Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Revoluția portocalie de la Chișinău a fost... roz

Dragoº TÃBÃRAN

După o campanie viciată de dominarea mass-media de către guvern sau de către partide și mai ales de către grupurile de interese economico-politice, Partidul Comunist - de guvernământ - a câștigat scrutinul parlamentar și a luat o opțiune serioasă pentru dominarea scenei politice în următorii ani. Ajuns primul actor al scenei politice de la Chișinău în 2001, cu o platformă prorusă, antieuropeană și mai ales antiromânească, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova a devenit în 2005 vârful de lance al desprinderii de Rusia, de CSI și mai ales de vechile opțiuni strategice.



Spectrul revoluției portocalii

     

Este greu de înțeles din exterior care sunt dedesubturile acestei formidabile schimbări politice. Sute de ziariști au venit la Chișinău în ziua scrutinului parlamentar convinși că revoluția portocalie de la Kiev se va repeta și în Republica Moldova. Au greșit!

Au greșit în primul rând pentru că nu au intuit mutațiile socio-politice care au intervenit în ultimii patru ani, mai ales distanțarea președintelui Voronin de Moscova. Nu de Rusia, ci de Moscova, acea Moscovă conservatoare și arogantă în raporturile cu fostele republici sovietice, altfel spus cu fostele posesiuni ale Kremlinului, fie el țarist, sovietic sau rus! Dacă la Kiev a existat o masă de manevră suficientă pentru a schimba regimul, la Chișinău populația masculină între 20 și 45 de ani - adică populația care merge la război, care face revoluții, care are ceva de spus și care iese în stradă pentru a afirma cu tărie ce are de spus - se află în afara frontierelor. Emigrația economică atinge în Republica Moldova cote incredibile. Oficial lucrează în afara țării 300.000 de oameni dintr-o populație de 4.300.000. Adevărul este că una din trei familii de cetățeni moldoveni are cel puțin un membru în străinătate, altfel spus numărul celor plecați este de trei ori mai mare decât arată statisticile oficiale. Impactul asupra familiilor și asupra echilibrului social este dramatic. Pe de altă parte, banii trimiși acasă de cei plecați afară - Uniunea Europeană, România, Rusia - permit supraviețuirea celor de acasă. În plan politic, segmentul de populație aflat în afara frontierelor nu a participat la vot într-o manieră care să influențeze rezultatul scrutinului. Respectând legea, guvernul a deschis doar câte o secție de vot în fiecare țară străină. Capacitatea fiecăreia- 2000-3000 de voturi - nu a răspuns necesităților.

O altă ciudățenie a fost lipsa secțiilor de vot în Transnistria. Cetățenii Republicii Moldova care locuiesc în Transnistria și care au dorit să voteze parlamentul Republicii Moldova au fost siliți să treacă Nistrul și să voteze în cele 9 secții de vot deschise în zona aflată sub controlul autorităților de la Chișinău. Evident, foarte mulți rusofoni nu și-au putut exprima votul. Toate aceste condiții - blocarea tinerilor plecați la muncă și a rusofonilor, manipularea mass-media, sprijinul obținut de la liderii pro-occidentali ai României, Georgiei, Ucrainei - au avantajat Partidul Comunist.

 

Republica Moldova - republică parlamentară

 

Pragul electoral - 3% în cazul candidaților independenți, 6% în cazul partidelor și 9% în cazul alianțelor alcătuite din trei partide - a simplificat la maximum echilibristica politică. Doar trei formațiuni au depășit pragul electoral: Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, Blocul Moldova Democrată și Partidul Popular Creștin-Democrat. Nu este o surpriză, sondajele de opinie au anticipat corect rezultatul. Nu este o surpriză nici scorul obținut de comuniști, inferior celui obținut în 2001, din cauza erodării imaginii pe perioada guvernării. Singura surpriză este votul rusofonilor în favoarea comuniștilor în ciuda declarațiilor dure la adresa Rusiei, venite tocmai din partea președintelui Voronin. Formațiunile rusofone - Rodina și Ravnopravie - nu au obținut cele șase procente necesare pătrunderii în Parlament, dar au totalizat 10%. Dacă scrutinul s-ar fi desfășurat normal - altfel spus, dacă ar fi votat și toți rusofonii din Transnistria -, poate că Parlamentul ar fi arătat altfel!

Din modul de organizare a scrutinului - aplicând strict legea, a fost deschisă doar câte o secție de vot în fiecare țară străină, deși în afara granițelor sunt aproape un milion de cetățeni -, rezultatul a fost ușor de anticipat: cei rămași acasă, majoritatea persoane de vârsta a treia, au optat pentru comuniști, cei care au asigurat stabilitate politică și socială, au plătit pensii - deși pe seama banilor veniți din străinătate -, au impus ordine și disciplină în societate.

Adevăratul dirijor al proceselor politice din Republica Moldova este președintele Voronin, cel care stăpânește poliția, serviciile secrete, procuratura, practic tot. Voronin a surprins societatea și clasa politică adoptând un ton dur la adresa unor cercuri rusești - nu la adresa Rusiei! - și propunând societății o politică orientată către Statele Unite și Uniunea Europeană. O mișcare surprinzătoare pentru cel care, în 2001, a câștigat alegerile promițând aderarea Republicii Moldova la CSI și adoptarea limbii ruse ca a doua limbă oficială a statului.

 

Transnistria - principala problemă de securitate a continentului

 

Voronin a intrat în conflict cu Kremlinul în 2003 când a refuzat să semneze proiectul de federalizare a Republicii Moldova, memorandumul Kozak, care ar fi rezolvat conflictul cu Tiraspolul, dar ar fi transformat țara într-o specie pe cale de dispariție. Președintele rus, Vladimir Putin, s-a întors atunci la Moscova chiar în momentul în care avionul său se pregătea să aterizeze la Chișinău!

La rândul său, președintele Putin a refuzat să permită semnarea Declarației de Securitate și Stabilitate în Republica Moldova, practic proiectul președintelui Voronin de reglementare a crizei din Transnistria. Rusia nu și-a onorat nici până azi angajamentele asumate la summitul OSCE de la Istanbul, din 1999, privind retragerea trupelor sale din Georgia și Republica Moldova. Kremlinul insistă pentru adoptarea unei reglementări politice a statutului special al Transnistriei, în timp ce guvernul de la Chișinău cere adoptarea unor mecanisme de presiune care să-i convingă pe separatiștii de la Tiraspol să accepte suveranitatea Chișinăului. O suveranitate puternic știrbită în momentul în care președintele Voronin - născut în Transnistria - nu poate trece Nistrul pentru a-și vedea mama.

Dincolo de motivele emoționale, Transnistria este o rană deschisă în trupul firav al Republicii Moldova, dar și o sursă de insecuritate continentală. Transnistria este o rampă pentru trafic de armament, droguri, carne vie, substanțe strategice. Prin Transnistria trec conductele de aprovizionare cu gaz, magistralele electrice, aici se află ultimele capacități de industrie grea ale Republicii Moldova. Nu în ultimul rând, în Transnistria trăiește un număr semnificativ de etnici români.

Lipsa de control asupra Transnistriei ridică probleme serioase și pentru securitatea întregului continent, în special prin dimensiunile de nebănuit ale traficului de arme și substanțe interzise, dar și prin structurile de tip mafiot, de criminalitate organizată transfrontalieră.

Chiar în timpul campaniei electorale, Republica Moldova a primit girul european. La Bruxelles a fost semnat un document care conturează parametrii relației dintre Chișinău și Uniunea Europeană, care stabilește obiective comune și obligații din partea Republicii Moldova, dar și dimensiunile ajutorului financiar oferit de Uniunea Europeană. Împreună cu sprijinul politic oferit discret de Statele Unite - inclusiv prin susținerea pe care Voronin a primit-o din partea președinților Băsescu, Saakașvili și Iușcenko -, oferta europeană vine în sprijinul unei opțiuni pro-occidentale a conducerii de la Chișinău și poate fi momentul de îndepărtare a Republicii Moldova de diferitele proiecte regionale gândite la Kremlin.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 24

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: