Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Interviu cu dl Codru Vrabie

Cristian BANU

Codru Vrabie este expert în probleme de anticorupție al Transparency International.

TI este singura organizație neguvernamentală de nivel mondial care are ca obiectiv combaterea corupției. Fondată în anii '90, coaliția mondială împotriva corupției facilitează relațiile dintre reprezentanții societății civile, mediul de afaceri și reprezentanții guvernelor, monitorizează rezultatele obținute de instituțiile publice în procesul de combatere a corupției și sugerează soluții de remediere a deficiențelor. TI este prezentă în România din 1999.



Stimate domnule Codru Vrabie, ați avut o poziție critică la adresa auditului Freedom House. Am avea rugămintea să detaliați puțin și, mai ales, să nuanțați, fiindcă poziția dumneavoastră a fost mai degrabă privită ca un atac la adresa doamnei Monica Macovei, decât a auditului. Un titlu de ziar spunea "Monica Macovei, atacată chiar de colegii ei".

Dimpotrivă, dna ministru Macovei este membru fondator al Asociației Române pentru Transparență și se bucură de simpatia organizației noastre, iar critica la adresa raportului de audit nu face altceva decât să evite posibilitatea ca poziția ministrului Macovei să fie cumva șubrezită.Raportul de audit conține recomandări care nu se susțin logic cu argumentele cuprinse în cadrul analizei, ci par mai degrabă scoase din jobenul unui scamator. De asemenea, raportul denotă incoerență în privința analizelor făcute asupra unor măsuri specifice din cele 101 ale Strategiei Anticorupție 2001-2004.Astfel, lăsând deoparte unele interpretări eronate ale prevederilor legale și instituțiilor constituționale românești, raportul avea (și încă mai are) potențialul de a șubrezi poziția Ministerului Justiției cu privire la capacitatea de a pune în practică noua Strategie Anticorupție 2005-2008.Așadar, în această cheie trebuie citită critica adusă de Transparency International România raportului de audit.

 

În ce sens considerați raportul Freedom House "subțire"?

Raportul Freedom House concordă cu analizele făcute de TI-România într-o sumă de aspecte:și noi am arătat, în repetate rânduri, că este nevoie de creșterea numărului magistraților și de îmbunătățirea bazei materiale a întregului sistem al instanțelor și parchetelor, pentru că munca din justiție trebuie să se poată desfășura în condiții adecvate menirii constituționale a autorității judecătorești.

De asemenea, chiar și în ultimul Raport Național asupra Corupției, am arătat că este nevoie ca instituțiile direct implicate în prevenirea, combaterea și sancționarea corupției să aibă parte de o consolidare a legislației, astfel încât să fie foarte clare atribuțiile, competențele și responsabilitățile acestor instituții. În particular, milităm pentru păstrarea intactă a competențelor Parchetului Național Anticorupție (conform prevederilor Ordonanței 24/2004) pentru că, altfel, este imposibil de evaluat performanța unei instituții care-și schimbă profilul din 6 în 6 luni.

Mai mult decât atât, credem că este bine să se încerce consolidarea/centralizarea într-o singură instituție (sau în câte o singură instituție) a atribuțiilor de control administrativ și de inspecție. Foarte concret, controlul averilor inexplicabile, al conflictelor de interese și al incompatibilităților reprezintă cheia de boltă a eficienței în lupta împotriva corupției, iar această activitate se află, din punct de vedere juridic, la granița dintre controlul administrativ și inspecție. O instituție puternică și consolidată (construită cel mai probabil pe scheletul fostei Autorități Naționale de Control), autonomă financiar, independentă politic și "garnisită" cu un sistem bine pus la punct de evaluare a performanței instituționale - acesta credem că trebuie să fie obiectivul pe termen scurt în combaterea corupției.

Astfel de chestiuni nu apar în raportul de audit, probabil pentru că nici nu sunt foarte evidente. Recomandarea făcută de raport, pentru reorganizarea PNA în sensul includerii prevenției, bunăoară, este neconformă cu prevederile art. 131 din Constituție. Altă recomandare, privind selecția personalului PNA de către minister, nu se susține juridic vizavi de rolul Consiliului Superior al Magistraturii, conferit prin pachetul celor 3 legi de reformă in justiție, care reprezintă, până la o eventuală amendare, singurul cadru legal în care se poate lucra.

Nu în ultimul rând, recomandarea privind instituirea unei Agenții Anticorupție poate fi o idee foarte bună, dacă se urmărește sistemul prezentat mai devreme, cu privire la conflictele de interese, incompatibilități și controlul averilor. Dar acel Consiliu de Integritate -compus din 4 miniștri, 2 parlamentari din opoziție, un reprezentant al CSM, un jurnalist de investigații și un reprezentant al societății civile - este o structură care nu poate funcționa! Testul standard pe care TI îl face pentru astfel de instituții se referă la capacitatea de investigare, în egală măsură, a magistraților, parlamentarilor și a miniștrilor.

Magistrații nu pot fi investigați disciplinar/ administrativ decât în cadrul CSM, iar simpla prezență a unui reprezentant al CSM în acest Consiliu nu poate extinde această atribuție și asupra Consiliului. În privința miniștrilor, lucrurile sunt ceva mai clare, întrucât, aritmetic, cei 4 reprezentanți ai executivului nu au nevoie decât de încă un vot pentru a putea respinge investigarea unui coleg-ministru, iar modalitățile prin care oricăruia din ceilalți 5 membri ai Consiliului i se poate sădi îndoiala cu privire la justețea unei investigații există, fără îndoială, la îndemâna oricăror 4 oameni suficient de inteligenți pentru a ajunge în poziții ministeriale. Problema este ceva mai delicată cu privire la parlamentari - dacă sistemul de vot va face posibilă numai investigarea parlamentarilor din opoziție (care sunt în minoritate în acest Consiliu), mi-e teamă că ne vom afla în fața unei vânători de vrăjitoare; dar cred că nici un parlamentar nu va putea fi investigat, pentru că avem 6 oameni politici care se pot înțelege în spatele cortinei să nu deschidă Cutia Pandorei investigându-se reciproc.

Soluțiile alternative la acest tip de construcție instituțională au fost deja studiate și puse în practică în alte părți ale lumii. O variantă coerentă și fezabilă în sistemul românesc este similară Curții de Conturi, cu un consiliu compus din magistrați-judecători, succesul bazându-se pe independența și inamovibilitatea acestora. Modelul canadian este similar Avocatului Poporului, cu un șef de instituție numit de Parlament - in extremis, unele state ale Asiei de Sud-Est au introdus chiar regula ca această persoană să fie numită exclusiv de opoziția parlamentară, sub rezerva aprobării de către președinte. La noi, în condițiile în care corupția a devenit un pericol la adresa siguranței naționale, numirea ar putea fi făcută chiar de Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Cert este că există soluții, deja testate și evaluate și chiar corectate în timp, iar noi nu credem că este cazul să ne apucăm din nou după 15 ani de lecții usturătoare, să inventăm formule neviabile încă de la prima vedere.

 

Lăsând la o parte faptul că ați fost colegi, cum apreciați prestația de până acum a doamnei Macovei?

Nu-mi pot permite să evaluez eu prestația unui ministru.Transparency International nu face aprecieri la adresa persoanelor, ci evaluează capacitatea aparatului de stat de a menține și promova integritatea tuturor persoanelor care "populează" sistemul. Noi studiem modalitatea prin care Sistemul Național de Integritate - ansamblul instituțiilor, reglementărilor și procedurilor care contribuie la prevenirea, combaterea și sancționarea corupției - poate fi întărit și eficientizat. Chiar vom publica, până la sfârșitul lunii mai, o evaluare a acestui sistem, o cercetare complexă care va lua în discuție valorile și principiile pe care acest sistem este construit, percepția performanței instituționale, calitatea legilor în domeniu și ferestrele de oportunitate în privința reformelor din cel puțin 3 domenii - justiție, concurență și administrație/funcție publică.

 

Cum credeți că se poate face reformă în justiție atâta vreme cât persoane și instituții-cheie sunt de neclintit? Mă refer la conducerea PNA, la Consiliul Superior al Magistraturii, la procurorul general.

Nu există persoane de neclintit, ci există legi care nu sunt puse în aplicare. Și nu sunt puse în aplicare fie pentru că nu există curajul de a semnala încălcări ale legii, fie pentru că nu există instituții care să poată, cu adevărat, aplica reglementările în vigoare. Pe de altă parte, e foarte important să ne gândim la ce anume nu ne place în privința anumitor instituții - faptul că sunt cu adevărat independente sau faptul că au devenit independente înainte de finalizarea reformei?!?Dacă rămânem la al doilea răspuns, aduc aminte opiniei publice că TI România a criticat la fel de ferm, în urmă cu un an, faptul că reforma în justiție a pornit la drum cu jumătăți de măsură.Dacă rămânem la primul răspuns, îmi pare rău că trebuie să evidențiez acest lucru, dar nu cred că putem "îndoi" prevederile constituționale în sensul știrbirii reformelor deja realizate.Punctul nostru de vedere însă este că multora din persoanele care sunt acum în poziții percepute "de neclintit" li se pot zdruncina pozițiile, dacă se studiază în profunzime cadrul legal existent. Deja, prin protecția avertizorilor (Legea 571/2004), încălcările grave ale legii pot fi evidențiate și corectate din interiorul sistemului, iar reglementările actuale privind conflictul de interese (Legea 161/2003) trebuie invocate în sensul constatării nulității actelor adoptate. Când presa va relata despre numărul enorm de acte anulate pentru conflict de interese, veți vedea că nu mai există "poziții de neclintit".

 

Analizați de multă vreme fenomenul corupției. Se cunoaște schimbarea de regim?

Cred că este prea devreme pentru ca "schimbarea de regim" să fi putut lăsa urme vizibile - și nu doar în privința combaterii corupției, ci și în privința altor domenii sensibile, cum ar fi justiția, concurența, administrația/funcția publică. Cred că vom putea identifica o tendință până la sfârșitul lunii mai, când vom publica evaluarea Sistemului Național de Integritate, pentru că lucrăm deja de un an de zile la această cercetare și folosim date care privesc aproape 5 ani - de când a fost înființată Asociația Română pentru Transparență, afiliată și acreditată în rețeaua Transparency International.

 

Înainte de alegeri nu ați dat notă de trecere nici unui partid. S-a schimbat ceva (fie la putere, fie la opoziție)?

Din păcate, nu, iar explicația este extrem de simplă. În ultima perioadă, partidele politice de la putere au fost foarte preocupate de structurarea mecanismelor guvernării, iar partidele din opoziție (chiar și cele extraparlamentare) au fost preocupate de reformarea structurilor și procedurilor interne, care să le poată oferi capacitatea de a reveni pe scena politică. Abia după ce se va finaliza această etapă, vor putea partidele politice să se aplece cu mai multă atenție asupra studiului, analizei, elaborării de politici publice concordante cu obiectivele și doctrinele lor politice. Când vor produce politici anticorupție, le putem acorda asistență tehnică, dacă doresc. Dacă le adoptă și le publică în pofida recomandărilor, ori fără o fundamentare doctrinară corectă, le vom critica - lucrurile sunt foarte simple din această perspectivă.

 

PSD a pierdut alegerile fiindcă a fost etichetat un partid corupt. Este o "marcă înregistrată" a PSD sau ea poate fi întâlnită și la alte partide?

Barometrul Global al Corupției, pe care Transparency International îl realizează în colaborare cu Gallup International, arată că partidele politice (înțelese ca grupuri de interese constituite în mod transparent) sunt percepute ca fiind prima cauză a corupției (24-27%), în toate statele sondate (peste 40 de pe toate continentele). Mai mult decât atât, partidele aflate la putere sunt, întotdeauna, percepute ca fiind mai corupte decât cele din opoziție - natural, pentru că au pâinea și cuțitul, ca și decizia asupra modului în care se taie feliile și cui sunt acestea împărțite. Din această perspectivă, percepția asupra PSD nu este nici întâmplătoare, nici neobișnuită, ci se înscrie într-o normalitate statistică.

 

România dispune de legi, dispune de organisme, de ce rămâne corupția o realitate atât de înrădăcinată în societatea românească?

România încă nu are un management public performant. Din acest motiv, dacă prevederile unei legi nu se aplică, în loc să fie promovate bune practici manageriale, care să suplinească litera legii în spiritul aplicării ei, persoanele care sunt chemate să îndeplinească acele atribuții se ascund în spatele vidului legislativ, pentru că nu au nici curajul să dea socoteală pentru inițiativele lor. Astfel, în loc să fie sancționate persoanele care nu fac tot ce se poate pentru a-și îndeplini mandatul, se purcede la modificarea legilor, dar în sensul de a le putea face aplicabile cu oamenii care există deja, în loc să fie schimbați oamenii, pentru a putea fi aplicate legile. Din cauza acestui cerc vicios, apar prevederi legale care se bat cap în cap, iar aceasta dă posibilitatea unor demnitari sau funcționari să-și exercite puterea discreționară - evident, această putere este o "marfă" pe care cei "mai deștepți" o comercializează către ofertantul cu cel mai bun preț.Este grav că există prea mulți oameni în poziții cu putere discreționară și prea mulți oameni dispuși să plătească pentru această "marfă", în ciuda faptului că totul se poate rezolva și pe calea legală - deși, e adevărat, durează mai mult timp, iar tranziția ne-a învățat pe toți că supraviețuirea depinde de rapiditatea mișcărilor.

 

Cât anume din ineficiența PNA se datorează unui management defectuos și cât anume presiunilor politice?

Acest lucru este o adevărată necunoscută. Ar fi trebuit ca, dincolo de auditul implementării Strategiei 2001-2004 (în care PNA nu era menționat, întrucât nu era nici măcar în proiect la data adoptării - octombrie 2001), să vedem și un audit operațional privind activitatea PNA.Mi-aș fi dorit să văd câte ore/om sunt necesare pentru investigarea unui caz de corupție, în funcție de infracțiune (pentru că traficul de influență este mai greu de dovedit decât luarea de mită), în funcție de obiectul infracțiunii (pentru că 10.000 de euro ar trebui să fie mai ușor de dibuit decât 3.000), respectiv în funcție de calitatea făptuitorului (mai greu de acuzat, din punct de vedere politic, un primar decât un consilier local) ori de prejudiciul cauzat (e diferența mare între 100.000 de euro și un milion). Cu un astfel de instrument de management, s-ar fi putut compara performanțele din diverse cauze investigate și s-ar fi putut trage învățăminte concludente vizavi de posibile presiuni politice, acolo unde lucrurile păreau a fi tergiversate. Dar, în absența unei astfel de analize, nu ne putem pronunța fără a face speculații - iar speculațiile intelectuale sunt plăcute la o cafea, dar nu pot fi folosite pentru fundamentarea unor politici publice de care depinde integrarea României în Uniunea Europeană.

 

Recent ați făcut public Raportul Național asupra Corupției - ediția 2005 în care acuzați "haosul și colapsul Strategiei Naționale Anticorupție". Mai este vreo speranță?

Sigur că da! Sunt convins că anii 2005-2006 vor reprezenta o reașezare a politicilor publice, în toate domeniile, pe făgașul normal al evaluării și identificării unor nevoi punctuale, însoțite de formularea unor obiective tactice concrete, pentru care vor fi puse în practică acțiuni concrete, cu resurse adecvate și responsabilități clare. Realizarea unor reforme coerente, "cu mintea-n cap", vor conduce, inevitabil, la desfacerea acelui cerc vicios la care făceam referire mai devreme, așa încât, chiar fără a avea un control direct asupra tuturor acestor mecanisme, pot să-mi exprim încrederea că există speranțe și că ele chiar pot fi concretizate, pas cu pas.

 

În ce măsură poate afecta corupția șansele României de integrare în 2007?

Evident, cititorii revistei dumneavoastră cunosc răspunsul la această întrebare - în extrem de mare măsură. Patru din cele 11 motive de activare a clauzei de salvgardare (adică o treime!) se referă direct la capacitatea României de a demonstra rezultate concrete și convingătoare în privința prevenirii, combaterii și sancționării corupției. Mai mult decât atât, va trebui să facem dovada unui efort susținut și sustenabil. Nici nu vreau să mă gândesc la consecințele amânării cu un an - de fapt, nici n-ar trebui să discutăm despre asta, pentru că, vorba aceea, "se sparie gândul!"

 

Cu o lună în urmă, ați atras atenția premierului că nu s-au implementat nici măcar condițiile preliminare ale angajamentelor asumate anul trecut față de Comisia Europeană de a stabili o platformă eficientă de combatere a corupției. Aveți vreun feedback?

În conferința de presă din 15 februarie, atrăgeam atenția asupra faptului că, din cauza unor deficiențe de comunicare internă la nivelul executivului, cele două proiecte de lege privind consolidarea cadrului legal și instituțional al controlului averilor, conflictelor de interese și incompatibilităților (despre care am mai vorbit) se blocaseră, probabil, într-un sertar. Am primit asigurări că proiectele respective vor fi reevaluate în conformitate cu recomandările din raportul de audit și vor fi deblocate împreună cu momentul adoptării noii Strategii 2005-2008.Acum înțelegeți mai bine de ce am fost atât de critici cu unele din recomandările raportului de audit - pentru că ele pot bloca ori diminua eficacitatea unei construcții legislative îndelungate, care cuprinde ratificarea Convenției ONU împotriva corupției și 6 instrumente de aplicare a prevederilor Convenției în dreptul intern. Totuși, după întâlnirea dintre președintele Traian Băsescu și reprezentanții Secretariatului Internațional TI de la Berlin - Cobus de Swardt și Miklos Marschall -, sunt încredințat că lucrurile vor evolua într-o direcție pozitivă. Drept dovadă, președintele Băsescu a anunțat că va prezida ședința de Guvern în care se vor adopta aceste acte normative, asumându-și răspunderea politică pentru punerea lor în aplicare, în conformitate cu votul popular conferit chiar acestei platforme anticorupție.

 

Credeți că în momentul de față există suficientă voință politică pentru a lupta mai eficient?

Da, cu siguranță! Altfel, nu ne-am fi aflat în situația în care președintele să prezideze această ședință de Guvern. Ne aflăm în fața unui mesaj politic fără precedent în România, menit să capaciteze toate resursele publice în direcția prevenirii, combaterii și sancționării oricăror acte de corupție. Mai mult decât atât, am senzația că se merge cu voința politică dincolo de lupta împotriva corupției și ne aflăm chiar în fața unui efort de construcție instituțională a integrității publice, lucru care nu poate decât să ne bucure, în calitate de reprezentanți ai Transparency International - singura coaliție globală de organizații dedicate acestui obiectiv.

 

Care ar fi în opinia dumneavoastră urgențele până la raportul de țară din toamnă, astfel încât să nu intre în vigoare clauza de salvgardare și ce șanse există ca aceste urgențe să fie și transpuse în practică?

Prioritizarea activităților se face întotdeauna după 2 criterii - urgența și importanța. O chestiune cu adevărat urgentă este cea privind cadrul legal și instituțional privind controlul averilor, conflictelor de interese și incompatibilităților. O altă chestiune urgentă ar fi consolidarea/centralizarea atribuțiilor privind controlul administrativ și inspecțiile, eventual chiar și auditul financiar public, chestiune care se poate realiza deodată cu construcția instituțională prezentată mai sus.Foarte important este să se evalueze performanțele instituționale în domeniul combaterii corupției, așa cum am discutat, și să se creeze un mecanism concurențial pentru elaborarea și lansarea unor campanii de prevenire/informare/educare - însă nu în formula comunicării de mase, ci în formulă de nișă, pe segmente separate de populație, cu mesaje croite special pentru fiecare grup-țintă. Nu în ultimul rând, este nevoie să se asigure stabilitatea în funcția publică, să se elaboreze criteriile de performanță pentru înalții funcționari publici și să se întărească mecanismele care asigură un mediu concurențial real, fără discriminări discreționare și fără tratamente preferențiale.

 

Interviu realizat de Cristian Banu

Publicat în : Interviu  de la numărul 24

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: