Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Strategia Lisabona - motorul unei economii moderne și dinamice

Alexandru DON

Agenda Lisabona a fost stabilită de liderii UE la summit-ul de la Lisabona din martie 2000, având ca țintă finală transformarea economiei Uniunii în cea mai competitivă, dinamică și cognitivă economie de pe glob.



Ce reprezintă Strategia Lisabona?

 

Pe scurt: reforme economice într-o lume caracterizată de schimbare și de provocări. O importanță deosebită pentru atingerea dezideratelor strategiei o au încurajarea inovării și a ideilor, precum și dezvoltarea mediului antreprenorial. Administrația trebuie să încurajeze activitatea economică și nicidecum să o inhibe. Competitivitate și flexibilitate, forță de muncă educată și motivată care să fie în compatibilitate cu obiectivele prestabilite.

Agenda Lisabona a fost stabilită de liderii Uniunii Europene la summit-ul de la Lisabona din martie 2000, având ca țintă finală metamorfozarea economiei Uniunii în cea mai competitivă, dinamică și cognitivă economie de pe glob. În acest sens, au fost trasate ținte clare, cum ar fi de exemplu creșterea ratei de angajare la nivelul de 70%, principalele instrumente de realizare a obiectivului final fiind reformele economice și investițiile în domenii ce stimulează dezvoltarea, precum capitalul uman și R&D (cercetare și dezvoltare). Totuși, posibilitatea de a realiza aceste obiective grandioase rezidă, în cea mai mare parte, în capacitatea statelor membre de a-și restructura și adapta la aceste cerințe piața internă.

Cu toate că multe dintre condițiile de fond ale implementării indicau o renaștere a economiei Europei, piedica a constat în insuficienta lansare a acestora la nivelul economiilor statelor membre generând o agendă politică supraîncărcată și o coordonare precară.

 

Agenda Lisabona

 

Conform Agendei Lisabona, până în anul 2010 Europa ar trebui să aibă cea mai competitivă economie. După 5 ani de la lansare, acest lucru apare ca fiind imposibil. Günter Verheugen vede câteva motive: priorități neclare - Agenda Lisabona acoperă prea multe aspecte și, în acest caz, "dacă totul este o prioritate, atunci nimic nu mai este o prioritate"; administarea - acestui proces nu i s-a oferit și suportul necesar în vederea reformărilor economice interne, fiind extrem de complex (28 de ținte finale, 120 de scopuri secundare și 117 indicatori); și, în final, lipsa promovării adecvate a procesului gândit la Lisabona. Raportul Grupului la Nivel Înalt, prezidat de Wim Kok, a arătat clar că "progresele făcute pentru construirea unei Europe dinamice, atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii, au fost prea puține". Concluziile acestui raport s-au bazat pe faptul că Produsul Intern Brut pe cap de locuitor al Uniunii Europene este de aproximativ 70% față de cel al SUA - la fel ca în urmă cu 30 de ani. Apoi, s-a făcut prea puțin pentru a se recupera diferența față de SUA (în domenii ca: investiții publice și private în cercetare și creșterea producției). Rata de creare de locuri de muncă pentru populația tânără și pentru femei este considerabil mai mică decât în Statele Unite. Există mari lacune în ceea ce privește Piața Unică, în special în privința serviciilor. La toate acestea se adaugă și competiția la nivel global, precum și procesul de îmbătrânire a populației.

Cu toate aceste aspecte negative, conform celor spuse de președintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, "Europa trebuie să facă mai mult. Ceea ce propunem este să eliberăm imensul potențial economic al Europei. Este nevoie să acționăm urgent".

Noua Strategie Lisabona se va axa, prin urmare, pe creștere economică și pe crearea de locuri de muncă. Dar pentru aceasta, trebuie să se realizeze o Europă mult mai atractivă prin prisma investițiilor și a muncii. Procesul cognitiv și inovațiile trebuie să devină motorul dezvoltării europene. Politicile de implementare trebuie să asigure crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune. Totodată este nevoie și de un parteneriat stabil între Uniune și statele membre care să asigure asumarea responsabilității politicilor de angajare pe scară largă, politicilor macroeconomice și a reformelor structurale. Există și o condiție pentru ca toate aceste necesități să fie eligibile: bugetul acordat Uniunii de statele membre să reflecte clar prioritățile economice și sociale comune.

Până aici, peisajul este destul de clar. Tenacitatea europenilor este admirabilă dacă te gândești că încearcă să resuscite o strategie din 2000, ce s-a vrut a fi excelentă și care a sfârșit prin a deveni un eșec la jumătatea termenului de finalizare - 2005... Pe un ton "paternal", José Manuel Barroso a afirmat: "Este ca și cum am avea trei copii, economia, asistența socială și mediul. Ca orice tată modern, dacă unul din copiii mei este bolnav, sunt gata să las totul și să mă dedic lui până când se însănătoșește. Dar asta nu înseamnă că-i iubesc pe ceilalți mai puțin". Tonul emoțional adoptat ne face să devenim circumspecți vizavi de noua Strategie Lisabona, având în vedere că, în general, tonul folosit de europeni atunci când vorbesc despre economie este unul cu totul opus -rațional și pragmatic.

Critici la adresa noii strategii au apărut aproape instantaneu. Socialiștii au caracterizat-o ca fiind "un start dezamăgitor" pentru noua echipă de comisari europeni. "Europa are nevoie să se focalizeze pe schimbări realiste, iar acest lucru nu se va face prin imitarea Americii. Nu de această strategie au nevoie milioanele de europeni fără locuri de muncă", a declarat președintele Grupului Socialist din Parlamentul European. Un semn de întrebare se ridică și în dreptul faptului că noua strategie nu mai menționează că economia europeană ar trebui să devină cea mai competitivă și mai dinamică economie până în 2010, așa cum se spunea în "vechea" strategie. Un alt semn de întrebare: cum va reuși să fie competitivă o economie europeană în fața coloșilor economici SUA și Japonia? Astarămâne să vedem în continuare.

 

România și Strategia Lisabona

 

În ceea ce privește România, situația nu este nicidecum mai roz. Printe altele, economia noastră abia a fost declarată ca fiind funcțională și deci ar fi mult mai logic să ne consolidăm noul statut și nu să trecem direct la o economie bazată pe cunoaștere. Această idee este susținută și de faptul că investițiile în domeniul "R&D" (cercetare și dezvoltare) sunt mult prea mici la noi, numărul brevetelor de inovare înregistrate fiind, de asemenea, mult prea mic în comparație cu nivelul minim din UE, iar populația activă se ferește încă de educația continuă. Cu toate acestea, totuși partea de strategie privitoare la crearea de locuri de muncă ar reprezenta un adevărat suflu revigorator pentru tradiționalul șomaj românesc.

Punerea în aplicare a Strategiei Lisabona pare a avea un rezultat nesatisfăcător pentru anul 2005. Având în vedere capacitatea UE de a-și duce la bun sfârșit proiectele este de așteptat ca într-un viitor ceva mai îndepărtat decât termenul propus inițial economia UE să fie sensibil egală cu marile economii existente deja pe piața globală.

Publicat în : Politica externa  de la numărul 24

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: