Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Cristian Pârvulescu, președintele Pro Democrația

Virginia MIRCEA

Cristian Pîrvulescu, președintele Pro-Democrația: "În contextul constituțional și politic actual, subiectul alegerilor anticipate rămâne doar o ipoteză de lucru."



 

Domnule Cristian Pîrvulescu, sunteți o voce marcantă a societății civile românești, care în timpul campaniei electorale a atras atenția asupra posibilității fraudării alegerilor. Dacă România trebuie să organizeze, până cel târziu la 31 decembrie 2007, alegeri directe pentru cele 35 de locuri în Parlamentul European, cum va trebui să fie codul electoral?

Dacă partidele parlamentare nu au manifestat interesul pentru, și în viitorul previzibil nu par a intenționa să promoveze, o reformă reală a legislației și sistemului electoral, iar nu doar acțiuni propagandistice fără finalitate, contextul internațional, inclusiv integrarea europeană, creează premise favorabile introducerii codului electoral. Pe de o parte, raportul OSCE/ODIHR privind alegerile parlamentare și prezidențiale românești din 2004, dat publicității pe 14 februarie, evidențiază slăbiciunile structurale ale legislației românești în domeniu și propune 37 de modificări, între care cea mai importantă privește chiar introducerea codului electoral. Pe de altă parte, articolul 20 al Tratatului de aderare la UE impune organizarea unor alegeri directe pentru Parlamentul european până la 31 decembrie 2007. Cum legislația românească pentru alegerile europene nu există, dezbaterea legată de această temă facilitează relansarea reformei electorale. Prima etapă a acesteia ar trebui să constea în asocierea întregii legislații electorale, inclusiv pentru Parlamentul european, într-un Cod electoral, pentru a asigura condițiile unor alegeri libere și corecte. Schimbarea sistemului electoral, care nu are partizani autentici în conducerile partidelor parlamentare, dar este susținută de marea majoritate a românilor (70% în sondajele de opinie din 2004), se va realiza doar dacă presiunile publice vor fi focalizate. În 2003-2004 partidele parlamentare au reușit să blocheze, prin temporizare, reforma electorală.  

 

Recent ați avut prima înfățișare la tribunal în cazul PSD-Coaliția pentru un Parlament Curat. Cum e în postura de acuzat?

Nu există un proces al PSD împotriva Coaliției pentru un Parlament Curat, ci doar acțiuni individuale, cu caracter personal, ale unor reprezentanți ai fostului partid de guvernământ (Nicolae Văcăroiu, Ioan Mircea Pașcu, Dan Nica, Ioan Talpeș, Octavian Știreanu). Deja în câteva procese soluțiile au fost date împotriva celor ce au declanșat în noiembrie 2004 procedurile judiciare. Judecătorii au relevat că acțiunile în justiție privind interzicerea prin ordonanță președințială a distribuirii broșurilor Coaliției pentru un Parlament Curat încalcă dreptul la liberă exprimare garantat prin Constituție. Gândite ca acțiuni de intimidare, atât a membrilor Coaliției, care, acționând din bună-credință, considerau că viitorii parlamentari trebuiau să răspundă suspiciunilor publice privind utilizarea pozițiilor de decizie în interes personal sau de grup, cât mai ales pentru a timora spiritul critic al simplilor cetățeni. În ceea ce mă privește, sunt optimist în privința evoluției proceselor, știind că legislația românească, dar și jurisprudența europeană apără libertatea de exprimare și protejează acest gen de acțiuni ce vizează creșterea integrității publice.

 

Referitor la Coaliția pentru un Parlament Curat, Cozmin Gușă spunea despre Radu Berceanu, posibil viitor vicepremier în locul lui Adriean Videanu, că a scăpat cu greu de"listarușinii". Cum se face că a "scăpat"?

Informațiile relevante privind candidații plasați pe locuri eligibile pe listele partidelor importante pentru Parlament au fost preluate din presa centrală sau locală. A existat o echipă de 40 de jurnaliști care au realizat documentarea și au propus introducerea persoanelor pe listă. Se pare că în acest caz informațiile nu au fost de natură să conducă la plasarea candidatului pe listele coaliției.

 

În timpul campaniei electorale, PD și PNL și-au anunțat intenția de a fuziona, dar, după ce au preluat puterea, această decizie a fost amânată. Credeți că există într-adevărintenția ca cele două partide să fuzioneze?

Apariția Alianței D.A., succesul său de la alegerile locale, iar apoi rezultatul de la parlamentare au confirmat tendința de bipolarizare a vieții politice. Această situație a transformat ideea fuziunii dintre PD și PNL dintr-o propunere excentrică într-un obiectiv realizabil.

Dificultățile practice și organizatorice ale fuziunii nu pot fi însă neglijate. Cultura organizațională a celor două partide este diferită, iar PD, după ce tocmai a depășit examenul electoral, probând capacitatea organizațională, nu poate proceda la o dizolvare rapidă, fie chiar și într-un nou partid, a filialelor sale. Pe de altă parte, fuziunea rapidă readuce în discuție și formarea în circumstanțe electorale a CDR înaintea alegerilor locale din 1992. Improvizațiile procesului de constituire de atunci au viciat întregul eșafodaj și au contribuit la dispariția acestei alianțe. Apariția unui nou partid este o experiență organizatorică dificilă și riscantă. O parte a succesului Alianței D.A. s-a datorat supleței celor două partide componente. Cu o talie mai mică, cu o structură mai elastică, dar fără o ideologie precizată, cele două partide au rezistat perioadei de opoziție. O nouă structură mult mai arborescentă după fuziune va reduce libertatea de mișcare.

Congresul PNL din 4-5 februarie a marcat încheierea primei etape a noului ciclu politic și a dat dimensiunea interesului real față de fuziune. Dacă inițial congresul PNL urma să asigure succesiunea la președinție a lui Theodor Stolojan și să confirme poziția de lider a lui Călin Popescu Tăriceanu, evoluțiile politice au schimbat radical situația. Deciziile strategice ale acestui congres vor influența configurația viitoare a guvernării, relațiile dintre guvern și președinție, dar mai ales reconfigurarea spațiului politic intern. Dilema la care va trebui să răspundă în lunile următoare Călin Popescu Tăriceanu vizează poziția sa: își va asuma primul ministru rolul incomod de reformator al vieții politice românești sau se va mulțumi să ocupe relativ confortabil o poziție de putere destul de instabilă dacă ținem seama că, în afara lui Mircea Ionescu Quintus, nici un președinte al partidului nu a reușit sa reziste un ciclu întreg. De aceea, prin plasarea congresului la începutul lunii februarie 2005, PNL și-a asumat responsabilitatea unui eventual eșec al fuziunii.

Atât PSD, cât și PD vor reacționa la tendințele politice pe care congresul PNL le-a conturat. Pentru prima dată după 1990, PNL se află în postura neobișnuită de partid mare, deși strategia tradițională a liderilor săi până la Theodor Stolojan viza mai degrabă configurarea unui partid suplu cu un electorat de 10% și o pondere parlamentară de maxim 15%, dar cu un potențial de influență ce-l va plasa permanent în proximitatea deciziilor, dacă nu a guvernării. Puși în fața fuziunii, liberalii sunt obligați să-și definească poziția activă față de reforma politică.

Cele trei luni ce despart congresul PNL de congresul PD lasă democraților posibilitatea de a se adapta contextului, dar și de a reconfigura zonele de influență. Dacă în PNL Călin Popescu Tăriceanu este beneficiarul lunii de miere guvernamentale, devenind fără dificultăți președinte, în PD competiția internă pentru definirea centrilor de putere în epoca post-Băsescu este în plină desfășurare.

 

În cazul unei rupturi între formațiunile politice ale coaliției de guvernare care vor fi, în opinia dumneavoastră, schemele de alianță pe scena politică românească?

Orice strategie de redefinire a coalițiilor parlamentare și guvernamentale depinde de stabilitatea PSD. Câtă vreme PSD nu-și găsește echilibrul intern, nici o altă alianță politică la nivel parlamentar nu va fi posibilă.

 

Imediat după instalarea la putere, atât Traian Băsescu, cât și Tăriceanu au anunțat că vor fi alegeri anticipate, singurul lucru asupra căruia cei doi lideri au opinii diferite fiind momentul desfășurării lor. Domnule Pârvulescu, vor fi alegeri anticipate?

În contextul constituțional și politic actual, subiectul alegerilor anticipate rămâne doar o ipoteză de lucru. Președintele nu poate decât să introducă tema pe agenda politică, dar nu poate genera fenomenul. Pe de altă parte, o majoritate care să basculeze guvernul este incertă din mai multe motive. În primul rand, partidele nu sunt interesate în acest moment de alegeri anticipate. În al doilea rând, dar în mod determinant, dincolo de interesele de partid, alegerile anticipate trebuie agreate de parlamentari și este greu de presupus că aceștia ar vota astfel încât să contribuie la dizolvarea parlamentului câtă vreme este greu de presupus care vor fi consecințele individuale ale unor noi alegeri. Foarte puțini parlamentari ar fi fericiți să reia la doar câteva luni după o campanie dificilă și costisitoare experiența unor noi alegeri.

 

O dată cu intrarea în opoziție a PSD, Adrian Năstase a primit de la unii colegi de partid o serie de "lovituri" care par a face parte dintr-un plan. I se pregătește lui Adrian Năstase ieșirea de pe scena politică?

Poziția lui Adrian Năstase devenise fragilă încă din momentul acceptării candidaturii la alegerile prezidențiale. Mizele personale ale acestei candidaturi au dat de altfel caracterul specific al campaniei electorale din 2004. În PSD se manifestă o acerbă luptă pentru dominație și redistribuire a puterii. Grupurile regionale, care așteptau protecție din partea eșalonului central, sunt afectate de alternanța la guvernare. Chiar dacă centrul real al puterii nu a fost încă afectat, interesele acestor grupuri sunt în multe cazuri periclitate. De aceea se încearcă limitarea daunelor. Dacă Adrian Năstase nu poate asigura aceste minime beneficii, va fi debarcat. Revenirea lui Ion Iliescu în PSD a dat ocazia relansării competiției pentru putere. Dacă Adrian Năstase va ocupa în urma congresului PSD poziția de președinte executiv și va coabita cu Ion Iliescu, poziția sa va fi asigurată. Ion Iliescu nu mai poate exercita decât o influență personală, nedublată de deținerea unei poziții publice, astfel că puterea sa, niciodată efectivă în interiorul partidului, va fi doar aparentă. În spatele său se fac și refac structuri de putere ce vor să se plaseze într-o poziție favorabilă pentru momentul efectiv al succesiunii la liderul fondator.

 

Analizele noastre arată că, deși PSD se află în opoziție, are cele mai multe apariții în presa scrisă, cel puțin la nivel local. Credeți că acest lucru rezultă din dorința PSD sau presa are o obsesie pentru PSD?

Criza internă din PSD, care contrastează cu imaginea sa de partid hegemon relativ omogen pe care o avea până în decembrie 2004, atrage atenția comentatorilor politici. Cel mai important partid politic ca dimensiune parlamentară și ca influență locală nu se acomodează ușor la noul rol. Interesul pentru PSD este justificat, eventualul colaps sau scindarea acestui partid putând determina un grav dezechilibru al vieții politice românești.

 

Tot în planul mass-media, monitorizarea noastră indică faptul că PNL și PD au "dispărut" ca partide, ele manifestându-se ca alianță aflată la guvernare, întrucât liderii celor două formațiuni apar în presă ca lideri în exercițiul puterii. Este aceasta o strategie de comunicare sau o lipsă de comunicare în relația cu presa, care s-ar putea să-i coste mai târziu?

Cred că situația variază în funcție de moment. La începutul lunii februarie, congresul PNL a dominat mass-media, pentru ca apoi scurta criză produsă de grupul Inițiativa 2003 să atragă atenția asupra luptei pentru succesiune în PD. Centrate pe guvernare și în această etapă pe distribuire a posturilor, cele două partide nu par a avea o strategie de comunicare clară. Între 2001 și 2004, PSD s-a aflat într-o situație asemănătoare: guvernarea a acoperit partidul.

 

Interviu realizat de Virginia MIRCEA

Publicat în : Economie  de la numărul 23

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: