Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Euroregiunile - realitate și confuzii

Roxana MAZILU

 

În anii '90 după căderea comunismului în Europa Centrală și de Est au apărut un număr tot mai mare de structuri de cooperare cunoscute sub numele de euroregiuni. Această denumire exprimă sentimentul apartenenței comune la Europa și dorința de a participa la procesul integrării europene care încurajează cooperarea autorităților locale și regionale pentru binele comun.



Euroregiunile - forme de cooperare transfrontalieră

 

Ideea unei "Europe a regiunilor" a apărut în Europa de Vest în anii '60, formula fiind enunțată în scrierile eseistului elvețian Denis de Rougemont care critica statul centralizat care blochează afirmarea entităților interne. Tot din anii '60 datează și prima colaborare între regiuni vecine creată la granițele Franței, Elveției și Germaniei. Astfel fenomenul euroregional a apărut în strânsă legătură cu evoluția autonomiei locale și a regionalizării. Dar el nu presupune ștergerea granițelor naționale sau ieșirea acestor teritorii de sub autoritatea organelor centrale, ci constau în crearea unor legături directe între regiuni și comunități aflate de o parte și de alta a frontierelor de stat, în virtutea competențelor autorităților locale, așa cum sunt ele definite în legislația națională și europeană. Condițiile pentru dezvoltarea optimă a unei euroregiuni sunt considerate a fi echilibrul economic minimal, existența unei apropieri culturale în ciuda diversității etnice, proximitatea geografică și aceeași moștenire istorică, iar cooperarea se desfășoară cu precădere în aceste domenii. Deci nu poate fi vorba de o încălcare a suveranității naționale nefiind vizate domenii strategice și nici nu creează autorități de conducere egale statului național.

Așa cum sunt definite prin Convenția-cadru europeană privind cooperarea transfrontalieră a colectivităților sau autorităților teritoriale (1980) a Consiliului Europei, scopurile euroregiunilor sunt creșterea încrederii și a toleranței ca premise ale unei bune relații de vecinătate în teritoriile de graniță care cuprind minorități naționale, îmbunătățirea serviciilor publice peste frontiere, managementul problemelor care depășesc granițele statelor cum ar fi cele de mediu, coordonarea politicilor de interes comun: planificare regională, dezvoltare rurală și urbană, turism, transporturi, rezolvarea problemelor specifice ale populației de graniță ca impozitarea, securitatea socială, muncitorii transfrontalieri și stabilirea de structuri instituționale de cooperare care să asigure colaborarea în cadrul euroregiunilor între actorii implicați. În acest fel sunt concretizate solidarități geografice, care depășesc cadrul frontierelor statale, realizând noi spații de cooperare în Europa.

Euroregiunile diferă în practicarea activităților transfrontaliere. Unele dintre ele se limitează la schimb de informații, consultări și studii comune, în timp ce altele au capacitatea să administreze și să implementeze proiecte concrete.

Mai trebuie menționat că, deși atât Consiliul Europei, cât și Uniunea Europeană sunt implicate în dezvoltarea politicilor regionale, este de remarcat diferența de orientare a celor două instituții. Astfel, dacă politica regională a UE are mai ales o finalitate economică, Consiliul Europei acordă o importanță deosebită conservării patrimoniului cultural specific, dialogului între culturi, grupuri etnice și religii, precum și dezvoltării instituționale.

Cum se implică România

 

Colapsul fostului sistem administrativ din Europa Centrală și de Est combinat cu atracția irezistibilă spre configurația instituțională a Uniunii Europene au încurajat regiunile subnaționale ale statelor din zonă, diverse după structura lor demografică și dezvoltare social-economică, să stabilească legături de cooperare transfrontalieră.

România a fost parte a acestui proces de transformare și, ca membră a Consiliului Europei, a ratificat în 1998 Convenția-cadru asupra cooperării transfrontaliere a colectivităților sau autorităților teritoriale, cadrul legislativ de desfășurare a acțiunilor de cooperare transfrontalieră, iar colectivitățile, autoritățile sau organismele care se pot asocia cu vecinii de peste graniță au fost definite ca fiind, potrivit legislației române, consiliile județene și consiliile locale.

În prezent autoritățile locale românești participă la 9 euroregiuni. Prima euroregiune care a fost creată în zonă, Euroregiunea Carpatică (creată în 1993, primele județe românești se asociază în 1997), este și una din cele mai mari din Europa (la care participă 5 state, are o populație de peste 14 milioane de locuitori și un teritoriu de 161.192 kmp.). Urmând conturul geografic al țării, de la vest la est, alte autorități locale de graniță au constituit euroregiunile Dunăre-Criș-Mureș-Tisa (1997), Dunărea 21 (2002), Giurgiu-Ruse (2001), Danubius (2002), Dunărea de Sud (2001), Dunărea de Jos (1997), Siret-Prut-Nistru (2002) și Prutul Superior (1997).

Euroregiunea Carpatică este cea mai vastă, la constituirea ei participă structuri teritoriale din Polonia, Ungaria, România, Ucraina și Slovacia cuprinzând o diversitate etnică, religioasă, lingvistică. În același timp, populația este legată de o istorie și geografie comune, similarități în dezvoltarea economică și o aspirație spre prosperitate și integrare care creează un simț al comunității și al dorinței de cooperare. În plus, 30%, din populație are statut de minoritate pe teritoriul statelor în care sunt cetățeni, iar cooperarea interetnică prin instituții culturale comune, conectarea grupurilor etnice la realizarea unor proiecte economico-sociale de interes comun sunt instrumente efective pentru a atinge toleranța și stabilitatea între națiuni ca precondiții ale dezvoltării economice a regiunii. În plus, trebuie precizat că nu doar autoritățile locale sunt participante la aceste procese de interconectare, ci se implică și organizații ale societății civile, întreprinderi sau camere de comerț.     

La fel se desfășoară cooperarea transfrontalieră la granițele cu Ungaria, Serbia și Bulgaria. În cadrul euroregiunii Dunăre-Criș-Mureș-Tisa,se pune accent pe dezvoltarea și lărgirea relațiilor dintre comunitățile și autoritățile locale în domeniul economic, educație, cultură, sănătate, știință și sport, precum și colaborarea în perspectiva integrării europene. În ceea ce privește cooperarea cu Bulgaria de-a lungul Dunării, au fost create patru euroregiuni de dimensiuni mai mici prin asocierea consiliilor locale ale unor orașe riverane sau a celor județene. Prin colaborarea în acest format se urmărește rezolvarea unor probleme comune cu care se confruntă aceste zone situate la distanță mare de centrele administrative, lipsite de infrastructură economică și de transport, dependente de agricultură, cu un nivel scăzut al dezvoltării economice și cu o rată ridicată a șomajului. Acestea cooperează în principal în domeniul ecologiei, sănătății publice și a animalelor, au în vedere proiecte precum construirea unei conducte de gaze care să lege localitățile Calafat, Vidin și Zaicear sau deschiderea de centre de informații pentru afaceri.

Ca urmare a demersului autorităților locale și regionale din România, Republica Moldova și Ucraina și datorită evoluției pozitive a relațiilor dintre cele trei state, începând cu anul 1997 au fost lansate mai multe proiecte de cooperare transfrontalieră: Dunărea de Jos (care a obținut statutul de membră a Asociației Europene a Regiunilor Transfrontaliere), Prutul Superior și Siret-Prut-Nistru (sau Bucovina). Ultimele două euroregiuni au pornit din inițiativa părții române și au fost înscrise în Tratatul privind relațiile de bună vecinătate și colaborare între România și Ucraina din iunie 1997. Ele dispun de statut, de un secretariat și comisii de lucru pe diferite teme și chiar de președinție, prin rotație. În ciuda criticilor care au urmat semnării Tratatului, euroregiunile au constituit o idee ingenioasă, oferind soluția menținerii contactelor directe cu etnia română de pe teritoriul ucrainean și a rezolvării problemelor zonei de nord-est. Au fost organizate conferințe științifice internaționale pe probleme legate de relațiile interetnice și protecția mediului, schimb de experiență în domeniul administrativ, social-economic, cultural, educațional, anularea taxelor și plăților locale la trecerea frontierelor de stat de către persoanele fizice și juridice care locuiesc sau sunt înregistrate pe teritoriul euroregiunii.

Euroregiunile sunt un model nou de cooperare, dar la care România s-a adaptat treptat în ciuda contestărilor care au venit din mediile politice și sociale care nu au înțeles fenomenul. Deși cooperarea autorităților locale se lovește încă de probleme administrative sau financiare, au fost realizate proiecte și acumulată o experiență care va fi utilă în momentul aderării la Uniunea Europeană. În Europa de Vest, euroregiunile funcționează eficient, iar această formă de cooperare are avantaje de necontestat prin dinamizarea relațiilor economice, cultural-științifice, asigurarea unor sisteme rapide și eficiente de comunicații și transport. Euroregiunile sunt susținute direct de Comisia Europeană care alocă fonduri pentru a stimula acest tip de cooperare prin programul INTERREG al cărui management va fi asigurat de instituții situate cât mai aproape de granițele pe care se implementează ele. În perioada 2007-2013, România va participa la această inițiativă comunitară și la Politica Europeană de Vecinătate pentru cooperarea transfrontalieră pe granițele externe ale UE. În cazul granițelor cu Ungaria și Bulgaria, există deja o experiență de 6-7 ani în care s-au implementat programe finanțate prin PHARE CBC. De la 1 mai 2004, cooperarea transfrontalieră cu Ungaria în perioada 2004-2006 reprezintă o premieră pentru România. Este pentru prima oară când un program se finanțează atât din fonduri de preaderare PHARE CBC (pe teritoriul României), cât și din fonduri structurale INTERREG III A (pe teritoriul statului membru Ungaria).

 

Continuare în numărul viitor.

Publicat în : Idei contemporane  de la numărul 24

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: