Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

La 1 martie, vor răsări (scriptic) primii lei grei

Mihnea GRAUR

Ca la toate măsurile reformiste de după 1989, denominarea are și adepți, dar și contestatari, fiecare exemplificând cu țări unde procesul a reprezentat un succes, respectiv un eșec. Concluziile sunt deocamdată evident premature, vorbindu-se insuficient despre momentul ales. În acest sens, nu trebuie să uităm că vorbim de o măsură amânată de comun acord de tot spectrul politic din precedenta legislatură pentru ca efectele sale să nu se producă în campania electorală.



Astăzi raportarea la euro în spațiul vest-european se face printr-o singură cifră. Țările est-europene au procedat la denominare după perioade lungi hiperinflaționiste, când indicele scăzuse la un nivel decent. Modelul considerat tipic pentru Europa a fost cel francez din anii '60, când au fost tăiate două zerouri, continuând să circule o bună perioadă de timp în paralel atât francii vechi, cât și cei noi. Cele mai multe denominări au fost ale țărilor din fostul bloc comunist, fiind încununate de succes, singura excepție fiind Rusia. Deja celebrele exemple sud-americane de eșec sunt false, repetatele denominări nedatorându-se unor greșeli ale măsurilor în sine, ci nereușitelor programelor de macrostabilizare. Argentina, după cele două denominări din 1983 și 1985 în care au fost tăiate 7 zerouri, a trecut printr-un nou puseu inflaționist la sfârșitul anilor '80, ceea ce a dus la repetarea măsurilor la începutul următorului deceniu. Situația Braziliei este și ea asemănătoare, nu același lucru putându-se spune despre situația țărilor europene trecute prin acest proces, exemplul rus fiind atipic.

În istoria recentă a Europei mai există o excepție, dar de altă natură: Italia, membru al G7 (G8). În ciuda dorințelor repetate de denominare a guvernelor italiene, măsura nu a fost luată deoarece s-a dovedit a fi extrem de nepopulară. Motivația psihologică de a fi "milionari" a dictat decisiv, deși în alte țări din anii '90 se dorea exact opusul: o monedă cât mai puternică, cu o imagine pe măsură înainte de trecerea la euro.

Ce concluzii putem trage prin analogie? Mai întâi că este o măsură firească, venită ca urmare a încheierii perioadei superinflaționiste, 1 iulie 2005 devenind borna de trecere la stabilitate, principalul factor fiind creșterea economică începută în anul 2000, când, întâmplător sau nu, prim-ministrul României era Mugur Isărescu. Necesitatea provine nu doar din imagine, ci mai ales din considerente obiective menționate și de guvernatorul BNR: așezarea prețurilor la nivel nominal uzual în Europa, exprimarea indicatorilor economico-financiari în valori absolute mai ușor inteligibile, trecerea mai facilă la euro. Pare cel puțin curioasă, dacă nu cumva chiar o bâlbâială, apariția în anul 2004 a bancnotei de 1.000.000 de lei, practic aceasta aflându-se în circulație doar pentru un an.

Așa cum este firesc și s-a tot repetat, prin procesul de denominare "nimeni nu pierde, nimeni nu câștigă, totul se simplifică".

 

Avantaje și dezavantaje?

 

Avantajele principale provin chiar din simplificare. Circulația, utilizarea și păstrarea banilor vor fi mai facile, raportul dintre valoarea nominală și dimensiune va deveni proporțional, eliminându-se aberațiile din prezent. Experiența celorlalte țări indică clar că cetățenii se obișnuiesc relativ repede și ușor, la extremă fiind Ucraina unde procesul de preschimbare a durat doar 15 zile. Dată fiind teama unor categorii de populație, consider ca normală durata de preschimbare de 3 ani după circulația în paralel a leului actual cu leul greu timp de 18 luni.

BNR situează costurile de tipărire a bancnotelor la 0,02% din valoarea nominală a acestora, adăugând că noua emisiune are costuri mai mici decât dacă s-ar păstra actualul leu. Mai mult, se anticipează recuperarea costurilor inițiale ale denominării până la momentul trecerii la euro, adică o perioadă de amortizare a acestor costuri de peste 7 ani. Pe de o parte înțelegem mai bine de ce BNR plasează cifrele sub incidența secretului de stat, pe de alta este de așteptat o campanie eficace de informare.

Astfel, ajungem și la dezavantaje: cu 4 luni înainte de 1 iulie, campania este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. BNR acționează doar la nivel declarativ, deși, după precizările consilierului guvernatorului BNR, Adrian Vasilescu, anunțata popularizare a procesului de denominare se va face prin sucursalele și filialele băncilor (inclusiv CEC), prin oficii poștale și chiar primării. Știind că în cele mai depărtate cătune mass-media nu este prezentă decât prin radioul central și televiziunea publică, iar distanțele comunale sunt atât de mari încât copiii nu pot merge la școală, situația nu pare deloc roză și ca atare doresc să trag un semnal de alarmă. Nu m-ar mira să avem la vară reportaje zilnice despre oameni care află de măsura BNR chiar în acel moment, "live", ca acei soldați japonezi uitați timp de decenii după cel de-al doilea război mondial în jungla unei mici insule din Pacific.

Putem adăuga la dezavantaje și costurile mari suportate de persoanele juridice, de bănci în special. Vorbim de milioane de euro investite în sisteme informatice, bancomate și, în genere, în toate automatele care lucrează cu numerar. Partea bună este că multe modificări acoperă și trecerea la euro, dar nici un agent economic nu poate spune că preferă cheltuiala astăzi, nu în 2012... Marii producători internaționali de soluții ERP au experiența unor procese similare din alte țări, dar nici producătorii români nu au stat cu mâinile în sân. Argumentul că sistemele informatice vor putea folosi dimensiunile standard pentru câmpurile valorice este neavenit, pentru un expert în domeniu fiind chiar hilar. Una peste alta, efortul informatic, în fapt un efort financiar, pentru compatibilitate este important, dar proporțional cu nivelul agentului economic.

Privind din acest unghi, reiterez ideea că se vorbește prea puțin de momentul denominării. Implicațiile schimbării aplicațiilor informatice la mijlocul anului sunt mult mai mari. Polonia, Rusia, Turcia au pornit la 1 ianuarie pe noul drum, trecerea la moneda unică europeană de asemenea la început de an, nu la mijloc, raportările financiare fiind încheiate pentru vechiul an în vechea monedă, iar noul an începe cu noua monedă.

 

Fără rotunjiri

 

În schimb s-au creat false probleme prin avansarea ideii că, prin simplele rotunjiri făcute de comercianți, denominarea va produce o inflație ridicată. Încercări vor exista, dar piața se află la un nivel la care poate regla aceste neajunsuri prin simplele legi ale cererii și ofertei. Analogia cu situația cursului de 1 euro = 1,95583 mărci germane este efectiv aberantă, în cazul nostru fiind vorba doar de o tăiere a 4 zerouri, nu de un raport complex. În celelalte țări europene a avut loc o ușoară creștere a inflației, dar pe durate scurte, efectul pe termen lung fiind cel așteptat și dorit.

Însă influența rotunjirilor se poate resimți în cazul liberalizării contului de capital înainte de denominare, dorință BNR corect acuzată de unii analiști financiari. Aspectele negative ale amânării măsurii pe motive politice devin acum și mai limpezi. Pe de o parte, există posibilitatea ca succesiunea celor două măsuri să încurajeze speculațiile pe baza diferențelor dintre un curs exprimat în ROL și transformat ulterior în RON (noua denumire internațională a monedei românești) privind prin prisma rotunjirilor. Pe de altă parte, o piață cu un curs valutar raportat la leul greu imprimă un plus de stabilitate.

Ce urmează după denominare? Până la euro, România mai are de trecut câteva examene importante, din care aș aminti implementarea după integrare, dar până în 2010, a unei piețe de capital foarte bine așezate, cu o dobândă de maximum 1,5% peste nivelul european, urmând apoi cu cel puțin doi ani înainte de adoptarea euro să participăm la ERM II (Exchange Rate Mechanism). Până acolo este un drum lung, pe care leul greu nu-l poate străbate singur, ca atare economia românească trebuie să se ridice la nivelul RON.

Publicat în : Economie  de la numărul 23

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: