alergi după locuințe ipotecate sau autoturisme. În cazul persoanelor juridice cu atât mai puțin - falimentarea debitorului este pierdere pentru bancă, pusă chiar în imposibilitatea de a recupera împrumutul. De aceea băncile caută în astfel de situații să renegocieze pentru a ajunge la un numitor comun. Că unii încă nu au înțeles este și adevărat, și trist. Nu întâmplător au început și la noi să apară creditele de refinanțare. Iar disciplina financiar-bancară se întărește, ceea ce era vital să se întâmple încă de la începutul anilor '90.

Firește vor scădea și dobânzile la depozite și este posibil un efect psihologic. Mulți își vor reorienta economiile spre alte investiții cu grade diferite de risc, de profit și fiscalitate (!).

Aceasta este latura pozitivă, optimistă a noilor dobânzi. Nu trebuie însă minimalizat pericolul care planează asupra întregii vieți economice: creditul excesiv de ieftin. Acesta ne poate duce ori la bal, ori la spital: ori creștere economică, ori întoarcerea la perioadele hiperinflaționiste. Sarcina BNR de a încuraja creditul, fără a opri procesul de dezinflație, devine una grea, dar decisivă.

 

Apoi - scăderea dobânzii de politică monetară

 

La numai două zile după întâlnirea la Bruxelles cu reprezentanții Comisiei Europene, BNR transmitea un comunicat de presă în care se preciza, pe baza creșterii prețurilor din lunile ianuarie-februarie, că se menține rata de inflație pe 12 luni mai mică de 9% și că - deși urmează faimoasele majorări de tarife și accize - "Consiliul de Administrație al Băncii Naționale apreciază că ținta pentru inflație, de 7% în 2005, este realistă în condițiile menținerii unui mix de politici economice adecvat și ale îndeplinirii obiectivelor asumate prin calendarul aderării la Uniunea Europeană".

Citind atent comunicatul descoperim că măsurile de salvgardare ale BNR, discutate și la Bruxelles, vor fi "la sânge", nelăsând nici o șansă haosului.

În încheiere se spune: "Analiza evoluțiilor recente de pe piața bancară a reliefat o tendință de scădere a randamentelor oferite la licitațiile BNR de atragere a excesului de lichiditate în lei. Această tendință se justifică în măsura în care piața bancară validează evoluția inflației interne și se poziționează pe paliere consistente cu etapa următoare a liberalizării tranzacțiilor de capital. Totuși, având în vedere necesitatea menținerii consistenței între politica monetară antiinflaționistă și liberalizarea tranzacțiilor de capital, Consiliul de Administrație a decis să păstreze o abordare prudentă în reducerea ratei dobânzii de politică monetară, pe care a stabilit-o la 14,5%, urmând ca apropierea dintre dobânda de politică monetară și cea validată de piață să se producă treptat, pe măsură ce procesul de dezinflație și mixul de politici economice adoptate de autorități vor ajunge la obiectivele stabilite".

Noul nivel al acestei dobânzi poate fi discutabil, dar politica monetară este una din principalele atribuții ale băncii centrale, aflată în pregătirea anunțatei liberalizări.

 

Deci?

 

Așa cum este prevăzut în Legea nr. 312/2004 privind statutul său, BNR sprijină politica economică a statului fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea și menținerea stabilității prețurilor, nefiind sub nici un fel subordonată Guvernului, ci doar Parlamentului. Chemat din nou să-și asume responsabilitatea de care au fugit și fug mulți dintre foștii și actualii guvernanți, Mugur Isărescu se află în cel mai greu an al carierei sale, având de trecut multe examene decisive. Având în vedere cele de mai sus, ne dorim mai mult decât o simplă notă de trecere.

Publicat în : Economie  de la numărul 24

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: