Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Economia românească se trezește

Cristian BANU

Până acum, grosul opiniilor referitoare la viitorul economiei românești a fost de un populism patetic. "Analiștii" economici prevăd apocalipse, tsunami-uri... Citind presa de la noi îți vine parcă să te sinucizi. Și totuși, luate la bani mărunți, deciziile de până acum - cele în plan economic - nu fac decât să aducă un plus de normalitate și rațiune în politicile economice. Fie că sunt ideile FMI, fie că sunt idelile ministrului de Finanțe sau ale specialiștilor Alianței, per ansamblu măsurile luate sunt pozitive.



Datorită unei comunicări defectuoase, multe din acțiunile Ministerului de Finanțe au fost văzute ca "bâlbe", măsuri "de cârpeală" și mai puțin ca încercări de introducere a logicii și coerenței în ceea ce privește fiscalitatea. Corul Casandrelor prorocește deja dezastrul apocaliptic care urmează.

Din păcate, această tratare după ureche nu face decât să bulverseze și mai mult o populație deja năucită de schimbările majore.

 

Noua politică fiscală

 

Prin introducerea noi filosofii fiscale, guvernul reduce fiscalitatea la nivelul întreprinderilor, creând astfel premisele dezvoltării economice. Cota unică, deși foarte curajoasă, fiind una dintre cele mai mici din zonă, aduce un plus de atractivitate României și are toate șansele ca, pe termen mediu, să pună bazele unei creșteri economice sănătoase. Dacă în privința ei există un consens, problemele au apărut în interpretarea unor decizii.

În mod surprinzător, una dintre măsurile care au inflamat cel mai mult spiritele a fost creșterea impozitului pe dobânzi și pe câștigurile din capital. Două zone mai degrabă subdezvoltate, deși cel puțin piața de capital a oferit câștiguri substanțiale. Numai că numărul jucătorilor la bursă este foarte mic - din motive care țin mai degrabă de incultură, incultură vizibilă inclusiv la o parte din membrii actualului guvern. Ca atare, impactul real al măsurii este unul foarte mic, de aceea scandalul de presă apărut pe această temă este cel puțin ridicol. Iar previziuni că se va prăbuși bursa arată doar că aceia care fac astfel de afirmații nu știu despre ce este vorba. Acest impozit există în întreaga lume. Ce ar fi de reproșat este că nu a fost impus la cota de 16%.

În ceea ce privește impozitul pe dobânzi, el vine într-un moment oportun deoarece urmează liberalizarea contului de capital și este de așteptat ca băncile românești să fie asaltate de capitalul speculativ, amator de câștigurile din dobânzi.

O a doua decizie inflamantă a fost introducerea impozitului pe tranzacțiile imobiliare. Să fim serioși! 95% din români își cumpără casă o singură dată în viață, dacă și-o cumpără și pe aceea. Nu trebuie să ne ascundem după deget. Piața imobiliară avea și o componentă puternic speculativă, care a dus la creșterea aberantă a prețurilor până când aceasta a înghețat complet. Aproape jumătate din agențiile imobiliare din București și-au închis porțile și o bună parte din cele rămase nu o duc prea bine.

A treia decizie inflamantă a fost impozitul pe terenul agricol. Distrugerea agriculturii românești. Moartea țăranului român sunt doar câteva titluri abracadabrante. Terenul agricol era impozitat cu o sumă simbolică. Din această cauză, el era și tratat cu iresponsabilitate. Multe hectare stau pur și simplu neexploatate. Introducerea impozitului pe terenul agricol va avea darul de a-i responsabiliza pe proprietari și a reintroduce în circuitul economic terenurile lăsate în paragină. Forțat de impozit, proprietarul terenului respectiv va fi interesat să-l pună să producă sau să-l vândă.

A patra decizie inflamantă a fost devansarea creșterilor de accize la o serie de produse. Numai că o parte din această creștere va fi atenuată de creșterea monedei naționale... Față de septembrie 2004, avem o apreciere a monedei naționale de circa 15%, despre care nu se menționează nimic. Ceea ce înseamnă că accizele la restul produselor au scăzut cu 15%. Acest lucru se simte deja la benzină unde prețul scade de la o săptămână la alta. De asemenea, la majoritatea produselor din import au scăzut prețurile. Un singur exemplu, în ianuarie importurile de autoturisme au crescut cu 77%, ajungând la un număr de 15.000 de unități, cu o valoare de peste 150 milioane euro. Asta în condițiile în care, an de an, piața auto avea în ianuarie un recul puternic. De asemenea, industria locală a înregistrat creșteri de 93% față de ianuarie anul trecut.

Atât presa, cât și populația ar dori să aibă avantajele capitalismului, dar și beneficiile socialismului... Din păcate, o astfel de societate nu există. Optând pentru capitalism, România trebuie să-și asume atât beneficiile, cât și pierderile.

 

Principalele pericole

 

Principalele pericole care pândesc economia în 2005 sunt inflația și creșterea deficitului curent. Se confirmă tendința deficitelor externe în ultimii ani, cu contribuția decisivă a sectorului nebugetar. Dobânzile în scădere accentuată la lei, salarii mai mari, expansiunea creditului de consum (dar și a celui pentru investiții), aprecierea leului au favorizat o dinamică a cererii interne considerabil superioară ofertei interne. Aprecierea leului, accentuată în ultimele luni ale lui 2004, a ajutat obținerea unei inflații de o singură cifră, dar a adâncit deficitele externe. Am avut investiții străine directe în creștere. Practic, s-a produs un compromis între dezinflație și deficitele externe. Acest compromis explică de ce "supraîncălzirea" nu s-a manifestat anul trecut prin presiuni inflaționiste.

Creșterea deficitelor externe justifică grija față de posibile derapaje în 2005 (ținând cont și de efectele reformei fiscale) și explică de ce discuțiile cu experții FMI sunt dificile. Un deficit bugetar mai mare decât cel de anul trecut ar mări deficitele externe în 2005 și ar împiedica în continuare dezinflația.

Unii vorbesc despre iminența unei crize financiare în România din cauza unor posibile ieșiri masive de capital, care ar face ca leul să se prăbușească. Dar BNR are rezerve considerabile, de peste 12 miliarde euro, care dau soliditate sistemului bancar.

Guvernul va trebui să ia măsuri pentru a evita creșterea deficitelor externe dacă nu se găsește o finanțare adecvată, iar creșterea monedei naționale trebuie compensată cu o creștere similară în productivitate.

Contextul macroeconomic s-a complicat, iar Guvernul și BNR au de adoptat un pachet de măsuri prudente - unele dure - care vor avea un impact negativ asupra unor segmente largi ale populației. Trebuie redus deficitul bugetar și diminuate foarte serios deficitele cvasifiscale. Politica economică are nevoie de pragmatism și realism, de evaluări corecte ale consecințelor deciziilor luate.

 

Sky is the limit....

 

Moneda națională s-a apreciat la niveluri nemaiîntâlnite. Nu ar fi deloc exclus ca până la sfârșitul anului să cumpărăm dolarul ca pe vremea lui Dej. Nu la negru, ci cu... 2 lei sau chiar mai puțin. Deocamdată, deși dăduse emoții dealerilor în ședința din 14 februarie, când un euro ajunsese la 35.515 lei, în următoarele zile BNR a intervenit pe piață cumpărând peste 600 de milioane de euro și urcând moneda europeană chiar până la 37.400 lei la un moment dat. Semnalul este clar. Deocamdată nu sub 36.000 lei. Până când?

De la începutul anului, asistăm la un joc de-a șoarecele și pisica. Dealerii de pe piață tot tatonează praguri după praguri, așteptând ca Banca Națională să intervină. A făcut-o o dată în ianuarie, când a aspirat aproape pe neștiute 200 de milioane de euro, păstrând pragul de 36.000 de lei pentru un euro. Săptămâna 14-20 februarie un nou record a fost bătut. Euro ajunsese la 35.515 de lei, după ce în cursul unei ședințe existaseră și tranzacții la prețuri mai mici. Deja toată lumea începea să facă prognoze pentru cursuri de 30.000 sau chiar 25.000 de lei pentru un euro până la sfârșitul anului. Oricum, chiar dacă BNR păstrează pragul de 36.000 de lei, pe care se pare că-l consideră un prag de echilibru, nu o va putea face prea mult, iar previziunile respective nu sunt deloc deplasate.

Probabil că mutarea pragului la 35.000 lei/euro va avea loc cel mai târziu la sfârșitul lui martie, începutul lui aprilie și vor începe testările pragului de 34.000 lei/euro, mai ales că, o coincidență nefericită, aprilie este o lună critică. Pe de-o parte avem liberalizarea contului curent, ceea ce înseamnă liber la intrările capitalului speculativ, pe de altă parte va veni un val de scumpiri care vor inflama foarte puternic inflația. Pe 1 mai este și Paștele, ceea ce va aduce nebunia cumpărăturilor "tradiționale", dar și un val masiv de "căpșunari", așa că nu este deloc exclus să avem de Paște un euro la 34.000 de lei, adică nivelul la care era dolarul prin septembrie.

 

Care sunt resorturile creșterii fulminante a leului?

 

În primul rând, o creștere firească a economiei românești. Chiar dacă nu foarte competitivă, în raport cu piața europeană, totuși economia românească înregistrează ritmuri de creștere superioare zonei euro. În această lumină, tendința de apreciere este perfect normală. Ceea ce surprinde însă este ritmul acesteia, ritm accelerat din noiembrie 2004, mai exact din momentul în care BNR a anunțat trecerea la politica de țintire a inflației.

Într-o economie normală, banca centrală are la dispoziție mai multe pârghii prin care poate controla inflația. Pârghii de care însă BNR nu prea dispune. Pe de-o parte, aveam o economie puternic valutizată, ca atare nu putea să folosească dobânda de intervenție ca pârghie. Pe de altă parte, sunt constrângerile legate de etapa prin care trece România, și anume aderarea la Uniunea Europeană, din care cauză trebuie susținute o serie de politici macroeconomice stricte.

BNR a scăzut dobânda de intervenție foarte mult, ultima scădere fiind cu 0,75%, până la un nivel de 15,75%. Numai că BNR a plătit în medie pentru lichiditățile atrase în lei o dobândă medie de 11,75% și o dobândă minimă de 10,34%. Numai că, deocamdată, mai este până când băncile își vor ajusta dobânzile la aceste noi cote.

Neputând controla piața prin dobânzi, cel mai simplu este să apese pedala cursului, care a fost lăsat să floteze liber. Ținând cont că în România intră masiv bani, mult peste capacitățile de absorbție ale economiei românești, valuta ajunge o marfă în exces pe piață și, ca orice marfă în exces, prețul ei scade.

De unde intră banii? În primul rând, sunt căpșunarii, al căror aport este semnificativ, undeva între 2,5 și 3 miliarde euro anual, bani care ajung în mare parte în consum sau în investiții "neproductive", de exemplu cele imobiliare.

Apoi, multe companii renunță la exportarea profiturilor, preferând să-și dezvolte afacerile din țară. Astfel, dispare o parte însemnată a cererii de valută de pe piață.

Desigur, există deja pe piață capitalurile speculative care încearcă să profite de pe urma ecartului mare între dobânzile la lei și euro pe piața românească, o sursă însemnată de câștig. În conformitate cu Bloomberg, moneda care a adus cel mai mare câștig în raport cu euro sau dolarul este leul. Cum BNR nu poate scădea masiv dobânzile, leul va rămâne o perioadă foarte atractiv pentru aceste capitaluri. De aici vin pericolele aprecierii, deoarece există riscul semnificativ ca, în momentul retragerii acestor capitaluri, moneda națională să scadă. Numai că acest risc nu este totuși foarte mare, deoarece, pe de-o parte, este puțin probabil să avem intrări atât de mari încât o eventuală ieșire bruscă a lor să creeze probleme BNR. În momentul de față, Banca Națională dispune de rezerve suficiente pentru a atenua măcar un eventual șoc. Oricum, nu există motive să credem că intrările normale de valută vor scădea, ci, din contră, ele vor crește. Și probabil că o parte din capitalul speculativ va rămâne în țară și va deveni "productiv". Fiindcă, dacă analizăm situația din țările care au introdus recent liberalizarea contului de capital, observăm că influențele în momentul ieșirii nu au fost tragice decât în situații de criză, ceea ce însă nu se preconizează pentru România, în ciuda amatorismului noii administrații.

Pentru BNR costul aspirării banilor suplimentari de pe piață este prea mare, astfel încât se preferă sterilizarea acestora prin curs.

Un alt hop important va fi 1 iulie, când, o dată cu introducerea leului greu, sunt de așteptat câteva pusee inflaționiste, care și ele vor fi corectate.

Cum nu se estimează pentru anul acesta ieșiri semnificative de capital din România, trendul ascendent al monedei naționale va continua și nu este deloc exclus să cumpărăm pentru Revelionul în Egipt un euro cu 3 lei și un dolar cu 2 lei sau chiar 2,5 respectiv 1,75 lei.

 

Cine pierde, cine câștigă?

 

De pierdut pierde cea mai mare parte a populației. Obișnuită să păstreze economiile în valută, să negocieze salariile în valută, mulți își văd acum veniturile/economiile diminuate cu circa 20%. Apoi, pierd exportatorii. Cei care vor mai rămâne pe piață după acest an vor fi însă firme puternice, competitive, capabile să reziste și pe o piață concurențială cum este UE. De altfel, "exportul" este unul dintre miturile rămase de pe vremea lui Ceaușescu. România este o piață suficient de mare pentru o companie românească, astfel încât ea poate trăi liniștită și fără să exporte. Exportul este vital pentru națiuni mici, cu populații sub 5 milioane de locuitori, nu pentru o țară ca România.

Apoi, de pierdut pierde și bugetul statului, care are accizele "ancorate" la euro. Un euro mai mic înseamnă încasări mai mici la buget. Ceea ce în condițiile introducerii cotei unice și a reculului firesc nu este chiar o veste bună.

De asemenea, vor pierde companiile "ancorate" la euro sau dolar. Ele vor trebui să-și ia măsuri serioase de protecție împotriva diferențelor de curs valutar, ceea ce înseamnă că hedgingul va deveni vedeta produselor financiare.

Numai că aceste pierderi la buget vor fi recuperate din TVA, fiindcă este clar că va crește consumul și orice tranzacție este dijmuită de stat cu 19%. Crescând consumul, vor crește probabil și încasările din accize, pe principiul că se vor încasa mai puțini bani, dar de la mai multe tranzacții. Vor avea de câștigat importatorii, firmele de turism.

Pe termen scurt, vor pierde băncile, deoarece este încurajat consumul, nu economisirea. Astfel, pe piața bancară se va înteți concurența și vor apărea diversificări ale ofertelor băncilor, mai ales că piața românească este în momentul de față insuficient dezvoltată.

 

Așa că, după ce au lucrat cu mărci, cu dolari și cu euro, românii trebuie să învețe acum să lucreze cu propria monedă națională. Vreo cinci ani, maxim. După care ne întoarcem la euro. Unii mai bogați, alții mai săraci...

Publicat în : Economie  de la numărul 23

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: