Numerele anterioare

2, 8, 9, 10, 12, 13, 14, 15, 16, 18, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, 31, 32, 34, 35, 36, 38, 39, 41, 42, 43, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 67, 68, 69, 70, 71,
 

Lunile anterioare


 

Autor


 

Sorin Oprescu, medicul PSD

Arthur SUCIU

PSD a devenit un text ilizibil. Ceea ce se întâmplă în interiorul partidului îi decepționează până și pe simpatizanți. Analiștii politici din grila de interpretare pro-pesedistă, cum ar fi Ion Cristoiu, sunt din ce în ce mai nedumeriți și mai confuzi. Dracu' știe prin ce minune mai poți fi de partea lui Ion Iliescu și Adrian Năstase! Cu cât trec zilele, cu atât boala se extinde în tot organismul de partid. E clar că PSD are nevoie de un medic. Să fie acesta Sorin Oprescu?



Textul ilizibil

 

Absența oricărei inițiative radicale, teama bolnăvicioasă de a rupe pisica și de a spune adevărul transformă partidul într-o țesătură de intrigi veninoase. Limba de lemn a lui Ion Iliescu este persiflată eufemistic de Adrian Năstase. Pentru a nu fi incompatibili cu viitorul, primul se autoconotează din conservator în fondator; al doilea este un geniu al ipocriziei, al impersonalului "se". Relativizantul fuge de scandal, este instrumentul consensului mai-marelui său. Nu e de mirare că, încercând să înglobeze totul, pierde teren în fiecare zi. A devenit deja înduioșătoare grija sa dezinteresată pentru unitatea partidului, cu atât mai mult cu cât ea tinde să nu mai intereseze pe nimeni. Realitățile merg în răspăr cu "principiile înalte" ale președintelui. De ce a privit cu atâta "obiectivitate" proiectele lui Ioan Rus în loc să le susțină imediat și fără rezerve? Greu de înțeles. Dar iată că acum ajunge să implore sprijinul Ardealului. De ce nu l-a încurajat pe Mihai Tănăsescu în declarațiile împotriva redundantului Iliescu? Greu de înțeles. Dar iată că Ion Iliescu se instalează din ce în ce mai sigur în fruntea partidului. Oamenii s-au simțit trădați, și asta pe bună dreptate. Să nu ne mirăm nici că instrumentul de rang 2 Victor Ponta a făcut la disperare pasul la ofsaid și aproape că a ieșit pe tușă. Băgat în teren de Adrian Năstase, stă acum la dispoziția lui Ion Iliescu să reintre în joc. Incapacitatea buldozerelor Miron Mitrea și Dan Ioan Popescu de a se plimba pe străzi lăturalnice pare să fie singura veste bună. Ei trag tare la vârf, dar au mai mult orgoliu decât popularitate. În tot acest decor, mai lipsește Octav Cozmâncă, cel care, în aceste zile, cu mâini delicate, descâlcește nodul gordian.

 

Incapacitate de resemantizare

 

Mișcările din interiorul PSD țin prea mult seama de experiențele trecutului. Acestea spun în primul rând că toate mișcările centrifuge față de Iliescu au eșuat (cazul Meleșcanu este îndeobște invocat), iar în al doilea rând că liberalii și democrații vor pierde rapid frâiele guvernării (cazul CDR). În acest moment, însă, nu e deloc previzibilă o "guvernare dezastruoasă", gen CDR. Mai mult decât atât, pentru PSD a apărut o problemă mare pe termen lung, și anume prezența lui Traian Băsescu la Cotroceni. Cât despre Ion Iliescu, acesta nu mai reprezintă nici pe departe sensul de evoluție a partidului. Un scenariu în care o decepționantă guvernare a Alianței ar cere de urgență readucerea la putere a salvatorului Iliescu poate fi luat în calcul cel mult ca variantă de rezervă. În prim-plan se dezvăluie însă că Ion Iliescu nu mai poate produce "sens" pentru PSD. În același timp, direcția de reformă imprimată de Adrian Năstase a eșuat o dată cu eșecul acestuia la alegerile prezidențiale. "Înghițit" în proiectul iliescian, tras pe sfoară de baronii locali, Năstase s-a văzut văduvit de viziunea sa politică pe termen mediu, devenind din ce în ce mai mic și fără sens, un politician cu funcție, și nu un simbol politic. Situația internă este atât de dificilă pentru că, din bătălia electorală, au pierdut toți: și "conservatorii" (Iliescu, Văcăroiu, Mitrea etc.), și "reformiștii" (Năstase, Rus, Ponta etc.). Conflictul din partid, absolut necesar schimbării, este marcat din păcate de o cronică incapacitate de resemantizare. Ce sens poate să rezulte din punerea în comun a două proiecte eșuate? Răspuns: nici un sens.

 

Vanghelie, talpa PSD

 

Dacă, pentru PD, rezultatul anticipatelor la Primăria Generală a Capitalei are relevanță majoră în alegerea viitorului președinte al partidului, la PSD chestiunea e refulată. "Nu vrem să știm de alegerile acestea" - asta vor să spună liderii PSD prin desemnarea lui Marian Vanghelie în calitate de candidat. Raționamentul prin care s-a ajuns de la nivelul Mircea Geoană la nivelul Marian Vanghelie nu este important. Sătul să ofere mărgăritare la porci, PSD s-a hotărât să-l dea electoratului pe Vanghelie. El reprezintă nu atât candidatul pe care-l merită PSD, ci acela pe care-l merită bucureștenii nerecunoscători. Această alegere aproape cinică trebuie însă privită cu toată seriozitatea. Ea reprezintă punctul cel mai de jos al degringoladei existente în PSD.

E un moment greu pentru partid. La București, nu există șanse de câștig. Problema e: merită să lupți? Vanghelie a răspuns: DA. Nimeni nu s-a încumetat să intre în această bătălie. Mai mult decât atât, pe perioada campaniei, liderii PSD vor sta deoparte și vor râde, împreună cu Adriean Videanu, de agramatismele lui Vanghelie.

Totuși, în această luptă, există doi lideri ai PSD care s-au angajat să-l sprijine pe actualul primar al sectorului 5: Dan Ioan Popescu și Sorin Oprescu. Primul aproape că nu avea de ales; în calitate de președinte al filialei de partid, îi revenea responsabilitatea desemnării unui candidat. Al doilea însă nu avea nici o responsabilitate directă, totuși a hotărât să-l sprijine în mod direct pe Vanghelie, să fie purtătorul de imagine al acestuia.

Nu-i așa că există cineva în PSD care continuă să înfrunte realitatea, așa cum este ea? "Ce poți face când nu mai e nimic de făcut?" Ce poate face PSD știind că șansele de a câștiga Primăria Capitalei sunt foarte mici? Răspuns: să lupte totuși cu toată modestia, să arate că nu a abandonat lupta, că este preocupat de problemele Bucureștiului, să facă dovada acestei preocupări. Deocamdată, singura persoană din PSD care face realmente dovada acestei lupte este doctorul Sorin Oprescu.

 

Opusul lui Năstase

 

Și momentul politic, și caracterul personalității îi sunt favorabile lui Oprescu. Dacă există în PSD un personaj capabil să intre în universul de discurs al lui Traian Băsescu, în speranța de a-l disloca de acolo, acela nu poate fi decât Sorin Oprescu. Prin stilul său direct, neînvăluit, Sorin Oprescu este opusul lui Adrian Năstase. Chiar pierzând Primăria Capitalei în două rânduri, Oprescu a rămas popular și credibil. Adrian Năstase, în schimb, a avut constant probleme de credibilitate, în ciuda tuturor succeselor sale. Oprescu a câștigat, vara trecută, la alegerile preliminare din PSD mai multe voturi decât președintele partidului și candidatul la prezidențiale, Adrian Năstase - fapt surprinzător și relevant, care trebuia să dea de gândit.

PSD nu a fost niciodată un partid simpatic, ceea ce a reprezentat una din marile sale probleme. PSD a fost votat de electorat din inerție, din lipsă de informare privind alternativele (mai ales la sate), pentru promisiunile sale populiste etc. Niciodată PSD nu a atras, prin doctrina sau prin proiectele sale, intelectuali de marcă; din 1990 și până astăzi, nici un cetățean nu a ieșit în stradă de bunăvoie pentru a se bucura de vreo victorie a PSD.

Deși pesedist, Sorin Oprescu a fost întotdeauna simpatic. Este omul care poate aduce un suflu nou partidului, îi poate spori credibilitatea. Este omul care-i poate aduce pe membrii PSD, frustrați de eternele rocade Iliescu-Năstase, mai aproape de partid.

Dacă există, în acest moment, o persoană capabilă să vindece boala PSD, aceasta este medicul Sorin Oprescu.

Publicat în : Politica interna  de la numărul 23

Comentarii

Nu există nici un comentariu. Fii primul care comentează acest articol!

Număr curent

Coperta ultimului număr al revistei

Semnal editorial

Emil Constantinescu - Pacatul originar, sacrificiul fondator

Revolutia din decembrie ’89: Pacatul originar, sacrificiul fondator este prima carte dintr-o serie de sapte volume dedicate ultimelor doua decenii din istoria României. „Nu am pretentia ca sunt detinatorul unui adevar politic, juridic sau istoric incontestabil, si sunt gata sa discut si sa accept orice documente, fapte sau marturii care pot lumina mai bine sau chiar altfel realitatea. Educatia mea stiintifica si religioasa m-a ajutat sa cercetez faptele în mod obiectiv, eliberat de ura sau intoleranta. Recunosc însa o anume încrâncenare în ceea ce am scris venita din durerea unui om care a trait în miezul evenimentelor si se simte lovit de acceptarea cinica a crimelor, abuzurilor, coruptiei si minciunii, sau de indiferenta la fel de cinica cu care sunt înca privite de catre o mare parte a societatii românesti.... Am scris aceste carti de pe pozitia victimelor mintite sau speriate, care nu-si cunosc sau nu-si pot apara drepturile. Le-am scris de pe pozitia milioanelor de români cinstiti care cred în adevar, în dreptate si în demnitate.” Emil Constantinescu (text preluat din Introducerea cartii).

Mircea Malita - Mintea cea socotitoare

MINTEA CEA SOCOTITOARE
de academician Mircea Malita, Editura Academiei Române, 2009
În volumul de eseuri „Mintea cea socotitoare“, aparut la Editura Academiei Române, acad. Mircea Malita formuleaza în crescendo o serie de întrebari grave ale timpului nostru: Daca omul este rational, de ce se fac atâtea greseli în economie
sau în politica?; Daca rationalitatea nu e de ajuns, care ar fi rolul întelepciunii?; Din viitorul imprevizibil putem smulge portiuni, daca nu certe, cel putin probabile?; Ce si cum învatam pregatindu-ne pentru viitorul nostru?; Este în stare omenirea sa îsi vindece crizele?; Ne asteapta oare un dezastru final? s.a. De-a lungul anilor, acad. Mircea Malita a staruit asupra acestor teme în lucrari recunoscute, însa acum o face raportându-se la dinamica realitatii imediate, inspirat de cuvintele lui Dimitrie Cantemir: „socoteala mintii mele, lumina dinlauntrul capului“. Eseurile sunt structurate pe patru parti - „Mintea senina“, „Metaforele mintii“, Mintea învolburata“ si „Privind înainte“. Finalul este de un optimism lucid care tine seama de potentialul de rationalitate si imaginatie al mintii umane si, fireste, de generatiile tinere care îl pot valoriza benefic.

Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic Virginia Mircea - Poezii (vol.1 - Mișeii, vol.2 - Vise, îngeri, amintiri), Editura Cadran Politic

Această carte de poezie este seismograful de mare sensi­bilitate care înregistrează cele două întâlniri ale sufletului, deo­potrivă cu URÂTUL care ne schilodește ca ființă, ca neam, dar și cu FRUMU­SEȚEA sufletească nepoluată ce stă ca o fântână cu apă curată pe un câmp plin cu peturi și gunoaie nede­gra­da­bile. Ce poate fi mai dureros decât să surprinzi această fibră distrusă de aluviunile istorice încărcate de lașități, inerții, apatii, compromisuri devenite congenitale ale ro­mâ­nului? Vibrația ver­su­rilor, directețea lor, simplitatea dusă până în marginea cotidianului para­do­xal n-au efect distructiv asupra tonu­sului moral al cititorului, ci produc „neli­niștea cea bună”, cum ar spune Sfin­ții Părinți. Citești în revolta și durerea poetei un mănunchi admirabil de calități: o demnitate neînfrântă, o fizio­logie a verticalității și, mai ales, o inimă creștină, „o inimă din ceruri”, cum ar spune poetul latin. Căci, în aceast㠄inimă din ceruri”, există lacrimi deopotrivă pentru românul umi­lit, distrus până și-n visele lui, dar și pentru copilul din Gaza, cu sufletul și trupul chircite sub șenilele tancurilor unui război ce tinde să devină mai lung decât viața lui, ale unui „război-viață”, lacrimi pentru copilul evreu ce nu a putut fi salvat de la deportarea bestială, lacrimi pentru Tibetul sfâșiat. Și toate acestea fără impostura unui ecumenism sentimental, ci izvorâte din acel suspin curat românesc ce face esența lacrimii creștine. (Dan Puric)

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica

ISLAMUL SI SOARTA LUMII - Fundamentalismul islamic ca ideologie politica de Virginia Mircea "Islamul si soarta lumii - Fundamendamentalismul ca ideologie politca invita la o reflectie mai adanca asupra porceselor lumii contemporane. Judecata critica si independenta a autoarei a produs o lucrare de o veritabila investigatie stiintifica, exact la momentul in care tema tratata deseori fara solutii si perspective ocupa scena din fata a politicii si problemelor mondiale. Cititorii o pot aseza cu satisfactie in bliblioteca lor de referinta. Vor fi mult ajutati in intelegerea evenimentelor care ne sesizeaza in prezent si intr-un viitor in care tema nu se va desprinde de mersul lumii contemporane." (academician Mircea Malita)

Parteneri

Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare The National Centre for Sustainable Development

Login: