Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Regionalizarea între spaimă, compromis și necesitate

Cora MUNTEAN

În 1990 discuțiile despre necesitatea regionalizării României îi puneau pe reprezentanții societății civile, care propuneau această temă spre dezbatere, în postura de a fi aproape lapidați. Conservatorii își etalau conștiința de paradă și creau meseria de a fi român, datornic de a veghea cu crucea sub pernă și toporul sub pat. Acum, regionalizarea a devenit o temă de salon, mai ales că numeroasele ONG-uri apărute în decursul anilor sunt puternic finanțate pentru a iniția și găzdui asemenea dezbateri. Cele opt regiuni administrative înființate în urmă cu șase ani se dovedesc total ineficiente, rolul lor fiind mai degrabă de burete al fondurilor europene.



Potrivit oficialilor europeni, această formulă, de opt regiuni, va trebui să rămână, chiar și ineficientă, deoarece România a încheiat Capitolul 21 de politici regionale și "nu se pot schimba regulile în timpul jocului".

Reprezentanții societății civile consideră că, dacă tema regionalizării nu ar fi pornit din Transilvania, acum harta țării ar fi arătat altfel, dar teama obsedantă de a pierde Ardealul a adus o opoziție fermă față de acest subiect. Începând de la președintele Emil Constantinescu (considerat totuși primul șef de stat democrat) până la Ion Iliescu și Adrian Năstase, toți șefii partidelor politice au condamnat aceste inițiative, iar promotorii ideilor regionaliste au fost catalogați drept niște trădători și rătăciți, în ciuda faptului că nimeni nu dorea ruperea țării. Este necesară înființarea unor structuri mai elastice, nicidecum introducerea vizelor pentru București, Iași sau Constanța.

Subiectul regionalizării României a cunoscut câteva momente importante, unul continuând o idee născută la Budapesta între 1988-1989 de un grup de intelectuali români și maghiari. În acea perioadă grupul format din dizidenți ca Dinu Zamfirescu, Ariadna Combes (fiica Doinei Cornea) Mihnea Berindei s-a întâlnit cu intelectuali unguri și au redactat Declarația de la Budapesta, ducument care conținea și tema reconcilierii româno-maghiare, fapt care l-a înfuriat la culme pe Nicolae Ceaușescu.

Peste zece ani, autorii, cărora li s-au adăugat și alți intelectuali, aveau să revină cu un alt document, Declarația de la Cluj, ceea ce l-a înfuriat pe președintele de atunci, Emil Constantinescu.

Trebuie menționat însă că teza despre regionalizare se regăsește în opinia tuturor formațiunilor politice, cu excepția PRM, prin vocea unor lideri ai acestora.

Chiar în 1990 Dan Amedeo Lăzărescu publica în ziarul "Liberalul" un articol în care spunea că federalismul este unicul drum pe care România trebuie să meargă. De asemenea, PUNR a fost constituit inițial ca un partid regional numindu-se PUNRT (Partidul Unității Naționale al Românilor din Transilvania), iar profesorul universitar de la Cluj Adrian Moțiu a fost numit de Ion Iliescu guvernator al Transilvaniei pentru o scurtă perioadă de timp.

După evenimentele din martie 1990 de la Târgu Mureș, care au dus la înființarea SRI, spiritele s-au mai calmat pentru o perioadă deoarece cei care îndrăzneau să vorbească despre regionalizare puteau fi ușor catalogați drept "pericol adus siguranței naționale". Principala temă a lucrătorilor SRI din zonele cu populație majoritar maghiară era monitorizarea UDMR, lucru care acum s-a dovedit pierdere de timp și bani, deoarece liderilor uniunii le convine orice formă de regionalizare. Chiar dacă la nivel declarativ, în fața electoratului și doar în campania electorală promovează cu vehemență tema autonomiei.

În 1995 la Târgu Mureș, Liga Pro Europa editează revista "Altera", iar din primul număr se lansează ideea necesității introducerii în dezbatere publică a temei despre regionalizare.

Aproape concomitent cu Declarația de la Cluj apar manifestul "M-am săturat de România", al lui Sabin Gherman și Partidul Moldovenilor înființat la Iași de Constantin Simirad, ultimele două inițiative căzând repede în ridicol, iar prima fiind compromisă de alertarea precoce și nejustificată a președintelui Emil Constantinescu de către Gabriel Andreescu, prin Gabriela Adameșteanu. Acum acesta își amintește de episodul Declarației de la Cluj în felul următor: "Pe mine m-a rugat Mihnea Berindei să-l ajut la redactarea textului, care până la urmă a ajuns în mapa președințială. Constantinescu a avut atunci o intervenție suficient de rezonabilă, a încercat să accentueze normalitatea acestei discuții. Nu a fost însă suficient de ferm și isteț pentru a impune serviciilor de informații să nu lucreze contra lui, cu naționaliștii care au exploatat documentul împotriva președinției și a ungurilor. Episodul acela arată că forța naționalistă a fost întotdeauna legată de partea obscură, de zona celor care au făcut strategiile controlului politic". De fapt chiar la Palatul Culturii din Târgu Mureș președintele Constantinescu a condamnat ferm gestul autorilor documentului.

În 1998 Sabin Gherman lansează manifestul "M-am săturat de România", fapt care îi atrage urgent eticheta de trădător de neam, iar din partea celor de la grupul Provincia eticheta de "aventurier politic". Gherman a continuat demersul său prin înființarea Ligii Transilvania-Banat, formațiune politică ce nu a fost înregistrată, ceea ce a atras multe critici României din partea Parlamentului European.

În aprilie 2000 se înființează grupul Provincia, care și editează un ziar bilingv și o revistă, iar un an mai târziu un alt document care a stârnit controverse: Memorandum pentru construcția regională a României, semnat de un grup de 13 intelectuali români și maghiari: Alexandru Antik (artist plastic), Agoston Hugo (publicist), Bakk Miklos (politolog), Mircea Boari (politolog), Alexandru Cistelecan (critic literar), Marius Cosmeanu (sociolog), Caius Dobrescu (scriitor), Hadhazy Zsuzsa (publicist), Molnar Gustav (politolog), Ovidiu Pecican (istoric), Szocolz Elek (publicist), Traian Stef (scriitor) și Daniel Vighi (scriitor).

În textul documentului se invocă necesitatea constituirii unor structuri regionale din cauză că sistemul administrativ ultracentralizat favorizează corupția și birocrația. Documentul a fost receptat isteric de politicieni, dar inițiatorii au continuat seria dezbaterilor și numărul celor care au semnat în favoarea documentului a ajuns la câteva sute.  

"Din când în când un grup de intelectuali ardeleni scoate la iveală o bombă care provoacă un cutremur în lumea politică românească: ideea unei structuri de tip federal, pe care o consideră mai potrivită pentru administrarea unei provincii. E limpede că la noi clasa politică nu e pregătită pentru asemenea soluție, iar populația e manipulabilă și oportunistă, gata să accepte unele lucruri (integrare în NATO și UE) fără să cunoască costurile și implicațiile, încăpățânându-se să refuze altele, în aceeași grațioasă necunoaștere"- a spus Alexandru Vlad.

Într-o țară în care a mânca bine înseamnă a avea multă mâncare, ideea că Transilvania ar putea deveni o locomotivă pentru integrarea europeană a speriat politicieni și intelectuali în egală măsură. Memorandiștii au fost criticați și înfierați nu doar de politicieni, dar și de ÎPSS Bartolomeu Anania, Alina Mungiu Pippidi, Ilie Șerbănescu, Emil Hurezeanu. Autorii Memorandumuluis-au ales cu cele mai diverse epitete: "iobagi ai lui Soros" (Gheorghe Funar), "Iago de provincie" ( Eugen Uricariu).

Așa cum spuneam mai devreme, aproape toate formațiunile politice au prezentat în fața electoratului un program de regionalizare.

În campaniile electorale, UDMR vorbea despre un proiect de autonomie pe cinci trepte, care o cuprindea și pe cea pe criterii etnice, pentru ca, după accederea la guvernare, să pretindă doar autonomia culturală.

În PSD cel care a dat tonul a fost Ioan Rus, care la conferința județeană de la Cluj din 27 octombrie 2001 a prezentat Programul social-democrat pentru Transilvania. "Un lucru trebuie să ne fie foarte clar, nu este normal ca românii sau maghiarii din Transilvania să devină obiect de tranzacție pentru Budapesta sau București. Programul social-democrat pe care-l propunem respectă identitatea maghiarilor și dreptul lor la diferență" - spunea Ioan Rus.

Și liberalii au avut un proiect de descentralizare întocmit de Viorel Coifan și Paul Ion Otiman în mai 2002. Documentul propunea amendarea unor articole din Constituție și crearea unor unități administrative între nivelul statului și cel al județului.

Anul trecut, Acțiunea Populară a venit cu un proiect de regionalizare pe fundamentul vechilor provincii istorice.

Politologul Bakk Miklos a întocmit de asemenea un proiect de regionalizare, dar ideile lui nu au fost preluate de nici o formațiune politică.

Fără îndoială că cel mai controversat document de regionalizare a fost proiectul de autonomie al Ținutului Secuiesc depus și respins anul trecut în Parlament. Proiectul a fost inițiat de șase deputați UDMR, în frunte cu ultraradicalul Toro Tibor. Secuimea, populația autohtonă cu identitate națională maghiară, majoritară în Ținutul Secuiesc, revendică autonomia teritorială a acestei regiuni în conformitate cu prevederile documentelor internaționale și cu practica în acest domeniu din statele UE. Inițiatorii documentului spun că regiunea istorică Ținutul Secuiesc sau Terra Sicolorum datează din secolul XIII, iar autonomia scaunelor a funcționat mereu sub formă de autonomie teritorială, având o administrare proprie. De asemenea s-a făcut trimitere la Recomandarea 1201 pe 1993 a Consiliului Europei privind dreptul persoanelor aparținând unei minorități naționale de a avea autorități autonome și un statut special în zonele unde sunt majoritare.

În viziunea separatiștilor, Ținutul Secuiesc urmează a fi format din opt scaune, maghiarii reprezentând 75,68% din populație. Ei au dat asigurări că românii minoritari în zonă vor beneficia de un tratament special.

Deși a fost creat un cadru european corespunzător descentralizării, PSD nu a avut forța politică de a face o reformă administrativă fără anestezie, așa cum s-a întâmplat în Polonia, unde partidul care a făcut această reformă peste noapte a fost tot unul social-democrat și unde guvernul nu s-a pierdut în amănunte. Dacă îi întrebi pe politicieni dacă sunt de acord cu 40 de județe, ei ar vrea 80 pentru că astfel vor avea 80 de unități administrative aflate sub conducerea partidului aflat la putere.

Oricum, după 2013 se așteaptă o schimbare de proporții pe plan administrativ, atunci când va dispărea teama că regionalizarea ar fi un preambul al secesiunii.

Oficialii UE se dovedesc a fi deosebit de prudenți în a sugera un anumit model de regionalizare pentru România din cauza numeroaselor conflicte din țările europene și din convingerea că aici oamenii ar putea avea reacții imprevizibile.

Publicat în : Politici regionale  de la numărul 24

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: